Turbulențele generate de noile taxe vamale impuse de Administrația americană au provocat panică la nivel mondial. Cu toate acestea, există anumite state sau entități care ar putea profita de pe urma schimbărilor generate de măsuri. Printre se numără și Uniunea Europeană, care speră să își întărească legăturile cu țări „lovite în plin” de SUA.
La nivel retoric, Uniunea Europeană, în special Franța și Germania, sunt printre principele ținte ale atacurilor lui Donald Trump, când vine vorba de entități statele care crede el că „jecmănesc” Statele Unite ale Americii. Supărarea liderului de la Casa Albă se datorează deficitului comercial pe care țara sa îl are cu UE, cel puțin conform declarațiilor sale din trecut.
Cu toate acestea, pe 2 aprilie, nu doar Uniunea Europeană a fost vizată de noile „biruri” ale Washingtonului, ci aproape întreaga planetă. Ratele tarifelor vamale au variat de la o țară la alta, în funcție de mărimea deficitului comercial pe SUA îl avea în relație cu ele.
În cele din urmă, inițiativă a fost amânată pentru 90 de zile, în urma scăderii drastice înregistrate pe piețele bursiere la nivel mondial, dar cu precădere chiar în Statele Unite.
Cu toate acestea, în ciuda pauzei anunțate de Trump, majoritatea țărilor au rămas totuși cu „cota standard” de 10% aplicată produselor care sunt importate în SUA, cel puțin până în iulie, când ar trebui să expire „perioada de păsuire”. În plus, există anumite domenii, cum este cazul importurilor în SUA de oțel, aluminiu, sau mașini, unde se aplică o rată de 25%.
Volatilitatea din prezent a avut efecte pe termen scurt, numai că se pare că ele vor fi chiar și pe termen lung. Încrederea în Statele Unite, care a fost și rămâne o mare putere economică, este în scădere. Celelalte state par să aibă din ce în ce mai puțină nădejde că Washingtonul poate rămâne un partener economic unde să își poată vinde propriile mărfuri, servicii, etc.
De aici răsare oportunitatea Europei de a se ridica „la înălțimea momentului” și să acopere, cel puțin parțial, acest spațiul gol lăsat de americani. La nivel nominal, Uniunea Europeană este a doua economie a lumii, după Statele Unite. Dacă e să luăm în calcul paritatea puterii de cumpărare, atunci economia Uniunii este a treia după China și SUA. Așadar, dacă nu UE, atunci cine ar putea profita de pe urma situației?
Încrederea în UE, în creștere
Conform unui sondaj „Eurobarometru” din luna martie, 74% din cetățenii Uniunii Europene cred că țara lor are beneficii de pe urma apartenenței la UE. Este vorba despre cel mai înalt nivel din ultimii 40 de ani. Totodată, aproape 90% dintre cei chestionați au precizat statele membre UE ar trebui să acționeze îndeaproape și să se coordoneze pentru a putea face față pericolelor din prezent. Din nou, este vorba despre un nivel foarte ridicat.
La fel de interesant este, însă, că încrederea în creștere nu este doar la nivel intern în UE, ci și extern. Unele din aceste percepții se reflectă chiar și în declarații publice, cum este cazul oficialilor canadieni, care doresc o apropiere de Europa, pe fondul stricării relațiilor cu SUA.
Într-un interviu pentru „Politico”, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a subliniat faptul că nenumărate țări au luat legătura cu Bruxellesul în ultimele săptămâni, pentru a consolida colaborarea.
Ea a dat exemplul Islandei, Noii Zeelande, Malaieziei, Filipinelor, Canadei, Indiei, sau Emiratelor Arabe Unite. Toți liderii acestor state au contacta-o personal în ultima perioadă, pentru întări relația bilaterală cu UE.
Acordurile comerciale, o formă de a concretizarea oportunitățile
Miza cea mare a unor astfel de țări este încheierea unui acord comercial, de liber schimb, sau în oricare altă formă, cu Uniunea Europeană. În acest fel, statele respective își pot exporta marfa pe piețele europene. În condițiile în care în SUA devine din ce în ce mai greu să „pătrunzi” pe piață, e clar că există posibilitatea ca mulți exportatori să se reorienteze.
Atunci când vorbim de Uniunea Europeană, unul dintre pilonii acesteia este Piața Unică Europeană. Aceasta este o „sabie cu două tăișuri”. Mai exact, când o altă țară sau un „bloc”, cum este cazul Mercosur în America de Sud, parafează o astfel de înțelegere cu Uniunea Europeană, asta oferă posibilitatea de a avea acces la această piață.
Pe de altă parte, însă, problema este semnarea unui acord. În mod tradițional, conform Tratatului Uniunii Europene (TUE) și Tratatului pentru Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea Europeană avea competența de a putea încheia singură, fără acordul statelor, un astfel de acord. Totul se datora politicii comune comerciale instituită de acele tratate, prin care statele membre renunțau la această prerogativă a lor în detrimentul Uniunii Europene. Deci, Uniunea căpăta „competență exclusivă”.
Lucrurile au evoluat însă mult la nivel geopolitic, iar tratele comerciale din zilele noastre se întind pe mai multe domenii, iar unele dintre acestea cad în zona de „competențe partajate”. Mai exact, este vorba despre chestiuni pe care cele două tratate fundamentale ale UE, TUE și TFUE, le cataloghează ca fiind atât în prerogativele Uniunii, cât și ale statelor membre.
Așadar, în aceste domenii, Uniunea Europeană nu mai are competență exclusivă, iar statele trebuie și ele să își dea consimțământul. Tocmai din acest motiv, doctrina a caracterizat aceste înțelegeri drept „acorduri mixte”.
În cazul unui acord comercial clasic, unde Uniunea Europeană are competență exclusivă, este nevoie doar de adoptarea acestuia cu o majoritate calificată în Consiliul European, respectiv aprobarea Parlamentului European.
La „acordurile mixte”, procedura este aceea că trebuie să existe unanimitate la nivelul Consiliul European, pentru ca, mai apoi, Parlamentul sau puterea legislativă din fiecare stat să ratifice înțelegerea respectivă. Acest proces este unul mult mai complex.
Așadar, marea miză a Uniunii Europene este de a încerca să încadreze cât mai multe acorduri „sub umbrela” competenței exclusive a UE. Cu toate acestea, deși pare simplu pe „hârtie”, realitatea este cu totul altfel.
Încă dinaintea învestirii în funcție a lui Trump și a adoptării tarifelor vamale subsecvente, unul dintre subiectele „spinoase” în Uniune era noul acord comercial cu Mercosur, uniunea vamală dintre Brazilia, Argentina, Paraguay, Uruguay și Bolivia. Marea problemă a fost faptul că Ursula Von der Leyen a ajuns la un acord cu sud-americanii în detrimentul opoziției Franței. Parisul și-a manifestat nemulțumirea cu privire la prevederile stipulate legate de agricultură, dar și protecția mediului.
Discuția se focusează în prezent pe modalitatea în care acordul va fi ratificat.. Există câteva spețe exemple din trecut – spre exemplu acordurile Uniunii Europene cu Chile, sau Singapore -, care ar putea indica cum vor decurge lucrurile și în viitor. Toate prevederile unde există acordul celor 27 de state sunt adoptate prin formula clasică, unde UE are competența exclusivă. Iar în cazul prevederilor unde nu există unanimitate, acestea vor fi trecute separat, printr-o altă procedură, care să necesite ratificarea fiecărui stat în parte, asemănător „acordurilor mixte”.
Aceasta este o soluție de compromis la care s-ar putea apela pentru a se ajunge la acorduri pe viitor cu parteneri importanți, precum India, sau Indonezia. Există posibilitatea ca negocierile să avanseze și cu Australia, după ce aceștia vor avea alegeri în mai. Cu țara de la antipozi, acordul s-a prăbușit „pe ultima sută de metri” în 2023.
Se pare că inclusiv la nivel Uniunii Europene, în rândul statelor membre, dinamica pare să se schimbe. În timp ce anumite țări, precum nordicii sau balticii, au fost adepții comerțului liber, au existat câteva țări care a preferat o abordare mai protecționistă, precum Franța, Belgia, Austria, sau Polonia mai nou, în speța Mercosur.
Cu toate acestea, noua politică a Statelor Unite produce schimbări. O parlamentară de la Paris, chiar din partidul premierului François Bayrou, a punctat pentru presă că este nevoie de o nouă mentalitate, pentru a nu se rata oportunitățile de dezvoltare cu restul lumii. O schimbare de optică a Franței ar fi decisivă și ar ajuta inclusiv la convingerea altor state reticente, cum este Italia în speța Mercosur, să își schimbe poziția pentru ca UE să poate agrea cât mai multe acorduri comerciale.
Afacerile americane, lovite de deciziile propriului guvern
Alți posibili clienți importanți pentru Europa ar putea fi chiar firmele și companiile americane care au de suferit de pe urma noilor măsuri protecționiste impuse de Washington.
În contextul în care războiul comercial dintre SUA și China este în plină desfășurare, există mai mulți „coloși” de peste Ocean care sunt afectați de turbulențele în relația cu Beijingul. Chinezii refuză să mai accepte comenzile pe care le-au plasat la Boeing.
Chiar zilele trecute, o aeronavă produsă de acea firmă a trebuit să se reîntoarcă în SUA, după ce prețul pe care chinezii l-ar fi trebuit să plătească ar fi fost mult mai mare, din cauza tarifelor.
Totodată, restricțiile suplimentare impuse producătorului de cipuri Nvidia de către Casa Albă, pentru a nu putea exporta către China au dus la dezvoltarea de către Huawei și Cambricon Technologies, o companie deținută parțial și de statul chinez, a propriilor tehnologii pentru a suplini pierderea. Astea poate avea consecințe importante inclusiv în cursa pentru dezvoltarea inteligenței artificiale.
