„Independent news” continuă să relateze despre evoluțiile cazului lui Dragoș Nicolae Ghiță, subofițer de Informații Militare, care a fost contaminat cu 44 de elemente chimice în Irak și Afganistan. El se luptă cu autoritățile române să recunoască oficial faptul că s-a îmbolnăvit din cauza expunerii la medii contaminate militar, inclusiv cu uraniu sărăcit. Dragoș Ghiță este colaborator al publicației noastre și povestește, în acest nou episod, cum i-a blocat MApN ultima solicitare de recunoaștere a bolilor profesionale de care suferă.
„În articolul anterior pe acest subiect, am detaliat cum cazul meu a ajuns să fie sesizat la nivel european, atât Parlamentului European, cât și Comisiei Europene. Motivul a fost unul simplu: după ani de demersuri în România, procedurile administrative prevăzute de legislația privind securitatea și sănătatea în muncă nu reușiseră să producă niciun rezultat concret.
În mod paradoxal, o modificare relativ recentă a normelor interne ale Ministerului Apărării Naționale (MApN) mi-a oferit posibilitatea de a relua procedura administrativă pentru cercetarea suspiciunii de boală profesională.
Este vorba despre Ordinul ministrului Apărării Naționale nr. M.202 din 31 octombrie 2025, prin care au fost modificate și completate Instrucțiunile privind organizarea și desfășurarea activității de securitate și sănătate în muncă în Ministerul Apărării Naționale, aprobate anterior prin Ordinul MApN nr. M.191/2019. Noul ordin a fost publicat în Monitorul Oficial în luna noiembrie 2025.
Citește și:
România aplică defectuos legislația privind bolile profesionale în Armată. Militarul român care s-a îmbolnăvit în Irak și Afganistan a sesizat Comisia și Parlamentul European
Noi dovezi științifice
Reluarea procedurii administrative a fost posibilă și datorită apariției unor probe științifice noi, extrem de relevante pentru cazul meu.
La sfârșitul anului 2025, am primit rezultatul unei analize nanotoxicologice, realizate pe o probă de țesut osteomedular, de prof. dr. Antonietta Gatti, cercetător cunoscut la nivel internațional pentru studiile privind nanoparticulele anorganice generate în urma exploziilor și utilizării munițiilor moderne în zone de conflict.
Concluziile raportului sunt foarte clare. În document se arată că:
„Biopsia măduvei osoase a evidențiat prezența unei cantități semnificative de particule anorganice micrometrice și nanometrice, reprezentând corpuri străine prezente în interiorul osului și al măduvei osoase.”
Raportul subliniază că aceste particule, prin dimensiunea și compoziția lor chimică, sunt capabile să producă reacții biologice importante în organism.
Mai mult decât atât, concluziile expertizei merg chiar mai departe și stabilesc o legătură directă între aceste particule și evoluția patologiei identificate:
„Din experiența noastră putem afirma că prezența unor particule anorganice cu compoziție chimică anormală, identificate direct în țesuturile biologice, este compatibilă cu o expunere profesională și nu cu una accidentală sau de mediu obișnuit, iar aceste particule, prin dimensiunea, compoziția și persistența lor biologică, au indus cu certitudine reacții biologice care au condus ulterior la patologia diagnosticată.”
În literatura de specialitate, astfel de particule sunt asociate frecvent mediilor militare și zonelor de conflict în care au fost utilizate muniții cu capacitate mare de perforare, inclusiv cele tratate cu tungsten sau uraniu sărăcit, dar și alte metale grele rezultate în urma exploziilor și proceselor de combustie la temperaturi extrem de ridicate.
O nouă sesizare
Pe baza acestor elemente noi și în baza cadrului legislativ actualizat, în data de 19 ianuarie 2026 am înaintat către ultima unitate militară, în care am activat înainte de trecerea în rezervă, un raport privind sesizarea suspiciunii de boală profesională, înregistrat cu numărul A-326/19.01.2026.
Demersul a fost fundamentat pe prevederile Legii nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, ale HG nr. 1425/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare, ale HG nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, precum și ale Ordinului MApN nr. M.191/2019, modificat prin Ordinul M.202/2025.
În raport am solicitat explicit înregistrarea sesizării ca suspiciune de boală profesională (BP1) și transmiterea documentației către structurile competente de medicina muncii, în vederea declanșării procedurii legale de cercetare.
Procedura este clar prevăzută de legislația în vigoare. Potrivit art. 50 alin. (2) din Legea 319/2006, cercetarea bolilor profesionale se realizează de către structurile de medicina muncii competente pentru locurile de muncă respective. Art. 151 din HG 1425/2006 stabilește că această cercetare se declanșează după primirea fișei de semnalare a bolii profesionale BP1 – documentul prin care suspiciunea este oficializată.
Mai mult decât atât, potrivit Anexei nr. 19 din același act normativ, prima parte a fișei BP1 poate fi completată de orice medic, cu ocazia oricărei prestații medicale, iar partea a doua este completată de medicii de medicina muncii. După modificările aduse prin Ordinul nr. M.202 din 31 octombrie 2025, unitatea militară are obligația de a iniția această procedură, fie prin medicul unității, fie prin transmiterea documentației către medicina muncii.
Procedură deturnată
În mod normal, mecanismul este unul simplu: suspiciunea este semnalată, documentația este transmisă, iar medicina muncii declanșează cercetarea. În practică însă, lucrurile au evoluat cu totul altfel.
După aproximativ o lună de la transmiterea raportului am încercat să aflu ce s-a întâmplat cu sesizarea mea. Am contactat telefonic unitatea militară și, după mai multe insistențe, mi s-a comunicat că un răspuns fusese deja trimis prin poștă. Am reușit într-un final să intru în posesia acestui răspuns, înregistrat cu numărul A-470 din 27 ianuarie 2026.
Am realizat că procedura fusese deturnată. Sesizarea nu fusese tratată ca o semnalare de suspiciune de boală profesională, ci ca o simplă petiție administrativă. Unitatea militară aprecia că situația „excedează domeniului de competență” și a decis să transmită documentele către Centrul de Medicină Preventivă al Ministerului Apărării Naționale (MApN).
În același răspuns am fost informat că, având calitatea de cadru militar în retragere, eventualele viitoare petiții ar trebui adresate Centrului Militar Județean. O recomandare ciudată, în condițiile în care normele interne ale MApN prevăd că suspiciunea de boală profesională trebuie semnalată la ultima unitate în care persoana a activat.
Consecința: procedura legală de semnalare și cercetare a suspiciunii de boală profesională în cazul meu nu a fost inițiată nici până în prezent.
Subterfugiu birocratic
În aceste condiții, voi sesiza Parlamentul European, prin Comisia pentru Petiții (PETI), Comisia Europeană, EUROMIL și partenerii mei internaționali cu privire la această situație.
Deși, prin Ordinul nr. M.202 din 31 octombrie 2025, Ministerul Apărării Naționale a creat, cel puțin formal, posibilitatea ca „lucrătorul” să semnaleze suspiciunea de boală profesională, realitatea este că acest drept există doar pe hârtie. În practică, mecanismul legal rămâne blocat, iar procedura nu este declanșată nici măcar în prezența unor sesizări explicite, susținute de documente medicale și probe științifice solide.
Dincolo de formulările administrative, un lucru este cert și grav: o sesizare de boală profesională a fost tratată ca petiție. Fișa BP1 nu a fost inițiată, medicul unității nu a fost implicat, iar accesul la medicina muncii nu a fost asigurat. În locul aplicării procedurii prevăzute de lege, responsabilitatea a fost pasată către alte structuri.
Citește și:
Omul în trupul căruia medicii au descoperit o treime din Tabelul lui Mendeleev. Povestea militarului român contaminat cu 44 de elemente chimice. Episodul 1: Lupta cu moartea
„Poate v-ați contaminat când ați lucrat la fabrica de mobilă!” Cum a fost umilit de MApN și DGIA militarul în corpul căruia s-au găsit 44 de elemente chimice. Ep. 2: Lupta cu Sistemul
Această conduită nu este doar o simplă eroare administrativă. Ea reprezintă, în esență, neîndeplinirea unor atribuții de serviciu stabilite prin legislația privind securitatea și sănătatea în muncă. Efectele sunt directe: o procedură legală obligatorie a fost blocată, evaluarea unei posibile boli profesionale a fost împiedicată, iar dreptul la protecția sănătății în muncă a fost afectat.
Mai mult, în condițiile existenței unei sesizări documentate și a unor probe medicale relevante, refuzul sau omisiunea de a aplica procedura legală ridică nu doar probleme disciplinare, ci și întrebări serioase privind răspunderea juridică pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Tăcere asurzitoare
După ce unitatea a transmis documentele către Centrul de Medicină Preventivă, timp de mai multe săptămâni nu am primit nicio informație privind evoluția procedurii.
Din acest motiv, în data de 20 februarie a.c., am transmis un prim e-mail Direcției Medicale a Ministerului Apărării Naționale, în atenția Centrului de Medicină Preventivă, solicitând informații privind stadiul parcursului administrativ al sesizării mele.
În lipsa oricărui răspuns, la începutul lunii martie a.c. am transmis un nou mesaj prin care am reiterat solicitarea de clarificare și am cerut confirmarea primirii documentației înaintate de unitatea militară. Nici la acest al doilea mesaj nu am primit vreun răspuns.
Pe 13 martie a.c. am primit un nou document, transmis de aceeași unitate militară, care conține punctul de vedere primit de la Centrul de Medicină Preventivă al MApN.
În primul rând, unitatea militară comunică faptul că raportul transmis de mine „nu constituie fișă de semnalare BP1, în accepțiunea legislației specifice”. Interpretarea legislației este eronată: eu am transmis suspiciunea de boală profesională, iar fișa de semnalare BP1 trebuia inițiată de unitatea militară.
În al doilea rând, Centrul de Medicină Preventivă precizează că „nu are atribuții de autosesizare sau inițiere (semnalare) în cazurile de suspiciuni de boli profesionale”.
În același document este citată însă chiar legislația care prevede că fișa de semnalare a bolii profesionale BP1 poate fi completată de orice medic, cu ocazia oricărei prestații medicale, iar cercetarea bolilor profesionale pentru locurile de muncă din unitățile Ministerului Apărării Naționale intră în competența Centrului de Medicină Preventivă.
Tot în același răspuns este invocat termenul general de 2 ani pentru inițierea cercetării bolilor profesionale, prevăzut de legislația în vigoare. Documentul menționează însă și excepțiile prevăzute de lege, între care se regăsesc explicit și bolile oncologice, caracterizate prin perioade de latență lungă.
Modul în care este formulat răspunsul sugerează ideea unei prescripții în cazul meu. Or, diagnosticul medical existent este unul hemato-oncologic, adică exact categoria de patologii pentru care legislația prevede expres excepția de la termenul general de 2 ani.
Problema este că răspunsul transmis nu analizează deloc câteva aspecte esențiale ale situației concrete.
În primul rând, documentul nu explică care era, în mod concret, procedura care trebuia urmată după primirea raportului meu, în condițiile în care acesta reprezenta o sesizare explicită a unei suspiciuni de boală profesională, însoțită de documente medicale și științifice relevante.
În al doilea rând, răspunsul nu clarifică care structură sau care medic ar fi trebuit, în mod concret, să inițieze completarea formularului BP1, în condițiile în care chiar legislația citată în document arată că acest formular poate fi completat de orice medic.
Nu în ultimul rând, răspunsul nu analizează fondul medical al sesizării și nici documentele științifice depuse la dosar – inclusiv raportul de expertiză realizat de prof. dr. Antonietta Gatti – care indică prezența în țesuturile biologice a unor particule anorganice compatibile cu o expunere profesională în medii militare contaminate.
Prin urmare, răspunsul transmis de unitatea militară, bazat pe punctul de vedere al Centrului de Medicină Preventivă, nu analizează dacă există sau nu indicii privind o posibilă boală profesională și nici nu clarifică modul concret în care ar trebui aplicată procedura prevăzută de legislația în vigoare.
