La ultimele alegeri parlamentare, din 9 iunie a.c., Alianța AUR a obținut 14,65% din voturi (30.830 voturi) iar SOS România, partidul Dianei Șoșoacă, a luat 13,52% (28.457 voturi). Împreună, cele două partide radicale, populiste și rusofile, au obținut 28,17% (59.287 voturi).
Cele aproape 30 de procente ale AUR și SOS România, care s-au clasat pe locul 3 și 4 la europarlamentare, se pot replica și la alegerile parlamentare din această iarnă, și, de ce nu, la cele prezidențiale, unde George Simion (AUR) și Diana Șoșoacă (SOS) candidează separat.
În afară de cei doi și-a anunțat intenția de a concura pentru cea mai înaltă funcție în stat și europarlamentarul Cristian Terheș, cel care speră să-și treacă Partidul Național Conservator Român (PNCR) peste pragul de 5% de intrare în Parlament.
Creștere față de acum 4 ani
Față de alegerile parlamentare de acum 4 ani este o creștere de 5 procente. În 2020 exista doar AUR (ruptura Simion – Șoșoacă nu se produsese), care a obținut 23% din voturile diasporei ocupând locul al treilea, după Alianța USR-PLUS (32%) și PNL (24,9).
Partidul condus de George Simion a fost cel mai votat partid printre românii din Italia și pe locul al doilea în Spania.
AUR a obținut 36,16% în Italia, potrivit rezultatelor în urma numărării a 97,58% din voturile totale fiind clasat pe locul 1. Partidul s-a situat pe locul 2 în Spania, unde a obținut 26,73% din voturi, după numărarea a 93,13% din voturile totale.
Citește și:
Europarlamentarul Cristian Terheș candidează la Președinția României
Visul lui Ciolacu de a intra în turul doi cu Simion se transformă în coșmar | EDITORIAL
12 motive
Profesoara româncă Alina Dolea cercetează, încă din 2019, percepțiile și emoțiile românilor din Marea Britanie prin interviuri și focus-grupuri pe teme majore, precum Brexit, pandemia de COVID, războiul din Ucraina.
Alina Dolea este Senior Lecturer la Bournemouth University, are un doctorat în Șiințele Comunicării și este autoarea cercetării „Construcția imaginii de țară în contexte de criză”, finanțată de UEFISCDI și derulată în cadrul Institutului de Sociologie al Academiei Române.
Ea a ajuns la o serie de concluzii, într-unul din articolele sale, preluat de Hotnews, în care explică de ce o parte dintre românii din Marea Britanie susțin partide radicale și populiste.
De asemenea, Alina Dolea a acordat un interviu Edupedu.ro, în care a explicat cum a fost posibil ca diaspora românească, percepută întotdeauna ca fiind mai progresistă decât electoratul de acasă, să ajungă să voteze în proporție atât de mare cu un partid ca AUR?
Răspunsul oferit de ea este o problemă de identitate și de lipsă de adaptare în străinătate pe care instituțiile românești au ignorat-o și care a constituit o bază afectivă puternică, contribuind la sentimentul de însingurare, „teren propice pentru instrumentalizarea politică a unor teme precum cele ale AUR”,
Cele mai importante concluzii din studiile sale:
1. În ciuda diversității diasporei românești din Marea Britanie, care include atât antreprenori, profesioniști, muncitori înalt calificați și necalificați, dar și migranți în situații vulnerabile, ceea ce transpare în rândul tuturor este un sentiment de pierdere a rădăcinilor, a mediului familiar sau chiar a statusului social — o tensiune constantă între aici și acolo, neaparținând, parcă, niciunui spațiu.
2. Prin discursul care invocă „discriminarea românilor” din țară și străinătate, AUR și SOS au instrumentalizat puternic costurile emoționale ale migrației: teama, rușinea, nevoia de validare și apreciere, negocierea constantă a identității, abandonul și respingerea, atât în străinătate, cât și în țara de naștere, ce e văzută adesea ca un spațiu idilic.
3. Prin comunicarea realizată cu ajutorul platformei digitale, AUR s-a creat un soi de ecosistem, cu puncte, carduri, ranguri și echipe care îți dă impresia că ești parte din ceva. O rețea de apartenență la un grup este vitală pentru diasporă.
4. O direcție importantă a comunicării AUR și SOS a fost nevoia de justiție, incluzând în comunicarea lor mesaje explicite legate de umilința migranților.
5. Valorile familiei, națiunii, credinței și libertății pe care le promovează aceste partide țintesc explicit diaspora.„Pe lângă sentimentul de abandon din partea autorităților, mulți români nu se integrează în societățile în care au migrat”, spune Alina Dolea.
6. Pentru că mulți sunt foarte conservatori, provenind din comunități românești religioase, mesajul AUR prinde foarte bine.
7. Acest curent conservator este cu atât mai pronunțat în diasporă, cu cât țara de destinație este mai progresistă, ceea ce duce adesea la ciocniri culturale”.
8. Românii care votează cu AUR și SOS în diaspora urmăresc un singur scop: să-i dea jos de la putere pe cei ce o dețin de 34 de ani. Nu țin neapărat ca Simion sau Șoșoacă să ajungă la Palatul Cotroceni președinte, dar vor o schimbare, vor oameni noi la guvernare.
9. Mulți se tem de pierderea valorilor, a limbii, a faptului că generațiile noi nu mai vorbesc românește, chestiuni „ușor de instrumentalizat”.
10. În toate diasporele există această componentă de perturbare, zdruncinare a stării de fapt față de țara de origine. Tema lipsei de interes din partea statului român față de comunitatea din străinătate, este comună în discursul românilor din Marea Britanie, dar și din Italia.
11. Migranții români ajung sa dezvolte o anumită „sensibilitate” cu privire la modul în care România e percepută în Marea Britanie, pe fondul unor campanii mediatice care vizează migrația sau a unor campanii politice de tip populist. Așa se face că apare/se activează și mai mult acest strat emoțional (emoții, afect, memorie) în construcția propriei identități și care contribuie la modul în care ei văd România (cu tot spectrul de la idealizare, la blamare).
12. Spațiul simbolic de mediere culturală și identitară în străinătate este ocupat preponderent de biserică (nu doar cea ortodoxă, ci și de cea penticostală, adventistă, baptistă etc).
Ancorele și rădăcinile sunt recuperate prin credință (prin participarea la slujbe și alte evenimente ale comunității religioase), prin limbă (sunt străzi întregi pe care se observă antene parabolice în cartierele locuite de români din Londra), prin comportamente de consum de la magazine românești, prin dorința de socializare, uneori exclusiv, cu alți români.
„Apar astfel manifestări ale națiunii în viața de zi cu zi, dar în diaspora – ceea ce am numi un naționalism diasporic banal, conștient.
Toate comunitățile diasporice au, până la urmă, astfel de manifestări ale națiunii (afișare de steaguri, simboluri naționale, port tradițional, obiceiuri), care le deosebesc de altele. Și nu sunt exclusive, adică aceste comportamente nu exclud formarea de noi rădăcini prin participarea activă la evenimente ale altor comunități (unii migrați declară că sunt români, alții că se simt deja englezi, alții că sunt europeni, alții ca sunt cetățeni ai planetei, alții „încă nu știu ce sunt”).
Problema apare atunci când acest naționalism banal, conștient devine atât de puternic încât duce la o radicalizare. Instrumentalizarea politică a acestor emoții, afecte, nostalgii, poate explica ascensiunea AUR”, concluzionează profesoara Alina Dolea.
