Sună terifiant, dar estimările aproximative sugerează că aproximativ 10% dintre adolescenții din SUA ar fi jucat acest tip de joc cel puțin o dată, scrie „The Conversation”.
Din păcate, există și altele: Skullbreaker Challenge, Tide Pod Challenge și Car Surfing sunt doar câteva dintre jocurile mortale popularizate prin intermediul social media, în special pe Snapchat, Instagram, TikTok, YouTube și X – fostul Twitter. Multe dintre aceste jocuri datează de mai bine de o generație, iar unele dintre ele sunt în curs de reinventare.
Consecințele acestor așa-zise jocuri pot fi mortale. Skullbreaker Challenge, de exemplu, implică două persoane care lovesc picioarele unei a treia persoane, făcând-o să cadă și să sufere răni de durată. Înghițirea păstăilor de detergent poate duce la sufocare și boli grave. O cădere de pe o mașină care face surfing poate duce la traumatisme craniene grave.
Este dificil să se ajungă la un număr exact de decese ale adolescenților cauzate de aceste activități. Datele lipsesc, în parte pentru că bazele de date de sănătate publică nu urmăresc bine aceste activități – unele decese pot fi clasificate greșit ca sinucideri – și în parte pentru că multe dintre cercetările existente sunt datate.
Un raport din 2008 al Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor a constatat că 82 de copii americani au murit într-o perioadă de 12 ani după ce au jucat jocul de sufocare. Aproximativ 87% dintre participanți erau bărbați, majoritatea erau singuri, iar vârsta lor medie era puțin peste 13 ani. Evident, sunt necesare cercetări noi și actualizate pentru a determina gravitatea problemei.
Presiunea colegilor și creierul în dezvoltare
Asumarea riscurilor este o parte necesară a dezvoltării umane, iar părinții, colegii, școlile și comunitatea în general joacă un rol esențial în orientarea și moderarea asumării riscurilor. Copiii sunt atrași și deseori încurajați să se implice în activități cu un anumit grad de risc social sau fizic, cum ar fi mersul pe bicicletă, invitarea unei persoane la o întâlnire sau învățarea de a conduce.
Acestea sunt riscuri sănătoase. Ele le permit copiilor să exploreze limitele și să-și dezvolte abilitățile de gestionare a riscurilor. Una dintre aceste abilități este scheletul. Un exemplu în acest sens este un adult care ajută un copil să se cațere într-un copac, inițial ghidându-l, apoi retrăgându-se treptat pe măsură ce copilul capătă încredere și se cațără independent.
Culegerea de informații este o altă abilitate, cum ar fi întrebarea dacă înghițirea unei linguri de scorțișoară este periculoasă. O a treia abilitate constă în luarea unor măsuri de siguranță adecvate – cum ar fi surfingul cu prietenii, mai degrabă decât de unul singur, sau purtarea unei căști și prezența cuiva în apropiere atunci când faceți skateboarding.
Furtuna perfectă
În timpul adolescenței, creierul crește și se dezvoltă în moduri care afectează maturitatea, în special în cadrul circuitelor responsabile de luarea deciziilor și de reglarea emoțională. În același timp, schimbările hormonale sporesc dorința de recompensă și de feedback social.
Toate aceste evenimente biologice au loc în timp ce adolescenții se confruntă cu relații sociale din ce în ce mai complexe, încercând în același timp să dobândească o mai mare autonomie. Dorința de validare socială, de a impresiona colegii sau de a atrage un potențial interes romantic, cuplată cu o supraveghere mai redusă din partea adulților, crește probabilitatea de a participa la comportamente riscante. Un adolescent ar putea participa la aceste pozne pentru a impresiona pe cineva de care este îndrăgostit sau pentru a se integra în rândul celorlalți.
De aceea, combinația dintre adolescenți și social media poate fi o furtună perfectă – și mediul ideal pentru proliferarea acestor activități periculoase.
Social media modelează circuitele cerebrale
Platformele social media sunt conduse de algoritmi concepuți pentru a promova implicarea. Astfel, ele îți transmit ceea ce evocă o reacție emoțională puternică și par să prioritizeze senzaționalismul în detrimentul siguranței.
Deoarece adolescenții reacționează puternic la conținutul emoțional, este mai probabil să vadă, să aprecieze și să distribuie videoclipuri cu aceste activități periculoase. Problema s-a agravat pe măsură ce tinerii petrec mai mult timp pe rețelele de socializare – după unele estimări, aproximativ cinci ore pe zi.
Acesta ar putea fi motivul pentru care tulburările de dispoziție în rândul tinerilor au crescut brusc începând cu 2012, aproximativ în momentul în care social media a devenit larg răspândită. Aceste tulburări de dispoziție, cum ar fi depresia și problemele de comportament, dublează probabilitatea de a juca jocuri periculoase. Acesta devine un cerc vicios.
Mai degrabă decât părinții sau prietenii din viața reală, TikTok, YouTube și alte aplicații și site-uri web modelează circuitele cerebrale ale copilului legate de gestionarea riscurilor. Mediile sociale înlocuiesc ceea ce a fost odată rolul comunității în orientarea comportamentului de asumare a riscurilor.
Protejarea adolescenților și încurajarea asumării sănătoase a riscurilor
Monitorizarea a ceea ce urmăresc adolescenții pe rețelele de socializare este extrem de dificilă, iar adulții sunt adesea slab echipați pentru a ajuta. Dar există câteva lucruri pe care părinții le pot face. Urmele inexplicabile de pe gât, ochii injectați cu sânge sau durerile de cap frecvente pot indica implicarea în jocul sufocării. Unele site-uri de socializare, cum ar fi YouTube, sunt sensibile la reacțiile comunității și vor retrage un videoclip care este semnalat ca fiind periculos.
În timp ce părinții sunt atenți la riscurile nesănătoase, ei ar trebui să își încurajeze copiii să își asume riscuri sănătoase, cum ar fi aderarea la un nou grup social sau participarea la activități în aer liber. Aceste riscuri sănătoase îi ajută pe copii să învețe din greșeli, să-și dezvolte rezistența și să-și îmbunătățească abilitățile de gestionare a riscurilor. Cu cât pot evalua și gestiona mai bine pericolele potențiale, cu atât este mai puțin probabil să se implice în comportamente cu adevărat nesănătoase.
Dar mulți părinți au adoptat din ce în ce mai mult o altă cale. Ei își protejează copiii de provocările sănătoase pe care le prezintă lumea reală. Atunci când se întâmplă acest lucru, copiii tind să subestimeze riscurile mai periculoase și pot fi mai predispuși să le încerce.
Această problemă este sistemică, implicând deopotrivă școlile, guvernul și companiile de tehnologie, fiecare având o parte de responsabilitate. Cu toate acestea, dinamica dintre părinți și copii joacă, de asemenea, un rol esențial. În loc să spună unilateral „nu” asumării riscurilor, este esențial ca părinții să se implice activ în asumarea sănătoasă a riscurilor de către copiii lor, de la o vârstă fragedă.
Acest lucru contribuie la construirea unei baze în care încrederea nu este presupusă, ci câștigată, permițând copiilor să se simtă în siguranță atunci când discută despre experiențele și provocările lor în lumea digitală, inclusiv despre activitățile periculoase atât online, cât și offline. Un astfel de angajament reciproc poate sprijini dezvoltarea abilităților copiilor de evaluare sănătoasă a riscurilor, oferind o bază solidă pentru abordarea problemelor împreună.
