Procurorul militar Bogdan Pîrlog a reacționat la informațiile, publicate recent în presă, potrivit cărora are calitatea de suspect într-un dosar de abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals, toate în formă continuată, instrumentat de Parchetul Curții de Apel București. El spune că dosarul este o „făcătură” marca Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. „Nu este nicio faptă penală sau care să îmbrace orice altă formă de ilicit. Are la bază o sesizare din oficiu a SIIJ, din 2020, privind presupuse fapte din 2019, fără nicio bază factuală reală”, a precizat Pîrlog, înscris în cursa pentru funcția de Procuror General.
Potrivit luju.ro, Parchetul Curţii de Apel Bucureşti i-a adus procurorului Bogdan Pîrlog la cunoştinţă calitatea de suspect în 27 februarie 2024, fiind audiat în această calitate în 10 aprilie 2025. Dosarul vizează posibile deconturi fictive în sumă totală de de 7.500 de euro și 10.000 de dolari, aferente unor deplasări din perioada ianuarie-noiembrie 2019.
Procurorul militar Bogdan Pîrlog a trimis „Independent news” un punct de vedere pe care îl publicăm în cele ce urmează:
„Nu obișnuiesc să reacționez la mizeriile debitate în anumite segmente media în legătură cu persoana mea, dar fiind contextul suprapus procedurilor de numire în marile funcții din Ministerul Public și pentru a nu exista vreo umbră de îndoială că demersul ministrului de Justiție de a nu mă propune pentru funcția de procuror general nu are nimic de-a face cu dosarul penal care mă privește, reîncălzirea pentru a patra sau a cincea oară a acestei povești moarte, voi explica mai multe aspecte în cele ce urmează. Consider că, prin aducerea numelui meu în atenția publică, se încearcă justificarea unor numiri în funcțiile de procurori-șefi care, în esență, nu pot fi nicicum justificate în fața opiniei publice.
Nu intenționez să acord acestor explicații sensul de drept la replică, pentru că aceasta ar însemna să acord prea mare importanță unei zone insalubre a presei. Voi aborda subiectul strict pentru corecta informare a opiniei publice.
Dosarul este o „făcătură” marca secția specială. Nu este nicio faptă penală sau care să îmbrace orice altă formă de ilicit. Are la bază o sesizare din oficiu a SIIJ, din 2020, privind presupuse fapte din 2019, fără nicio bază factuală reală.
Folosind logica elementară, am fost unul dintre principalii contestatari ai existenței secției speciale, având numeroase poziții publice, atât în plan național cât și internațional, fiind totodată un critic acerb al activității procurorilor din cadrul acestei secții și a lipsei de profesionalism și cunoștințe de drept elementare a multora dintre aceștia.
Ca o consecință a poziției mele, toți procurorii care funcționau în cadrul secției au formulat o sesizare disciplinară împotriva mea, fiind exercitată acțiunea disciplinară. Ulterior, s-a constatat nulitatea absolută a acțiunii disciplinare.
Dacă ar fi fost cea mai mică faptă care ar fi putut fi „împachetată” să dea aparența unei infracțiuni, la cât de intensă era animozitatea la adresa mea, eram trimis în judecată de acum 6 ani. Dar, nu au găsit nimic. Ulterior, după desființarea SIIJ, dosarul a ajuns pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
La începutul lunii februarie 2024, mi s-a relatat că, la Ministerul Justiției ar fi avut loc o ședință de lucru, cu privire la acțiunea Asociației „Inițiativa pentru Justiție” pentru desființarea deciziei de ridicare a MCV. Instanța europeană solicitase MJ un punct de vedere cu privire la poziția României în cauză.
La întrunire, alături de persoane din aparatul tehnic al MJ ar mai fi participat ministrul de la acel moment, Alina Gorghiu și procurorul general, Alex Florența. Cu această ocazie, ministrul și-ar fi manifestat frustrarea cu privire la conduita mea, exprimându-și nedumerirea asupra faptului că nu am fost „oprit cu un dosar penal, ca alții” și ar fi solicitat procurorului general să ia măsuri în acest sens, acesta exprimându-și angajamentul în acest sens. Sunt dispus să mă supun testului poligraf pentru a demonstra că spun adevărul.
La o săptămână după acest moment, la data de 21.02.2024, s-a dispus continuarea urmăririi penale față de mine, în dosarul deschis în 2020 de către SIIJ. Este exclusă vreo coincidență. Apropierea dintre ministru și procurorul general era de notorietate, la o lună și ceva de la evenimentele prezentate, cei doi deplasându-se împreună, în aprilie 2024, într-o vizită oficială în Brazilia.
Ordonanța de continuare a urmăririi penale, de o calitate care frizează incapacitatea profesională, a fost întocmită de un procuror controversat, apropiat al lui Marcel Sâmpetru, fostul procuror general adjunct al PÎCCJ, condamnat pentru folosirea sau divulgarea, fără drept, a informațiilor nedestinate publicității.
Din ce am înțeles din acest document, aș fi suspect pentru:
• Deplasări în cursul anului 2019 în garnizoanele Alba, Brașov și Prahova pentru diverse activități comune (reuniuni al conducerilor parchetelor militare, bilanțul parchetelor militare, activități de cooperare internațională cu colegii judecători și procurori militari italieni), la unele dintre acestea participând și procurorul general al PÎCCJ.
• Deplasare la Roma, organizată prin PÎCCJ, aprobată de procurorul general al PÎCCJ pentru a participa la o conferință internațională.
• Deplasare la Bruxelles, organizată prin MApN, aprobată de ministrul apărării, pentru a participa, în calitate de vorbitor, la o sesiune de comunicări pe tema atacului asupra justiției, la Universitatea din Bruxelles. În auditoriu regăsindu-se și reprezentanți ai Comisiei Europene.
• Deplasare la Scornicești pentru audierea a două persoane vătămate și a trei suspecți sau inculpați. Se reține că deși m-am deplasat la sediul poliției Scornicești, nu aș fi luat respectivele declarații, aflându-mă, de fapt, în altă locație, dar le-am semnat ulterior. O aberație, contrazisă de localizarea telefonului personal, care arată că la orele declarațiilor, mă aflam în sediul poliției.
Interesant este că localizarea presupunea un mandat de supraveghere tehnică care nu se regăsește la dosar, ceea ce duce la concluzia că eram interceptat în altă cauză, de care nici până în prezent nu am cunoștință, probabil, cauza este sau a fost pe un alt nume, pentru a nu fi identificată.
Nu au fost audiați polițiștii care au asistat, ci doar persoanele audiate de mine, după aproape patru ani, cărora li s-a prezentat o poză a mea cu barbă, relativ neclară, eu la momentul audierilor fiind complet bărbierit, iar respectivi fie nu m-au recunoscut, fie nu au putut fi siguri, ceea ce a fost interpretat ca fiind proba falsului intelectual.
Dincolo de absurditatea de a mă afla timp de circa șase ore în sediul poliției din Scornicești și să nu fi participat la audieri, modul defectuos, intenționat sau nu, al anchetei și concluziile care sfidează logica elementară, au creat o poveste străvezie, fără nicio legătură cu realitatea.
• Pe parcursul anului 2019, în perioada februarie – noiembrie au fost mai multe deplasări în garnizoanele Tulcea și Constanța, în principal pentru soluționarea unui dosar deosebit de complex cu circa 140 de suspecți, în care timp de patru ani nu se efectuase nicio activitate.
Activitățile de ridicare, sortare și analiză a documentelor, precum și audierile celor peste 140 de persoane au presupus prezența mea în teren, unde împreună cu doi polițiști și un specialist din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, au presupus multe zile de pregătire și desfășurare a activităților.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța ne-a pus la dispoziție două birouri pentru mai mult de 6 luni. Rezultatul activităților s-a concretizat în recuperarea integrală a prejudiciilor, dar, soluția a fost una de netrimitere în judecată pentru că MApN a decis să se împace cu suspecții care au achitat prejudiciile.
Deplasările au fost aprobate de către persoanele abilitate, cu ocazia unora dintre acestea am efectuat și activități de control operativ curent la sediul nostru secundar. Din ce înțeleg, din textul confuz al ordonanței, pare că mi se impută că în unele dintre zile, nu am efectuat audieri, ceea ce, este adevărat, iar motivul ar trebui să fie evident chiar și pentru un procuror stagiar, audierile se pregătesc anterior.
Dinamica anchetei presupunea o zi două de pregătire urmată de audierea câte unui grup de suspecți, apoi procesul se relua. Inventarea unei conotații penale pentru unele zile, denotă un amestec de ignoranță și/sau rea-credință din partea persoanei care a emis ordonanța de extindere.
La două zile după ce mi-a fost prezentată învinuirea, procurorul de caz, Chivu, s-a transferat la PÎCCJ și dosarul a fost abandonat aproape un an până a fost desemnat un nou procuror, „SIIJ 2.0”, care m-a audiat.
Un eveniment interesant, după ce a ajuns la PÎCCJ, procurorul Chivu, a participat la selecția pentru ocuparea unui post de magistrat de legătură la Roma, colegii acesteia relatându-mi că a invocat în fața lor argumentul că ar avea o „chemare” pentru acel post. Nu pot decât să speculez că vedea postul extern ca pe o „răsplată” pentru continuarea urmăririi penale. Se pare însă că așteptările de la dumneaei erau mult mai mari, pentru că a fost respinsă cu brio și în prezent funcționează la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
Cam acesta este marele dosar, un mare fâs, lălăit de peste 6 ani, cu presupusele fapte, în încadrarea corespunzătoare descrierii lor, prescrise încă din 2024.
În încadrarea reținută fără vreo corelare cu situația descrisă, evident neadevărată, ultimele fapte s-ar prescrie la anul. Mă rog, ar putea schimba în crime împotriva umanității care sunt imprescriptibile, ca să mai aibă ce invoca periodic, în premieră, prin tot felul de site-uri mai mult sau mai puțin obscure, dar, categoric nefrecventabile, fâsâiala asta de dosar penal.
În concluzie, similar cu aducerea în spațiul public a informației privind existența unui dosar penal privind fondurile de campanie ale președintelui, și această eternă ciorbă reîncălzită este o tentativă jalnică de presiune în legătură cu procedura numirii în marile funcții.
În plus, ca din întâmplare, după anunțarea candidaturii, am primit notificarea că s-a dispus cercetarea mea disciplinară pentru că aș fi încălcat un ordin vădit nelegal al procurorului general militar, privind preluarea de facto a două județe din competența unității noastre de parchet.
Faptul că în decembrie, anul trecut, instanța a constatat caracterul nelegal al ordinului și l-a desființat, că în chiar raportul inspecției întocmit ca urmare a solicitării procurorului general de revocare a mea din funcția s-a constatat că dosarele instrumentate de noi, contrar ordinului respectiv, au fost bine și cu celeritate instrumentate, nu pare să constituie vreun impediment pentru inspecție, care de vreo săptămână audiază ostentativ toți procurorii unității, deși din acte rezultă clar circuitul dosarelor.
Ce mi se pare absolut ridicol, după un deceniu de hărțuire continuă, este incapacitatea cognitivă a acestor cozi de topor de a înțelege un adevăr simplu, nu pot fi intimidat și îmi urmez calea, conform conștiinței și principiilor, indiferent de consecințe, „usque ad finem”.
Gorghiu și Florența neagă acuzațiile și anunță că apelează la justiție
„Independent news” i-a solicitat Procurorului General, Alex Florența, un punct de vedere pe marginea acuzațiilor formulate de procurorul militar Bogdan Pîrlog, pe care îl publicăm integral:
„Nu este pentru prima dată când procurorul pe care îl menționați face afirmații total nefondate și calomnioase la adresa mea, generate de frustrări personale și eșecuri profesionale repetate.
De această dată, încearcă din nou denaturarea grosieră a adevărului, în încercarea de a-și „justifica” calitatea de suspect într-un dosar penal.
Fac precizarea că dosarul la care se face referire se află pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucuresti, și nu al PÎCCJ, o dovadă în plus a mistificării de care se face vinovat procurorul citat de dumneavoastră.
De asemenea, niciodată și în niciun context nu am avut vreo discuție la Ministerul Justiției despre procurorul menționat care, încă o dată, își arogă o relevanță mult mai mare decât cea pe care i-am acordat-o vreodată.
Nu în ultimul rând, vă solicit ca, în măsura în care decideți să dați curs publicării unui articol cu un atare conținut vădit defăimător, să publicați integral acest drept la replică, rezervându-mi totodată dreptul de a apela la toate căile legale avute la dispoziție.”
La rândul său, fostul ministru al Justiției, Alina Gorghiu, ne-a transmis că: „O asemenea afirmație există exclusiv în imaginația domnului Pîrlog. Îmi rezerv dreptul de a-l acționa în judecată dacă aceste afirmații nu sunt retractate.”
