Iranul lucrează la dezvoltarea unui sistem de trecere autorizată pentru navele care tranzitează Strâmtoarea Ormuz, într-o mișcare ce reflectă o consolidare semnificativă a controlului asupra uneia dintre cele mai importante artere maritime ale lumii. Conform Financial Times, inițiativa ar putea depăși cadrul actualului conflict cu Statele Unite și Israel, transformându-se într-o politică de durată.
Strâmtoarea Ormuz este esențială pentru comerțul global cu energie, aproximativ 20% din exporturile mondiale de petrol tranzitând această rută înainte de izbucnirea conflictului. Închiderea aproape completă a accesului de către Iran a generat deja perturbări majore în fluxurile comerciale.
Presiuni internaționale și poziția Washingtonului
În acest context, președintele SUA, Donald Trump, a solicitat în mod repetat redeschiderea Strâmtorii, stabilind inclusiv termene-limită și amenințând cu atacuri asupra infrastructurii energetice iraniene în cazul neconformării.
În replică, autoritățile iraniene au transmis că doar navele considerate „non-ostile” vor putea tranzita zona, și numai în urma unei coordonări directe cu instituțiile competente de la Teheran. Navele asociate SUA, Israelului sau altor state implicate în conflict sunt excluse explicit din acest mecanism.
O „nouă ordine” în Strâmtoarea Ormuz
Ministrul de externe al Iranului, Abbas Araghchi, a declarat că țara intenționează să instituie un nou cadru de reglementare a traficului maritim în zonă, inclusiv după încheierea ostilităților. Oficialul a subliniat că Iranul consideră că își exercită suveranitatea asupra Strâmtorii, chiar dacă aceasta este frecvent catalogată drept rută internațională.
Această poziție ridică întrebări majore privind accesul liber la una dintre cele mai tranzitate căi maritime din lume, dar și asupra modului în care companiile de transport vor putea opera în noile condiții.
Prăbușirea traficului maritim
Datele indică o scădere dramatică a traficului naval. Dacă înainte de conflict aproximativ 135 de nave traversau zilnic Strâmtoarea Ormuz, în perioada 1–25 martie au fost înregistrate doar 116 tranzite, reprezentând o reducere de 97% față de luna precedentă.
Majoritatea navelor care au reușit să tranziteze zona aparțin unor operatori din China, India sau state din Golf, inclusiv nave asociate așa-numitei „flote din umbră”, utilizate pentru transportul petrolului iranian sub sancțiuni.
Taxe pentru acces și un nou regim de control
Unele nave au plătit până la 2 milioane de dolari pentru a obține trecerea în siguranță. Un oficial iranian a confirmat existența acestor taxe, sugerând implementarea unui nou regim de control asupra traficului.
Procesul presupune negocieri diplomatice între state și Iran, urmate de emiterea unui cod special pentru fiecare navă. Acest cod este transmis prin canalul radio internațional VHF 16, în timp ce autoritățile iraniene verifică detaliile privind încărcătura și echipajul.
În plus, rutele utilizate în prezent se desfășoară exclusiv prin apele teritoriale iraniene, ceea ce permite o monitorizare directă a navelor, în ciuda afectării infrastructurii radar în urma atacurilor.
Adaptări ale industriei maritime
Pentru a evita restricțiile, unele companii maritime recurg la strategii alternative, inclusiv schimbarea pavilionului navelor. Există indicii că unele nave sunt reînregistrate sub pavilion pakistanez pentru a facilita accesul prin strâmtoare.
De asemenea, majoritatea transporturilor recente au evitat piețele occidentale, fiind direcționate în principal către Asia de Est, dar și către Africa de Est și America de Sud.
Sancțiuni și rețele financiare alternative
Implementarea unui sistem de taxe ridică probleme complexe în contextul sancțiunilor internaționale. Cu toate acestea, experții susțin că Iranul dispune de mecanisme financiare alternative, inclusiv rețele de tip „shadow banking”, care permit colectarea fondurilor prin intermediul unor companii paravan și instituții financiare din diverse jurisdicții.
Această infrastructură a fost deja utilizată pentru comercializarea petrolului și finanțarea programelor sensibile, ceea ce facilitează extinderea sa și în cazul taxării tranzitului maritim.
Dispute juridice și precedent internațional
Autoritățile iraniene justifică inițiativa invocând precedente istorice, precum taxele percepute în trecut pentru tranzitul prin strâmtorile daneze sau modelul actual al Canalului Suez. Totuși, specialiștii în drept maritim atrag atenția că situația este diferită.
Conform normelor internaționale, statele riverane pot reglementa traficul din motive de securitate, dar nu pot restricționa arbitrar accesul sau discrimina navele în funcție de origine. Chiar dacă Iranul și SUA nu sunt semnatare ale Convenției ONU privind dreptul mării, regulile acesteia sunt, în general, respectate la nivel global.
Impactul pe termen lung asupra regiunii
Potrivit Financial Times, o eventuală politică de selecție a navelor admise ar putea determina statele din Golf să își reducă dependența de Strâmtoarea Ormuz. Printre alternative se numără dezvoltarea unor conducte petroliere care să ocolească această rută vulnerabilă.
În acest context, inițiativa Iranului nu are doar implicații imediate asupra conflictului actual, ci ar putea remodela pe termen lung rutele comerciale globale și echilibrul de putere în regiune.
Strâmtoarea Ormuz rămâne astfel un punct critic al economiei mondiale, iar evoluțiile recente subliniază fragilitatea infrastructurii energetice globale în fața tensiunilor geopolitice.
