Modul în care România „aplică” legislația privind bolile profesionale în Armată a ajuns la Parlamentul European și Comisia Europeană. După mai multe luni de încercări pentru obținerea de clarificări de la instituțiile românești, în legătură cu modul în care sunt aplicate în practică prevederile legislației privind sănătatea și securitatea în muncă în sistemul militar din România, Dragoș- Nicolae Ghiță a trimis, la începutul lunii ianuarie 2026, Parlamentului European și Comisiei Europene un document amplu pe această temă, urmare a experienței personale pe care a avut-o cu Ministerul Apărării Naționale.
Dragoș- Nicolae Ghiță, colaborator al publicației noastre pe zona de apărare și securitate națională, a ales să publice în „Independent news”, în serial, epopeea interacțiunii sale cu autoritățile românești. Astăzi publicăm primul episod (intertitlurile aparțin redacției):
„Documentul pe care l-am trimis, la începutul lunii ianuarie, Parlamentului European și Comisiei Europene a fost înaintat ca parte a corespondenței oficiale legate de Petiția nr. 0381/2025, aflată în analiza Comisiei pentru Petiții (PETI) a Parlamentului European.
Am ales însă să nu scriu nimic despre acest demers timp de câteva luni. Nu pentru că subiectul nu ar fi important. Dimpotrivă. Tocmai pentru că este o problemă sensibilă, care privește sănătatea personalului militar și modul în care funcționează anumite mecanisme instituționale, am considerat că ar fi corect să las autorităților române timp pentru a analiza situația și, eventual, pentru a încerca să o clarifice sau să o rezolve.
Instituțiile relevante din sistemul militar sunt deja la curent cu aceste probleme, ele fiind ridicate în repetate rânduri în cadrul demersurilor administrative și al corespondenței oficiale purtate în ultimii ani.
Am sperat că va exista disponibilitate pentru un dialog instituțional matur și pentru o analiză serioasă a acestor aspecte. În lipsa unor semnale că aceste probleme sunt analizate sau că există intenția de a le corecta, consider că opinia publică are dreptul să știe că aceste aspecte au fost deja aduse oficial în atenția instituțiilor europene.
Este important de spus, de la început, că documentul transmis Parlamentului European nu susține că România nu ar avea legislație privind sănătatea și securitatea în muncă.
România a transpus corect directivele europene în acest domeniu și, din punct de vedere juridic, cadrul legislativ există. Problema semnalată este alta: modul în care această legislație este aplicată în sistemul militar.
La nivelul Uniunii Europene, baza întregului sistem de protecție a sănătății lucrătorilor este Directiva-cadru 89/391/CEE privind securitatea și sănătatea în muncă. Aceasta stabilește obligațiile generale ale angajatorilor privind evaluarea riscurilor profesionale, informarea lucrătorilor despre aceste riscuri, adoptarea măsurilor de prevenție și monitorizarea medicală a persoanelor expuse la factori periculoși. Pe lângă această directivă-cadru, legislația europeană include și directive sectoriale care reglementează expunerea la substanțe periculoase.
Printre cele mai relevante se numără:
– Directiva 98/24/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de agenți chimici;
– Directiva 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva agenților cancerigeni și mutageni;
– Cadrul european privind protecția radiologică stabilit prin legislația Euratom.
Aceste directive impun obligații clare pentru angajatori în ceea ce privește evaluarea și monitorizarea expunerilor la substanțe periculoase; existența unor registre de expunere pentru lucrătorii expuși; supraveghere medicală adecvată pentru persoanele care lucrează în medii cu risc și investigarea cazurilor de boală care pot avea legătură cu activitatea profesională.
„Independent news” a scris despre cazul lui Dragoș Nicolae Ghiță, subofițer de Informații Militare, care a fost contaminat cu 44 de elemente chimice și care se chinuie în prezent ca autoritățile române să recunoască oficial faptul că s-a îmbolnăvit din cauza expunerii la medii contaminate militar, inclusiv cu uraniu sărăcit. Articolele le puteți citi aici:
Omul în trupul căruia medicii au descoperit o treime din Tabelul lui Mendeleev. Povestea militarului român contaminat cu 44 de elemente chimice. Episodul 1: Lupta cu moartea
„Poate v-ați contaminat când ați lucrat la fabrica de mobilă!” Cum a fost umilit de MApN și DGIA militarul în corpul căruia s-au găsit 44 de elemente chimice. Ep. 2: Lupta cu Sistemul
EXCLUSIV | Militarii români au fost trimiși în Irak, în ciuda riscului de expunere la uraniu sărăcit. „Comandanții știau, dar au blocat aflarea adevărului. Nu ne-au spus niciodată nimic”
Cazul militarului român, care s-a îmbolnăvit grav după ce a fost expus la uraniu sărăcit în Irak, a ajuns în atenția Parlamentului European, ONU și EUROMIL
România a transpus aceste directive în legislația națională prin Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă și prin acte normative subsecvente, inclusiv Hotărârea de Guvern nr. 1425/2006.
În plus, în sistemul militar aplicarea acestor prevederi este reglementată și prin norme interne ale Ministerului Apărării Naționale. Acestea sunt stabilite prin Ordinul ministrului Apărării Naționale nr. M.191/2019 privind normele de securitate și sănătate în muncă în MApN, precum și prin acte normative ulterioare care au actualizat acest cadru, inclusiv Ordinul nr. M.202/2025. Aceste reglementări detaliază obligațiile instituției privind evaluarea riscurilor profesionale, prevenirea expunerilor la agenți periculoși și supravegherea medicală a personalului militar.
Bolile profesionale ale militarilor sunt investigate defectuos
Din punct de vedere juridic, mecanismul este clar și complet. În practică însă, lucrurile nu funcționează întotdeauna în acest mod.
Procedura de investigare a unei boli profesionale începe cu formularul BP1 – Notificarea de suspiciune de boală profesională, completată de medicul care suspectează o astfel de afecțiune. În lipsa inițierii acestui formular, mecanismul legal de investigare a bolilor profesionale nu poate fi activat, ceea ce face practic imposibilă recunoașterea oficială a unei boli profesionale, indiferent de dovezile medicale sau toxicologice existente.
Acest document declanșează întreaga procedură de investigare: identificarea factorilor de risc profesional, verificarea condițiilor de muncă, efectuarea unei cercetări la locul de muncă și, în final, confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al bolii.
În cadrul acestei proceduri sunt utilizate mai multe instrumente administrative și medicale, printre care:
– fișa de identificare a factorilor de risc profesional,
– cercetarea la locul de muncă realizată de autoritățile competente,
– formularul BP2, documentul care confirmă oficial caracterul profesional al bolii.
În cazul meu, acest mecanism nu a fost activat. Deși am prezentat documente medicale și toxicologice relevante și am semnalat în mod oficial suspiciunea unei boli profesionale, procedura prevăzută de legislația în vigoare nu a fost inițiată.
Nu a fost completat formularul BP1, nu a fost realizată fișa de identificare a factorilor de risc profesional și nu a fost declanșată cercetarea la locul de muncă care ar fi trebuit să verifice condițiile de expunere din timpul misiunilor în care am fost dislocat.
Este adevărat că, în cazul unor misiuni desfășurate în teatre de operații externe, o cercetare directă la fața locului nu mai este posibilă după trecerea timpului. Totuși, legislația privind securitatea și sănătatea în muncă permite realizarea acestei analize și pe baza documentelor existente privind evaluarea riscurilor profesionale, evaluări pe care Ministerul Apărării Naționale avea obligația să le efectueze pentru personalul dislocat în astfel de misiuni.
În unele situații, aceste evaluări au fost realizate de Națiunea-cadru a operației, însă acest lucru nu exonerează autoritățile naționale de obligația de a analiza condițiile de expunere ale propriului personal militar.
Între timp, am reluat procedura administrativă prevăzută de legislația privind investigarea bolilor profesionale, după apariția unui nou ordin al ministrului Apărării care permite, cel puțin la nivel teoretic, ca suspiciunea de boală profesională să fie semnalată direct de persoana afectată.
În baza acestor prevederi am inițiat o nouă procedură administrativă și am transmis documentele necesare către Direcția Medicală a Ministerului Apărării Naționale. Până în prezent însă, deși au trecut aproape două luni de la inițierea acestei proceduri, nu am primit nicio informare oficială privind stadiul analizării cazului, deși am solicitat în mod explicit acest lucru.
Înainte de a aduce aceste probleme în atenția instituțiilor europene, am încercat să deschid un dialog direct cu conducerea Ministerului Apărării Naționale, pentru a discuta aceste aspecte și pentru a prezenta documentele și argumentele juridice care ridică semne de întrebare privind modul în care sunt aplicate în practică prevederile legislației privind sănătatea și securitatea în muncă în sistemul militar.
Am încercat inclusiv să ajung la ministrul Apărării, Radu Miruță, în speranța că o discuție deschisă ar putea clarifica aceste probleme și ar putea conduce la o analiză instituțională a situației. Până în prezent însă, un astfel de dialog nu a avut loc.
Petiție către organismele europene
În aceste condiții, am decis să aduc aceste aspecte în atenția instituțiilor europene. Documentul transmis Parlamentului European și Comisiei Europene, în luna ianuarie 2026, a detaliat problemele privind aplicarea în practică a legislației privind sănătatea și securitatea în muncă și investigarea bolilor profesionale în sistemul militar din România. Acesta a fost înaintat, după cum am precizat, în cadrul corespondenței legate de Petiția nr. 0381/2025, aflată în analiza Comisiei pentru Petiții a Parlamentului European (PETI).
În documentul transmis Parlamentului European am arătat că, în anumite situații din sistemul militar, această procedură nu este activată în practică, ceea ce face imposibilă continuarea investigației. Dacă prima etapă – notificarea BP1 – nu este inițiată, întregul mecanism prevăzut de lege rămâne blocat. Nu mai poate fi realizată fișa de identificare a factorilor de risc profesional, nu mai poate fi efectuată investigarea condițiilor de muncă și nu mai poate fi emis documentul final care stabilește caracterul profesional al bolii.
În mod paradoxal, absența acestor documente ajunge uneori să fie invocată chiar ca argument pentru respingerea unor solicitări de recunoaștere a bolilor profesionale.
Un alt aspect semnalat instituțiilor europene privește monitorizarea expunerilor la substanțe periculoase. Directivele europene privind agenții chimici și agenții cancerigeni impun obligații clare pentru angajatori privind monitorizarea acestor expuneri și supravegherea medicală a personalului expus.
În practică însă, nu există întotdeauna mecanisme funcționale pentru înregistrarea expunerii personalului militar la astfel de agenți sau pentru investigarea unor afecțiuni care pot avea legătură cu aceste expuneri. Aceasta este și una dintre mizele juridice ale demersului adresat instituțiilor europene.
Dacă se constată că directivele europene privind sănătatea și securitatea în muncă nu sunt puse efectiv în practică, Comisia Europeană poate iniția procedura de verificare a modului în care statul membru respectă aceste obligații.
În anumite situații, dacă se constată că directivele europene nu sunt aplicate efectiv, Comisia Europeană poate iniția procedura de infringement împotriva statului membru pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de dreptul Uniunii Europene.
Demersul transmis Parlamentului European nu solicită sancționarea României, ci verificarea modului în care aceste mecanisme funcționează în practică și clarificarea unor disfuncții instituționale care pot afecta protecția sănătății personalului militar.”
DOCUMENTUL TRANSMIS PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI COMISIEI EUROPENE
