Un articol „Spiegel”, confirmat de trei surse adiacente Reuters, descrie reduceri dramatice ale capabilităților militare americane puse la dispoziția NATO în caz de criză. Sursele au confirmat că administrația Trump intenționase să informeze aliații NATO exact despre această reducere a capabilităților militare americane disponibile Alianței în caz de criză.
Imaginea care rezultă este mai concretă și mai severă decât orice declarație publică anterioară a administrației americane privind retragerea din Europa.
Ce se reduce, cât și cu ce efect imediat
Conform Spiegel, citat de Defense News și Reuters, reducerile planificate acoperă întregul spectru al capabilităților de forță aeriană și maritimă pe care SUA le pun la dispoziția NATO.
Avioanele de luptă vor fi reduse cu o treime. Aceasta este cifra comunicată direct de trimisul american Alexander Velez-Green în cadrul reuniunii cu oficiali seniori ai statelor membre, potrivit Spiegel.
Bombardierele strategice vor fi reduse la jumătate față de nivelul anterior. Bombardierele strategice, B-52, B-1B, B-2 reprezintă capabilitatea de descurajare convențională la distanță lungă a SUA.
Acestea pot lovi ținte de pe teritoriul adversarului dinafara razei sistemelor de apărare aeriană tactice. Reducerea la jumătate a numărului disponibil pentru NATO modifică fundamental calculul de descurajare față de Rusia.
Distrugătoarele US Navy vor fi de asemenea mai puțin disponibile pentru NATO. De altfel, distrugătoarele sunt coloana vertebrală a apărării antirachetă maritime și a proiecției puterii navale în teatrul european.
Submarinele reprezintă categoria cu implicațiile cele mai grave deoarece SUA nu vor mai pune niciun submarin la dispoziția NATO. Aceasta nu este o reducere, ci este o retragere completă dintr-o categorie de capabilitate pe care nicio altă forță aliată nu o poate înlocui în orizontul imediat la scala necesară.
Dronele de recunoaștere vor fi furnizate în continuare de SUA, dar la capacitate redusă, forțând Europa să-și dezvolte propriile sisteme.
Avioanele de realimentare în zbor (tanker) vor fi și ele afectate, o reducere cu implicații directe asupra autonomiei operaționale a aviației militare europene, care depinde de aceste aeronave pentru misiunile de rază lungă.
SUA vor oferi detalii suplimentare la o conferință de generare a forțelor programată la începutul lui iunie, potrivit aceluiași raport „Spiegel”.
De la retrageri de trupe, la retrageri de capabilități
Aceste reduceri nu vin în izolare, iar ele urmează unui lanț de semnale din ultimele luni privind anunțul retragerii a 5.000 de trupe din Germania, anularea batalionului de rachete cu rază lungă Tomahawk, retragerea din România în octombrie 2025 și suspendarea rotației brigăzii blindate spre Polonia.
Diferența structurală față de episoadele anterioare este calitativă, nu cantitativă. Retragerea de trupe afectează prezența fizică a soldaților americani pe teritoriul aliaților. Reducerea capabilităților disponibile NATO în caz de criză afectează planurile de apărare ale alianței și, totodată, documentele clasificate care stabilesc ce forțe sunt disponibile pentru a apăra fiecare teritoriu aliat dacă Articolul 5 este invocat.
O purtătoare de cuvânt NATO a confirmat pentru Spiegel că a existat o „supradependență” față de SUA în planificarea forțelor NATO și că, pe măsură ce Europa și Canada investesc mai mult în apărare, responsabilitățile militare din cadrul alianței „pot fi reorganizate.”
Această formulare, „pot fi reorganizate” este diplomatică pentru o realitate mai directă unde NATO a construit timp de decenii planuri de apărare pe premisa că SUA vor furniza cea mai mare parte din capabilitățile de înaltă intensitate în cazul unui conflict major cu Rusia. Din nefericire sau fericire, cele planuri trebuie acum rescrise.
Ce poate și ce nu poate înlocui Europa în orizontul relevant
Avioanele de luptă tactice sunt, teoretic, înlocuibile. Germania, Franța, Italia, Spania, Polonia și alte state NATO au flote aeriene proprii, chiar dacă o parte semnificativă din ele necesită modernizare.
Programul Eurofighter, Dassault Rafale și achizițiile de F-35 în curs în mai multe state membre vor umple parțial golul. Danemarca, Olanda, Norvegia și Belgia operează deja F-35. Dacă programele de înzestrare rămân pe calendar și bugetele de apărare sunt menținute la 2-3% din PIB, aviația tactică europeană poate absorbi în 5-7 ani o parte din reducerea americană.
Dronele de recunoaștere sunt și ele în portofoliul industrial european, mai lent față de SUA, dar în creștere. Rheinmetall, Leonardo, Airbus Defence desfășoară programe active. Aceasta este o lipsă gestionabilă pe termen mediu.
Ce nu poate Europa înlocui rapid
Submarinele sunt categoria critică neînlocuibilă. Franța operează o flotă de submarine nucleare de atac, printre cele mai capabile din lume. Marea Britanie similar. Dar submarinele de atac convenționale și nucleare americane oferă o prezență în Atlanticul de Nord și Mediterana pe care nicio flotă europeană, adunată la un loc, nu o poate replica la scara operațională planificată de NATO. Un teatru de operații fără submarine americane înseamnă că Rusia poate opera flota sa de submarine nucleare cu un risc semnificativ redus de contracarare.
Bombardierele strategice reprezintă o altă categorie fără înlocuitor european imediat. Nici Franța, nici Marea Britanie nu operează bombardiere cu rază transcontinentală echivalentă B-52 sau B-2.
Capacitatea de descurajare convențională la distanță lungă, lovirea infrastructurii militare ruse dinafara razei sistemelor A2/AD rusești va deveni semnificativ mai limitată pentru NATO european.
Tancurile AWACS și avioanele de realimentare sunt o limitare mai puțin vizibilă dar la fel de operațional critică. Fără realimentare în zbor, razele de acțiune ale aviației europene sunt reduse dramatic. NATO operează o flotă proprie limitată de avioane de realimentare, dar ea este insuficientă pentru a susține operațiuni de intensitate ridicată fără contribuția americană.
Capabilitățile C4ISR (comandă, control, comunicații, calculatoare, intelligence, supraveghere și recunoaștere) sunt probabil cel mai puțin vizibil dar cel mai profund impact al retragerii americane.
Sateliții de recunoaștere, rețelele de comunicații criptate, sistemele de avertizare timpurie balistică, toate acestea sunt dominate de SUA. Europa nu are un echivalent al architecturii spațiale militare americane, și construirea unuia costă zeci de miliarde de dolari și 10-15 ani.
Arhitectura unei relații tot mai reci
Umbrela nucleară extinsă rămâne tehnic în vigoare, tratate nu au fost rupte. Dar într-un mediu în care SUA retrag fizic capabilitățile convenționale și reduc contribuția la planificarea forțelor NATO, credibilitatea angajamentului nuclear american față de aliați devine mai ambiguă. Aceasta este exact tipul de ambiguitate pe care Rusia o caută și exploatează.
Retragerea capabilităților americane este gestionabilă pentru aliații europeni în domenii unde aceștia au baze industriale și flote proprii precum în aviație tactică, apărare aeriană terestră și forțe terestre.
Devine problematică în domeniile unde Europa nu a investit sistematic, în domenii precum submarine, bombardiere strategice și realimentare în zbor la scară. Și devine potențial critică în domeniile unde Europa nu poate investi rapid din cauza complexității tehnologice și a termenelor de construcție.
Diferența față de toate discuțiile anterioare despre „autonomia strategică europeană” este că aceasta nu mai este o dezbatere despre cât de mult Europa vrea să fie independentă de SUA. Este o dezbatere despre cât de repede poate deveni, pentru că Washingtonul nu mai așteaptă.
