Dan Pavel inventariază pe Facebook serviciile secrete din Rusia și modul în care sunt ele organizate.
Serviciul Federal de Securitate (FSB)
Echivalentul român al instituției este SRI, iar echivalentul american este Department of Homeland Security (DHS), plus o parte din atribuțiile FBI.
Se ocupă cu activități de spionaj și contraspionaj intern, în sectorul civil. Organizează acțiuni polițienești, sociale și economice de menținere a securității statului, activități anti-terorism și contra-insurgență, culegerea de informații și diseminarea de contrainformații pe teritoriul federației.
FSB mai este responsabil și pentru monitorizare, manipulare mediatică, menținerea relațiilor de afaceri cu companiile autohtone, recrutarea și finanțarea agenților de influență internă din cadrul Federației și a zonei sale de influență.
Se ocupă cu asasinate, răpiri, șantaje, compromiteri sau acțiuni de sabotaj la obiective civile de pe teritoriul Federației.
Directorul FSB este membru permanent în Consiliul de Securitate al Federației Ruse (echivalentul CSAT).
Actualul director este Alexandr Vasilievici Bortnikov.
Prieten din tinerețe cu Putin și angajat KBG din anii 70. Bortnikov e ultranaționalist și suveranist rus.
„Comparativ cu Bortnikov, Putin e de-a dreptul moderat, iar Medvedev e culmea progresismului. Bortnikov este și un carierist sadea. Uneori, grija față de ciolan îl face cam ezitant și lipsit de viziune, dar este suficient de inteligent și are mult sânge pe mâini”, scrie Dan Pavel.
Serviciul de Informații Externe (SVR)
Echivalentul român este SIE, iar cel american ar fi CIA. Se ocupă cu activități de spionaj civil, culegere de informații și activități de contrainformații în afara Federației.
SVR este responsabil pentru recrutarea și finanțarea agenților de influență străini, înființarea de ONG-uri și companii străine, sponsorizarea de mișcări politice și ideologice, ferme digitale, operațiuni civile de atac informatic și manipulare mediatică externă.
SVR se ocupă cu asasinate, răpiri, compromiteri în afara federației și acțiuni de sabotaj la obiective civile de pe teritorii străine (ex. progresismul ecologic european care folosește Gazprom-ului).
„Sunt ONG-iștii care dau în judecată și blochează în tribunale toate proiectele ce ar putea asigura independența energetică a unor națiuni care se văd obligate să stea mufate la conductele rușilor. Altfel ar fi obligate să cumpere combustibili de trei ori mai scumpi de la americani”, punctează Dan Pavel.
Directorul SVR este membru permanent în Consiliul de Securitate al Federației Ruse. Actualul director este Serghei Ievghenevici Narîșkin.
„Fost coleg cu Vladimir Putin la Școala Superioară KGB și fost șef de secție în cadrul Ambasadei ruse de la Bruxelles. Narîșkin e adept al școlii franceze, șahist, pretins intelectual, ideolog cu pedigree, poliglot mascat, la fel ca și Putin, hiper-inteligent.
A fost komsomolist pătimaș în tinerețe și a devenit suveranist fanatic la bătrânețe. E genul de Robespierre pe care nu îndrăznește să-l conteste niciun revoluționar pentru că are dosare despre toată revoluția. Are recensământul scheletelor din orice șifonier.
E patron de trust media, vicepreședinte Rosneft, prieten bun și coleg de facultate cu Nikolai Tokarev, președintele companiei Transneft.
E absolvent de facultate KGB, cu 28 de ani de muncă pe teren”, punctează autorul analizei.
Serviciul Federal de Protecție și Gardă (FSO)
Echivalentul român ar fi SPP. iar echivalentul american ar fi Secret Service. Cu toate astea, FSO are atribuții mult mai largi decât instituțiile noastre, cum ar fi monitorizarea, percheziția și arestarea fără mandat a celor ce pun în pericol siguranța fizică sau informațională a înalților demnitari.
În mod normal serviciul se ocupă cu protecția aleșilor, a diplomaților, a invitaților oficiali și a personalului de rang înalt din cadrul aparatului de stat.
De asemenea se ocupă de paza obiectivelor civile de importanță strategică, instituții, vile de protocol etc.
Din această instituție face parte și Serviciul Prezidențial de Securitate (SBP), care se ocupă de siguranța personală a președintelui și a familiei extinse. Tot această instituție administrează „valiza nucleară” și buncărul prezidențial.
Directorul FSO nu este membru permanent în Consiliul de Securitate, dar răspunde oricând la solicitarea președintelui. Directorul FSO este generalul Dimitri Viktorovici Kochnev.
„Loialist sadea și beneficiar al unei averi confiscate de la oligarhi și dăruite soției lui. După o carieră misterioasă în care se vehiculează că ar fi activat în cadrul Directoratului 9 KGB, se spune că Kochnev ar fi lucrat în Departamentul de Luptă Împotriva Crimei Organizate.
Asta în anii de glorie ai oligarhiei, 1993 – 2002. A apărut într-o zi în preajma lui Evgheni Murov, un general și director FSO extrem de popular, pe care ceilalți directori nu-l lăsau să se pensioneze deoarece avea un efect liniștitor asupra lui Putin.
Putin îl simpatiza pe Murov pentru că, în afară de faptul că avea o memorie de elefant, era o brută cinstită care nu se temea să spună lucrurilor pe nume. Nu căuta să profite pe la spatele lui.
Murov tot voia să se pensioneze, dar a fost lăsat să plece la pescuit abia când a reușit să pregătească un succesor la fel ca el – un ciobănesc caucazian negru în cerul gurii, alături de care Putin să poată dormi liniștit. Apoi l-au făcut președinte onorific în compania națională de petrol ca să-i meargă salariul toată viața”, scrie Dan Pavel.
Directoratul de Intelligence al Statului Major al Forțelor Armate (GRU)
Echivalentul român ar fi DGIA – Direcția Generală de Informații a Apărării. GRU nu are treabă cu spionajul civil, cu politica sau cu televiziunile.
Cel puțin teoretic, nu are atribuții decât în spații de interes militar, în zone de conflict și în teritorii în care Rusia are o prezență militară.
GRU se ocupă de culegerea și analiza de informații cu caracter militar, acte de sabotaj, insurgență, atacuri asimetrice la adresa obiectivelor inamice, atacuri cibernetice, interceptări și bruiaj de comunicații cu caracter militar.
Tot GRU se ocupă cu misiuni de salvare din zone ostile, cu extracția de prizonieri sau infiltrarea de agenți în teatrele de operațiuni și cu asasinarea comandanților inamici.
„De exemplu, dacă vrei să fotografiezi propulsorul unui nou submarin Virginia Class, poți apela la GRU. Ăștia sunt băieții care trimit trupele speciale să infiltreze noaptea un șantierul naval.
În schimb, dacă vrei să obții planurile propulsorului direct de la inginerul american, amanta inginerului va fi o animatoare de la clubul SVR. Dacă inginerul naval se află în vizită la Moscova, domnișoara care se îndrăgostește brusc de el va fi angajata unei agenții de turism FSB. În ultimele două cazuri GRU are rol consultativ, nu operativ. Asta ca să știi ce să furi de la inginer”, punctează Dan Pavel.
Directorul GRU este amiralul Igor Olegovici Kostiukov și este membru permanent în Consiliul de Securitate.
„Kostiukov este un naționalist fanatic, e un apevist plin de decorații luate pe bune. Este patriotard și militant pentru măsuri extreme.
A fost pus pe toate listele negre din UE și SUA pentru organizarea mai multor operațiuni clandestine menite să destabilizeze Ucraina și nu numai. Era el persona non grata de dinainte, Ucraina a fost doar cireașa de pe colivă.
Se pare că atât el, cât și ministrul Apărării, Serghei Șoigu, au fost victimele unei tentative de otrăvire în preajma negocierilor eșuate din martie-aprilie 2022.
Vladimir Putin s-a văzut obligat să difuzeze ședința Consiliului de securitate din 24 aprilie 2022 ca să arate poporului că nu sunt morți. Kostiukov e mult mai militant decât Șoigu.
Cei doi nu se înțeleg și s-au criticat de-a lungul timpului. Pentru Șoigu, Kostiukov e un tablagiu rigid și dus cu pluta, iar pentru Kostiukov, Șoigu e un țărănoi prea moale”, scrie autorul.
Directoratul pentru Proiecte Speciale al Președintelui (GUSP)
Nu are echivalent în România. Este o instituție struțo-cămilă, o combinație între agenție de gestiune a personalului, de logistică administrativă, dar și organ de mobilizare.
Teoretic instituția este un fel de Resurse Umane și Materiale în caz de război. Se ocupă cu mobilizarea, cu achizițiile, pregătirea logistică și profesională a personalului în caz de invazie.
Este o instituție creată din paranoia de a nu repeta degringolada administrativă care s-a produs la începutul Operațiunii Barbarossa, atunci când rușii nu erau pregătiți pentru invazia nazistă.
Ea funcționează pe ideea că, dacă invadează NATO vreodată, instituția poate livra cantități mari de personal deja pregătit minimal pentru front. E un fel de agenție de recrutare, cu comisari politici pentru secolul 21.
Această instituție este motivul pentru care majoritatea analiștilor NATO nu pot da cifre exacte cu privire la numărul de militari pe care îi are Rusia la dispoziție.
În cazul declanșării unui conflict de anvergură, personalul poate crește în 48 de ore de la 1,5 milioane de militari activi și 2 milioane de rezerviști, la 10 milioane de soldați deja pre-recrutați și pre-incorporați.
Tot GUSP se ocupă de programe educaționale inter-disciplinare cum ar fi: familiarizarea elevilor și a studenților de ambele sexe cu echipamentul militar, reorientarea profesională a șomerilor către domenii strategice, competiții școlare de tir și orientare cartografică, evenimente de promovare și concursuri de pregătire a civililor pentru integrare rapidă în structuri militare.
Agenția organizează evenimente și acțiuni civile de pregătire pentru situații de urgență, măsuri de prim- ajutor și tehnici de salvare, evacuări, strategii de mobilizare civilă și organizarea de brigăzi voluntare în puncte prestabilite.
Directorul GUSP este Alexander Leonidovici Linerț (foto dreapta), membru permanent în Consiliul de Securitate.
„Răspunde direct președintelui. Despre el nu se știe mare lucru. E omul fantomă. Apare pe listele cu sancțiuni și într-un studiu lapidar al Institutului de Înalte Studii Internaționale și Dezvoltare de la Geneva (”Deepening Understanding of Russia Security Sector: Dynamics of Formal and Informal Structures in the Putin Era”, 7 July 2023)”, remarcă Pavel.
La dispoziția lui Putin
Teoretic, serviciile secrete sunt la dispoziția Președintelui Federației Ruse, în calitate de comandant suprem al Armatei.
Ele răspund în fața a două comisii de supraveghere: Comitetului Federal pentru Securitate și Apărare și Comitetul pentru Securitate și Anticorupție al Dumei de Stat.
