Aleksandar Vučić a ieșit la atac împotriva Turciei. Acesta acuză statul condus de Recep Tayyip Erdoğan că dorește să „agite spiritele” în Balcanii de Vest prin furnizarea de arme și tehnică militară către Kosovo. Vučić afirmă că Turcia încalcă inclusiv dreptul internațional public. Scandalul nu face decât să reafirme natura complexă a relațiilor interstatale într-o regiune denumită „Butoiul cu pulbere al Europei” (The Cauldron of Europe) din cauza tensiunilor istorice interetnice prezente de secole bune. Inclusiv relația Serbiei cu Turcia este una complicată.
Tensiunile dintre Priștina și Belgrad se reaprind, de data aceasta fiind implicată și Ankara. Președintele Serbiei, Aleksandar Vučić a criticat Turcia pentru furnizarea de armament către Kosovo.
Concret, mii de drone „Skydagger”, de tip kamikaze, produse în Turcia de compania Baykar (unde acționar și director pe dezvoltare tehnologică este Selçuk Bayraktar – ginerele președintelui Erdoğan), au ajuns în Kosovo, conform premierului Albin Kurti.
Acestea au ajuns înaintea termenului, ianuarie 2026, iar procesul va continua. Premierul kosovar a precizat că dronele pilotate de la distanță pot transporta și explozibil menit „să neutralizeze țintele inamice”.
Totodată, acesta a lăudat procesul de modernizare a armatei kosovare, indicând că flota de drone este o prioritate pentru Priștina. Modelul „Skydagger” se va alătura altor aerovehicule asemănătoare din dotarea forțelor armate din Kosovo, anume dronele TB-2 Bayraktar și RQ-20 Puma, acestea din urmă produse în SUA.
Furie la Belgrad
Reacția Serbiei nu a întârziat să apară. Președintele Aleksandar Vučić, cel care se confruntă cu proteste semnificative în țară de luni bune, a ieșit să critice Turcia pentru faptul că a permis livrarea de armament.
Desigur, pentru Vučić, aceasta poate fi și o strategie de a încerca cumva să ralieze publicul sârb de partea sa, înverșunarea față de Kosovo fiind o abordare populară în rândul majorității electoratului din țara vecină. Cu toate acestea, abordarea președintelui sârb a fost asemănătoare și înaintea manifestațiilor, fiind o temă unde Vučić a manifestat o relativă consecvență de-a lungul anilor.
Pentru poporul sârb, Kosovo reprezintă o temă sensibilă. Deși etnicii albanezi au devenit majoritari de acolo încă din secolului XIX, existând inclusiv o scădere a procentului etnicilor sârbi de la 27% în 1931 până la 13% în 1981 (în tot acest timp regiunea fiind încorporată în Iugoslavia), poporul sârb rămâne profund atașat de Kosovo și consideră că este o parte a teritoriului lor național.
Procentul sârbilor a scăzut și mai mult după războiul din anii 90, respectiv independența de facto declarată de Priștina în februarie 2008. Cu toate acestea, Kosovo este considerat a fi „leagănul” poporului sârb, fiind zona unde s-a format Regatul Serbiei în secolul VIII, respectiv regiunea unde se regăsesc nenumărate biserici și mănăstiri sârbe ortodoxe. Totodată, este și locul unde a avut loc celebra bătălie cu Imperiul Otoman de la 1389, care a reprezentat un punct de cotitură în istoria Serbiei.
Turcia, acuzată de încălcarea dreptului internațional
Este, astfel, de înțeles de ce Belgradul a avut o reacție fermă. Aleksandar Vučić a declarat: „Sunt îngrozit de comportamentul Turciei și de violarea brutală a Cărții ONU, a Rezoluției 1244 a Consiliului de Securitate ONU, respectiv de continua înarmarea Priștinei!”
„Acum este clar că Turcia nu dorește stabilitatea Balcanilor de Vest și își dorește restaurarea Imperiului Otoman! Serbia este o țară mică, dar am priceput mesajul” a mai spus Vučić.
Presa internațională a comentat însă că președintele Serbiei s-ar înșela în legătură cu rezoluția respectivă. Mai exact, în 1998 a existat o rezoluție a Consiliului de Securitate ONU care interzicea vânzarea de armament către Kosovo.
Cu toate acestea, Rezoluția 1244 a Consiliului de Securitate al ONU, trecută în 1999, prevede că prohibiția legată de comerțul de arme nu se aplică tehnicii militare și a echipamentelor aferente utilizate de structurile internaționale civile și de securitate prezente în Kosovo. Această prevedere este interpretată în diferite feluri de specialiști.
Prezența Turciei în Balcanii de Vest
Exporturile de armament ale Turciei către Kosovo vin în urma unui acord semnat în ianuarie 2024 de către Ministerele Apărării de la Priștina și Ankara, care menționa exporturi de arme, exerciții militare comune și programe de antrenament pentru soldați.
Turcia a fost și rămâne unul din partenerii principali ai Kosovo, ceea ce evident nu este pe placul Serbiei. În anii 90, Turcia a participat activ în campania NATO de bombardamente a Iugoslaviei în timpul Războiului din Kosovo, spre deosebire de Grecia, spre exemplu, care a refuzat.
Pe 18 februarie 2008, la doar o zi după ce Kosovo și-a declarat independența față de Serbia, Turcia s-a numărat printre primele opt țări din lume care să recunoască statalitatea regiunii.
Istoric, Imperiul Otoman a stăpânit timp de secole întregi teritoriile din Balcani, majoritatea provinciilor fiind efectiv „pașalâcuri” turcești. Astăzi, prezența teritorială efectivă a Turciei în Balcani se reduce doar la regiunea Traciei Răsăritene, anume bucata de pământ a țării situată pe malul european al Bosforului.
Deși nu mai stăpânește majoritatea teritoriului în Balcani, Turcia rămâne o forță în regiune. Însuși Aleksandar Vučić a declarat, cu ocazia vizitei lui Erdoğan de la Belgrad, de anul trecut, că Turcia este „cel mai important jucător din Balcani”.
Serbia și Turcia au anumite interese divergente în Balcani, Ankara având relații foarte bune cu diverși rivali din regiune ai Belgradului, precum Bosnia Herțegovina, Albania și Kosovo, populația fiind majoritar musulmană în teritoriile respective. Tocmai de aceea, asocierea cu Ankara a fost firească pentru guvernele respective, atitudinea fiind reciprocă și din partea Turciei.
Dacă președintele Serbiei acuză acum direct Turcia că dorește restabilirea Imperiului Otoman pe vechile teritorii, și vecinii de la sud-vest ai României sunt acuzați de locuitorii din Bosnia Herțegovina, Kosovo, sau chiar și Croația că își doresc refacerea Iugoslaviei. Deși Iosip Broz Tito era etnic croat, Serbia era considerată „vioara întâi” a Iugoslaviei.
Au existat tentative în ultimii ani din partea Serbiei și a Turciei de a-și armoniza relația în ciuda intereselor geopolitice diferite în Balcani. Aleksandar Vučić a vizitat Turcia în ianuarie 2022, în timp Recep Tayyip Erdoğan a venit la Belgrad în octombrie 2024, după ce avusese un tête-à-tête cu omologul sârb la adunarea generală a ONU de la New York, cu câteva săptămâni înainte.
În ciuda acestor eforturi, axate în principal pe o potențială colaborare economică sporită în Serbia și Turcia, a existat constant un risc de degenerare, manifestat prin declarații. Vučić a afirmat în 2021 despre Kosovo că „nu aparține Turciei, ci Serbiei”.
Anul acesta a existat un nou moment de tensiune între Belgrad și Priștina. În luna martie, Croația, Albania și Kosovo au semnat o declarație de colaborare în domeniul militar, formând de facto o alianță militară. Desigur, asta a stârnit furie în rândul conducerii sârbe, care au răspuns în aprilie prin semnarea unui plan standard de colaborare în domeniul militar.
Astfel de mișcări, demne de perioada Războaielor Balcanice, nu fac decât să sporească tensiunea într-o regiune cu o istorie zbuciumată. În mod clar este foarte periculos în actualul context internațional, unde orice „scânteie” poate aprinde un nou conflict.
