SUA sunt cel mai mare investitor din afara Uniunii Europene în România. Potrivit cifrelor AmCham România este vorba de un cuantum total de 8,9 miliarde de dolari, la finele lui 2023, şi peste 120.000 de locuri de muncă create.
În domeniul securitar, din 2000 până în prezent, America a investit aprox. 1,4 miliarde în apărarea României și a asigurat accesul țării noastre la armament de înaltă performanță în valoare de 20 de miliarde de dolari. În plus, cel mai important partener strategic construiește la Mihail Kogălniceanu cea mai mare bază NATO din Europa.
Cifrele ar fi arătat mult mai bine dacă țara noastră nu ar fi pus bețe-n roate investițiilor americane în sectorul energetic: Chevron- Pungești, ExxonMobile – Neptun Deep și NuScale-Doicești.
Sumele alocate de Washington pentru întărirea capacității de apărare a României sunt următoarele:
- 363 de milioane de dolari investite în extinderea și modernizarea bazelor militare din România, „al doilea cel mai mare beneficiar regional după Polonia”, în perioada cuprinsă între anii fiscali 2000 și 2019, după cum relevă un raport dat publicității de grupul american de reflecție Quincy Institute for Responsible Statecraft.
- aprox. 800 milioane de dolari pentru sistemul Aegis Ashore de la Deveselu Military Base.
- peste 220 de milioane de dolari finanțate în cadrul Inițiativei Europene a SUA de Descurajare.
- Bazei Aeriene 71 Câmpia Turzii, Forţele Aeriene SUA i-au alocat 152 de milioane de dolari pentru 15 lucrări de modernizare, din care 130,5 milioane în bugetul 2021, „cea mai mare investiţie militară americană în Europa pentru acel an.”
Suma totală nu include costurile operaționale anuale ale trupelor, precum și munițiile și echipamentele dislocate temporar în România.
Ambasadorul SUA la Bucureşti, Darryl Nirenberg, a declarat recent că „România atinge un total al cheltuielilor de 20 de miliarde de dolari în soluţii americane de apărare şi în domeniul securităţii energetice”, conform Digi24.
Aceasta este suma a achiziţiilor şi angajamentelor contractate de țara noastră:
- 32 de avioane F-35 Lightning II, în valoare estimată de 6,5–7,2 miliarde de dolari, aprobate de Departamentul de Stat american în septembrie 2024. Achizițiile sunt finanţate printr-un pachet complex de împrumuturi directe FMF (Foreign Military Financing) de până la 4 miliarde de dolari şi împrumuturi garantate de guvernul SUA, de până la 8 miliarde de dolari.
- tancuri M1 Abrams deja livrate şi implicate în exerciţii militare pe teritoriul României;
- sisteme Shield AI V-BAT, drone cu decolare verticală pentru supraveghere aeriană, pentru care România va deveni centru regional de achiziţii şi training pentru alte state;
- sistemul antirachetă Aegis Ashore de la Deveselu, operaţional din 2016 şi actualizat după invazia Ucrainei din 2022, integrat în sistemul NATO de apărare antirachetă balistică.
Desigur acești bani vor fi plătiți de România, dar beneficiul pentru țara noastră îl reprezintă accesul la armament de ultimă generație, inter-operabil cu sistemele NATO.
Se adaugă Operaţiunea „Atlantic Resolve”, adică prezenţa rotaţională americană în România, cu circa 2.000 de trupe în prezent şi cu o brigadă din Divizia 101 Aeropurtată, care a menţinut aproximativ 4.000 de militari în 2022-2023.
Investiții la Mihail Kogălniceanu
Baza aeriană 57 de la Mihail Kogălniceanu se află în prezent în plin proces de extindere. Conform KHL, valoarea proiectului se ridică la 2,5 miliarde de euro (2,7 miliarde de dolari). Ministerul Apărării Naţionale a estimat investiţia totală la peste 2 miliarde de euro numai pentru infrastructura zonei operaţionale.
Investițiile vor transforma baza într-o capabilitate militară cu o suprafaţă de aproape 3.000 de hectare şi un perimetru de 30 km, ceea ce o va face cea mai mare bază NATO din Europa de Est.
Ea va găzdui 10.000 de militari NATO, cu şcoli, grădiniţe, magazine şi spital.
România şi-a asumat, în octombrie 2020, o „Foaie de parcurs pentru cooperarea în domeniul apărării 2020-2030″ cu SUA, iar Parlamentul a votat, în martie 2026, în contextul operaţiunilor americane din Iran, găzduirea de avioane de realimentare, echipamente de monitorizare şi comunicaţii satelitare la bazele militare româneşti, confirmând rolul de aliat de primă linie pe care Bucureştiul îl acceptă fără rezerve.
Chevron la Pungeşti: primul episod al eșecului parteneriatului energetic
Povestea companiei Chevron în România este, în rezumat, povestea unui investitor american care a primit toate autorizaţiile legale, a respectat procedurile statului român, şi a fost totuşi îndepărtat de o combinaţie de protest popular şi inconsecvenţă politică, după care a obţinut despăgubiri prin arbitraj internaţional.
Pe 3 octombrie 2013, Chevron obţinuse autorizaţia de construire pentru amplasarea primei sonde de explorare a gazelor de şist în perimetrul de la Siliştea, comuna Pungeşti, judeţul Vaslui. Compania deţinea trei certificate de urbanism în Vaslui şi patru perimetre în România, în zona Bârlad şi trei în Dobrogea (Vama Veche, Adamclisi, Costineşti). Toate avizele fuseseră obţinute legal.
Începând cu 14 octombrie 2013, aproximativ 150 de localnici au blocat accesul utilajelor. Conform Adevărul, pe 16 octombrie, a treia zi de protest, numărul manifestanţilor crescuse la 500, au sosit primele utilaje, jandarmii au format cordoane, câţiva localnici au reuşit să rupă cordonul şi au fost scoşi cu forţa.
Cinci persoane au ajuns la spital, patru cu atacuri de panică, una cu probleme cardiace, fostul primar al comunei Costache Spiridon căzând într-un şanţ cu apă. „La Pungeşti, cei care îşi apără dreptul la viaţă sunt loviţi şi izolaţi prin cordoane de jandarmi”, declara deputatul Tudor Ciuhodaru pentru Adevărul.
Chevron şi-a retras specialiştii din prima zi de protest. A anunţat suspendarea activităţilor pe 17 octombrie 2013.
Protestatarii
Pe 2 decembrie 2013, conform „The Guardian”, un convoi de jandarmi, poliţişti şi pompieri a ajuns la ora 4 dimineaţa să securizeze deplasarea utilajelor Chevron. Jandarmii au ocupat satul, blocând toate punctele de acces timp de 24 de ore, împiedicând ieşirea sau intrarea localnicilor şi jurnaliştilor. APADOR-CH a documentat restricţionarea libertăţii de circulaţie, a libertăţii de exprimare şi a dreptului la informaţie, drepturi constituţionale. Avocatul Poporului s-a autosesizat. Unsprezece europarlamentari verzi din cinci ţări au trimis o scrisoare preşedintelui Parlamentului European. Casa Regală a emis un comunicat condamnând violenţele, iar premierul Victor Ponta a felicitat jandarmii.
Jurnaliştii de la Casa Jurnalistului au descris situaţia: „Un sat din România a fost ocupat de trupe guvernamentale, care au înlocuit autorităţile locale şi au instituit neoficial stare de urgenţă, pentru a ajuta compania Chevron să înceapă operaţiunile.”
Chevron a abandonat definitiv România în 2014, notificând ANRM că renunţă la trei acorduri de concesiune în Dobrogea (Costineşti, Vama Veche, Adamclisi). ANRM a refuzat încetarea concesiunii pentru nerespectarea articolului 40 din Legea petrolului, Chevron nu pusese la dispoziţie suma reprezentând contravaloarea lucrărilor prevăzute în programul minimal de explorare neexecutate din vina sa.
Chevron a atacat decizia la Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris. Conform Guvernului, în iunie 2017, Curtea a decis în favoarea României: Chevron a fost obligat să plătească ANRM 73.450.000 de dolari, plus dobândă la nivelul ratei BNR + 8%, calculată la 23 octombrie 2014 până la plata integrală, plus cheltuielile de arbitraj.
România a câştigat procesul. Dar a pierdut investiţia, locurile de muncă şi, mai ales, accesul la o resursă energetică a cărei valoare reală rămâne necunoscută, explorarea nu a fost niciodată finalizată.
ExxonMobil şi Neptun Deep: 23 de ani, investiții de 1,5 miliarde de dolari şi un exit de 1,06 miliarde
Dacă Chevron a plecat alungat de protestatari şi inconsecvența politicienilor, ExxonMobil a plecat cu un cec de un miliard de dolari şi o declaraţie diplomatică despre „succes”, dar şi cu o lecţie despre cum România poate transforma un investitor major în vânzător forţat.
Conform analizei Economedia, perimetrul Neptun Deep a fost concesionat, în noiembrie 2000, prin hotărâre a Guvernului Mugur Isărescu, către Petrom şi Elf Aquitaine (ulterior Total). Privatizarea Petrom către OMV a survenit în 2004.
Planurile de extracţie au stagnat şase ani din cauza disputei juridice România – Ucraina privind platforma continentală, soluţionată în februarie 2009 de Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga, care a alocat României 79,34% din zona disputată.
În 2008, ExxonMobil a achiziţionat de la Total dreptul de concesiune pe 50% din perimetrul Neptun Deep, devenind partener egal cu Petrom. Între 2008 şi 2018, consorţiul a investit circa 1,5 miliarde de dolari în prospecţiuni şi explorare. Estimările privind rezervele: între 42 şi 84 de miliarde de metri cubi de gaze naturale.
Gazele trebuia extrase din 2021. Nu s-a întâmplat
La mijlocul lui octombrie 2018, Parlamentul condus de PSD, avându-l președinte pe Liviu Dragnea, a adoptat Legea 256/2018, impunând companiilor din Marea Neagră condiţii economice dure, exact în momentul în care piaţa gazelor scădea. ExxonMobil şi Petrom au blocat orice activitate. Toate companiile cu perimetre în concesiune, inclusiv Black Sea Oil&Gas şi LukOil au procedat la fel.
Potrivit Economedia, „condiţiile au fost de neacceptat din punct de vedere economic”. Compensaţia și prelungirea concesiunii până în anul 2045 nu a convins.
ExxonMobil s-a retras. Conform unui raport al „Energy Industry Review”, la finele lui 2019, ExxonMobil a anunţat intenţia de a vinde participaţia. Motivele erau atât interne (reorientarea strategică globală), cât şi externe (instabilitatea legislativă românească).
La vremea respectivă, consultantul Deloitte Razvan Nicolescu menționa: „Bâlbâielile unor oficiali şi parlamentari PSD” sunt printre cauzele plecării.
Pe 3 mai 2022, la Palatul Victoria, ExxonMobil Exploration and Production Romania Limited a semnat cu Romgaz contractul de vânzare a 50% din Neptun Deep pentru 1,06 miliarde de dolari. Romgaz a plătit de la bugetul propriu suma, devenind partener egal cu OMV Petrom, iar operatorul a trecut la OMV Petrom.
Premierul Nicolae Ciucă a declarat la semnare că tranzacţia este „expresia angajamentului Guvernului de a susţine investiţiile vitale în energie.” Ministrul Energiei Virgil Popescu a punctat că dorește ca exploatarea gazelor din Marea Neagră să înceapă cel târziu la „sfârşitul lui 2026 sau începutul lui 2027.”
Împotriva curentului
„Suntem cumva împotriva vremurilor, având în vedere că România ajunge, în sfârşit, să extragă gaz în cadrul unor proiecte de anvergură când direcţia europeană este de renunţare la combustibilii fosili”, puncta Economedia.
Ce a pierdut România în termeni reali: ExxonMobil, descrisă de Razvan Nicolescu ca „cea mai experimentată organizaţie din lume în domeniul proiectelor de foraj deepwater offshore”, a plecat.
Statul român a plătit prin Romgaz 1,06 miliarde de dolari pentru participaţia pe care o putea păstra, dacă nu s-ar fi adoptat Legea 256/2018. A pierdut patru ani de producţie (2021-2025), adică echivalentul a circa 32 miliarde de metri cubi de gaze la capacitate deplină, la preţurile din 2021-2022, o pierdere de venituri de câteva zeci de miliarde de euro.
Mai ales în contextul în care, după invazia Ucrainei, gazele din Neptun Deep ar fi putut poziţiona România ca principalul producător european alternativ la Rusia.
Reactoarele de la Doiceşti, același tipar
Cazul reactoarelor nucleare de la Doiceşti este al treilea episod al unui parteneriat nefuncțional cu SUA în domeniul energiei.
Planul de construire a două noi reactoare la Cernavodă şi, separat, al unui Reactor Modular Mic (SMR) la Doiceşti, cu tehnologie americană (NuScale Power), a trecut printr-un episod similar: după semnarea unui memorandum de înţelegere, finanţarea şi calendarul proiectului au rămas blocate în incertitudini legislative, bugetare şi de guvernare, iar NuScale a anunţat, în 2023, că renunţă la proiectul american VOYGR-6, punând sub semnul întrebării şi varianta românească.
