După luni de negocieri, Canada și cu Uniunea Europeană au ajuns la un acord cu final cu privire la eligibilitatea țării nord-americane pentru a aplica la fondurile de peste 150 de miliarde de euro din SAFE, unul din componentele programului ReArm Europe / Readiness 2030. Ottawa se va putea asocia în proiecte de înzestrate cu alte state din UE, Canada putând fi considerat oficial „stat terț”. Regatul Unit nu a reușit să ajungă la un consens cu Bruxellesul și rămâne momentan ineligibil pentru respectiva finanțare.
În luna martie, Uniunea Europeană a lansat oficial programul ReArm Europe, redenumit pe urmă în Readiness 2030, din cauza obiecțiilor anumitor guverne europene cu privire la mesajul titulaturii inițiale.
Principala componentă a programului respectiv, este însă planul SAFE (Security Action for Europe). Acesta constă în împrumuturi avantajoase pentru statele membre UE, cu scopul de a se reînarma sau de a-și îmbunătăți infrastructura militară, la dobânzi mici.
Per total, se estimează că este vorba de fonduri de 150 de miliarde de euro alocate SAFE. Statele membre sunt încurajate să apeleze la contracte de înzestrare comune cu alte țări UE, dar inclusiv parteneri terți din afara Uniunii.
Există însă anumite condiții în care aceste țări terțe pot fi cooptate. Nu fiecare stat non-UE este eligibil. Tocmai de aici, miza mai multor guverne de a negocia un acord cu Bruxellesul pentru a putea fi acceptate în program. În timp ce Canada a anunțat finalizarea negocierilor cu succes, Regatul Unit, alt mare doritor ai banilor din SAFE, a sistat vineri discuțiile cu Uniunea, pe fondul neînțelegerilor prea mari.
Există mai multe componente ale programului Readiness 2030, precum o inițiativă de flexibilizare fiscală, menită să suspende anumite reglementări europene cu privire la buget. Bruxellesul speră astfel să poată elibera 650 de miliarde de euro pentru a fi redirecționați spre apărare.
La aceasta se mai adăugă inclusiv propuneri de alocare a fondurilor de coeziune pentru înarmare, ridicarea interdicției asupra Băncii Europene de Investiții pentru a finanța proiecte militare, sau crearea unor mecanisme de atragere a finanțării private. Legat de statele terțe non-UE, acestea rămân eligibile însă doar pentru SAFE.
Negocieri cu succes
Încă din primăvară, Ottawa și-a manifestat dorința de a beneficia de pe urmă fondurilor SAFE, începând astfel negocierile cu Bruxellesul. Cele două părți au reușit să ajungă la un acord final care permite Canadei să fie eligibilă pentru finanțare.
Ministrul Apărării al Canadei, David McGuinty, a afirmat că nu se știe încă suma de care va beneficia Canada, sau cu cât va trebui să contribuie ea, pentru a putea fii cooptată de alte state europene în proiecte comune de înarmare.
Acordul dintre Ottawa și Bruxelles reprezintă prima dată când o țară din afara Europei va fi cooptată oficial la inițiativa comună de achiziții militare, a mai declarat McGuinty. „Acest lucru va permite Canadei, de exemplu, să obțină capabilități precum muniții, rachete, drone, sisteme de artilerie, arme de infanterie și nu numai”, a mai spus ministrul.
Totodată, înțelegerea deschide calea pentru ca firmele autohtone canadiene de a fi ele contractate de către statele UE pentru a furniza armament, achiziționat cu fondurile dedicate SAFE.
Taxă de intrare
Un diplomat european a oferit mai multe informații pentru CBC, televiziunea publică din Canada. Acesta a indicat că există o taxă de intrare pentru a aderare la SAFE, o plată care se bazează, printre altele, pe o estimare a volumului de afaceri pe care contractorii canadieni din domeniul apărării se angajează să îl desfășoare în cadrul programului.
Taxa permite acestor companii accesul la o cotă mai mare din împrumuturi, toate fiind garantate de Comisia Europeană. Christian Leprecht, profesor la Colegiul Militar Regal al Canadei, a subliniat că: „Dacă Canada dorește să se asigure că echipamentele sale pot fi luate în considerare pentru aceste achiziții, va trebui să investească bani în aceste garanții de împrumut.”
În esență, acesta a dorit să evidențieze că e vorba de un mecanism mai complex decât dacă Ottawa doar a spune „vom investi bani doar dacă veți cumpăra și echipamente canadiene.”
Ministrul McGuinty a precizat că, deși s-a finalizat acordul, rămân unele detalii, precum fi această „taxă” în curs de elaborare. „Voi avea mai multe de spus despre asta la momentul potrivit”, le-a răspuns el reporterilor luni, în Parlamentul canadian.
„Ni s-a permis să intrăm sub umbrela Uniunii Europene. Ni s-a permis să participăm așa cum niciun alt stat non-european nu a putut-o face. Am negociat pentru a construi acest parteneriat și a participa la oportunități foarte mari de achiziții.”
Taxa, element esențial
Din pricina îngrijorărilor privind contribuția Canadei la UE pentru a fi primită în SAFE, un oficial de la Ministerul Apărării de la Ottawa a trebuit să intervină în urma declarației șefului său, existând presiuni pentru a se afla suma pe țara nord-americană va trebui să o achite.
Acesta a declarat pentru presa canadiană că suma nu va una de ordinelor „miliardelor”, ci al „milioanelor”, încercând astfel să calmeze criticii aderării la SAFE.
Suma pe care statele terțe trebui să o plătească este, într-adevăr, un element care s-a dovedit a fi decisiv. Conform Bloomberg, acesta este motivul pentru Regatul Unit nu a reușit să ajungă în cele din urmă la un acord cu UE, diferența între ce cerea Bruxelles și cât era Londra oferită să plătească fiind prea mare.
Termen pentru împrumuturi: 30 noiembrie
Țările UE au stabilit 30 noiembrie ca termen- limită pentru ofertele inițiale care ar urma să beneficieze de împrumuturile din SAFE, urmând ca finanțarea să fie acordată anul viitor.
Nu este clar cum va afecta depășirea termenului limită companiile canadiene care doresc să beneficieze de banii din SAFE. Este posibil ca acestea să fie nevoite să aștepte până în 2027 pentru a putea semna contracte acoperite de fondurile Uniunii.
Până în acest moment, 19 din cele 27 de state UE au depus cereri la Comisia Europeană pentru a primi bani din programul acesta. Conform informațiilor publice, există deja un plan al Uniunii de alocare a fondurilor.
Polonia ar urma să beneficieze cel mai mult, cu 43,7 miliarde de euro fiind atribuiți țării, până acum. România este pe locul doi, cu 16,68 miliarde de euro alocați. Ungaria și Franța sunt la egalitate pe locul trei, lor fiindu-le oferite 16,21 miliarde de euro fiecare. Pe cinci este Italia, cu aproape 15 miliarde de euro.
