Tensiunile din Oritentul Mijlociu produc reverberații în toată lumea, însă ele se resimt cel mai puternic în vecinătatea țărilor implicate, anume chiar în statele Golfului Persic. Acestea se află acum într-un moment de cumpănă, iar felul în care vor „juca” va afecta nu doar echilibrul de putere la nivel regional, ci la nivel global.
Orientul Mijlociu a avut constant în ultimele decenii reputația de a fi „butoiul de pulbere” al planetei, unde se duc constant războaie. În ceea ce privește statele din Golful Persic, realitatea din ultimii ani ne arată însă o poză diferită.
Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Bahrain, sau Oman sunt toate state cu o economie prosperă, cu nenumărate oportunități de investiții. Desigur, toată această bunăstare se bazează și percepția că respectivele țări sunt siguri și stabile.
Drept consecință, o eventuală escaladare a conflictului militar dintre Israel și Iran ar fi dezastruos pentru toate aceste state. Astfel, ele au tot interesul să încerce să intermedieze între părți și să reușească să se ajungă la o înțelegere.
O dinamică în continuă schimbare
Arabia Saudită este liderul regional al statelor țările majoritar sunnite din Golf, fiind cel mai mare stat și totodată și regatul unde se află locurile sfinte ale musulmanilor: Mecca și Medina.
Deși Arabia Saudită e cea mai puternică dintre țările sunnite din Golf, poziția vecinilor sunniți nu este una de subordonare față de Riad, așa cum cel mai bune s-a putut observa în timpul blocadei Qatarului. Între 2017 și 2021, Regatul Saudit, Emiratele Arabe Unite, Bahrain și alte state sunnite au rupt relațiile diplomatice cu Doha, pe motivul că guvernul acestei susținea diverse organizații teroriste.
Într-un moment în care toate acele țări au impus restricții pentru aeronavele Qatarului și au apelat la fel și fel de măsuri pentru a intimida conducerea sa, Iranul a fost alături de Doha. Una dintre cerințele grupului condus de Arabia Saudită pentru Qatar a fost chiar reducerea relațiilor diplomatice cu Iran.
Rivalitatea dintre saudiți și iranieni este una veche și complexă, înrădăcinată în mai multe aspecte socio-culturale, în frunte cu religia. Republica Iraniană este cel mai mare stat șiit, în timp ce Regatul Saudit este un lider al lumii sunnite, după cum spuneam.
Tocmai această dinamică a dus și la apropiere graduală a Arabiei și a altor state aliate cu Israel, pe principiul „dușmanul dușmanului meu îmi este prieten”. Mai multe state arabe au semnat Acordurile Abraham, prin care își normalizau astfel relațiile diplomatice cu Tel Aviv. Însăși Arabia Saudită era în linie dreaptă să procedeze la fel în 2023, dar atentatul din 7 octombrie a „dat totul peste cap”.
Trebuie punctat îsă faptul că Arabia Saudită a căutat simultan și a reușit să obțină o conciliere cu Iran. În martie 2023, Teheranul și Riadul au agreat să restabilească relațiile diplomatice, procesul fiind intermediat de China.
Aceasta a fost o schimbare evidentă față de politica dusă de familia Al Saud (conducătorii Arabiei) în urmă cu un deceniu, atunci când Riadul a cerut insistent ca SUA să atace și să distrugă programul nuclear al Iranului și să taie astfel „capul șarpelui”.
Transformare graduală
Noua abordare s-a „conturat” în timp, pe o perioadă de câțiva ani. În septembrie 2019, rebelii Houthi din Yemen, susținuți de Iran, au atacat rafinăriile saudite de la Abqaiq și Khurais, fapt ce a dus la scăderea cu 50% a producției de petrol al Regatului.
Lipsa de răspuns și de reacție a Statelor Unite după lovitura încasată de Arabia a fost „un duș rece”, un moment de trezire pentru statele din Golf, creându-se astfel percepția că nu se vor putea baza pe Statele Unite în cazul unui conflict cu Iranul.
Astfel, a urmat încet, dar sigur, o schimbare de strategie față de Iran. Relansarea relațiilor diplomatice în 2023 a fost doar un prim pas, existând mai mulți etape ulterioare care au arătat apropierea.
În mai 2024, la doar o lună după ce Iranul a atacat Israelul prima dată cu rachete și drone, înalți demnitari ai statelor din Golf au participat la înmormântarea președintelui iranian Ebrahim Raisi, care a murit într-un accident cu elicopterul.
Au mai urmat și alte vizite, precum cea a ministrului iranian de Externe la Riad în octombrie 2024 (la doar câteva săptămâni după cel de-al doilea atac al Iranului asupra Israelului), sau cea a ministrul saudit al Apărării la Teheran în aprilie anul acesta. Totodată, cele două țări au avut exerciții militare navale comune în toamna anului trecut.
Realinierea nu s-a rezumat doar la Arabia Saudită. Cu Qatar, Iran a avut constant relații bune, vizibil și în timpul blocadei din 2017-2021. Emiratele Arabe Unite și Iran au schimburi comerciale de aproape șase miliarde de dolari, iar cele două țari au aderat împreună la BRICS în 2024, fiind singurele state din Orientul Mijlociu membre ale grupului. Până și Bahrain, cei mai înverșunați opozanți ai regimului ayatollahului din regiune, și-au normalizat relațiile cu Iran.
Oportunități, riscuri, negocieri
Țările din Golf se află acum într-o postură aproape unică de a putea fi un mediator credibil în eventuale discuții între Iran, pe de o parte, și Israel, sau SUA, pe de altă parte.
Respectivele state au condamnat atacurile israeliene în Iran, comunicatul saudiților catalogând operațiunea israeliană drept „atroce” asupra „fraților din Iran”. Și Emiratele Arabe Unite au condamnat „în cei mai duri termeni” atacurile Israelului. Omanul și Qatarul au procedat la fel.
În ciuda acestor declarații, statele din Golf sunt perfect conștiente de riscul pe care îl reprezintă o bombă nucleară a Iranului. Însuși Mohammad bin Salman Al Saud (MBS), prințul moștenitor al coroanei Arabiei, s-a pronunțat într-un interviu cu Brett Baier, la Fox News în 2023, că dacă Teheranul va dezvolta arme nucleare, atunci și țara sa va fi nevoit să aibă astfel de tehnologie.
Chiar dacă acum, cu o colaborare mai îndeaproape cu Iranul, probabilitatea ca republica șiită să atace orașele și trupele statelor din Golf a scăzut, există posibilitatea foarte reală ca bazele militare americane de pe teritoriile acelor țări să fie ținta unor lovituri ale Teheranului. Acesta devine chiar un scenariu plauzibil în eventualitatea în care SUA se alătură Israelului în bombardarea Iranului.
SUA are baze în Oman, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Arabia Saudită, Bahrain și Kuwait. În Qatar se află comandamentul regional, acolo unde recent a ținut și Trump un discurs, fiind cantonați nu mai puțin de 10.000 de soldați americani. Totodată, în cele cinci baze americane din Kuwait, ar exista peste 13.000 de militari ai SUA.
Există gândirea că țările din Golf vor interveni pentru a preveni o escaladare. Omanul, care este intermediarul tradițional (ei au mediat inclusiv discuțiile dintre SUA și Iran din ultimele săptămâni), alături de Arabia Saudită vor încerca să ofere soluții părților implicate. Cu privire la Israel, se așteaptă ca Emiratele Arabe Unite să fie cele care demarează discuțiile, Tel Aviv-ul având cele mai bune relații cu Abu Dhabi, în acea regiune.
Orice criză vine cu oportunitățile ei, iar țările din Golf au acum posibilitatea, prin schimbarea raportului de forță, să poată domoli influența Iranului în regiune. Astfel, prin oferirea ajutorului Teheranului în acest moment delicat, sunniții ar putea astfel să își impună cerințele lor față de Iran și chiar să reușească să integreze Iranul în „ecosistemul” lor regional. Deși ar însemna o formă de supunere față de vechii rivali, aceasta ar fi o alternativă mai bună pentru actualul sistem politic din Iran, decât să fie distruși.
Țările din Golf au o altă mare oportunitate odată cu creșterea accelerată a prețului la petrol, cauzată de criza din Iran. Rusia este considerată a fi avantajată de acest aspect, putând astfel să finanțeze războiul din Ucraina.
Statele Unite au apelat de mai multe ori la țările din Golf pentru a crește producția de petrol cu scopul de a scădea prețul la baril și astfel să contracareze Rusia. În contextul noi scumpiri a petrolului, aceste state ar putea forța concesii pentru a acționa spre a ieftini țițeiul.
