Acum cinci ani, Franța, Germania și Spania au început oficial să lucreze la proiectul Future Combat Air System (FCAS), menit să se finalizeze până în 2040. Acesta include construirea unor avioane militare de luptă, de generația a șasea, alături de alte tehnologii complementare, precum drone, motoare etc. Scopul este ca industria europeană de apărare să poate țină pasul cu cea americană, chineză sau rusească.
De aproape un deceniu, un grup de țări europene se străduiește să dezvolte un avion de luptă, de generația a șasea, care ar oferi industriei militare europene un loc fruntaș la nivel mondial.
Proiectul a fost gândit prima oară în 2001, atunci când Franța, Germania, Marea Britanie, Italia, Spania șu Suedia, principalele țări exportatoare de tehnică militară din Europa, și-au reunit forțele în cadrul inițiativei European Technology Acquisition Programme.
Noul plan a rămas la nivel de idee timp de mulți ani. Abia în 2017, la un an după referendumul pentru Brexit, ambițioasa propunere a prins contur cu adevărat.
Atunci, pe fondul temerii că Marea Britanie se va distanța inevitabil de partenerii continentali, Franța și Germania au pornit pe acest drum fără UK, cooptând și Spania în 2019.
În 2018, Dassault, colosul francez al aviației militare, și Airbus, marele producător pan-european, la care dețin acțiuni și guvernele de la Berlin, Paris și Madrid, au anunțat oficial că au încheiat un parteneriat pentru a dezvolta Future Combat Air System.
Conceptul este ceea ce se numește un „system of systems”, anume o abordare care îmbină mai multe tehnologii pentru a crea un sistem mai complex. Concret, la acest proiect, este vorba atât de avionul de luptă în sine, cât și de dronele fără pilot care însoțesc aeronava, motorul, respectiv software-ul pentru aeronavă.
Debutul și etapele ulterioare
Lucrările în sine pentru noul proiect au început în februarie 2020, după ce a Parlamentul german a aprobat bugetul necesar. Astfel avea să debuteze Faza 1A, care consta în principal în research și dezvoltare.
S-au stabilit și firmele care se vor ocupa de diversele aspecte ale FCAS. Mai exact, Dassault Aviation, cei care produc deja celebrele aeronave de luptă Mirage și Rafale, urmau să devină principalul dezvoltator al avionului de luptă, cu cei de la Airbus parteneri principali.
Pentru dronele fără pilot, Airbus a fost cooptat ca principal contractant care să se ocupe de această secțiune, iar francezii de la MBDA drept parteneri. Airbus a fost desemnat și principal dezvoltator al sistemului de software, împreună cu francezii de la Thales, specializați în electronică. Nu în ultimul rând, pentru motoare, specialiștii de la Safran (Franța) au fost cooptați ca principal contractant, alături de MTU Aero Engines (Germania).
În decembrie 2022, s-a trecut la Faza 1B a proiectului, la care s-a alăturat și Indra Sistemas, colosul spaniol din IT, ademenit cu un contract de 600 de milioane de euro. Această nouă etapă a fost compusă tot din cercetare științifică pentru a pune bazele viitoarelor testări.
Faza 1B se apropie acum de final, iar țările trebuie să semneze un nou contract pentru a se putea trece la Faza 2. Belgia, care în 2023 s-a alăturat ca observator la FCAS, ar dori să devină participantă activă alături de celelalte trei state.
Negocierile s-au împotmolit
În contextul discuțiilor pentru Faza 2, au apărut neînțelegeri între părți, în special între Franța și Germania. Noua etapă ar urma să dureze până în 2029 și să includă și primele zboruri de testare.
Marea problemă se conturează a fi abordarea Franței, care emite pretenții foarte mari pentru următoarele faze. Directorul general de la Dassault a vorbit în martie despre „cheia succesului programului FCAS”, care ar consta în „recunoașterea tuturor celorlalți parteneri că Dassault este arhitectul principal al proiectului.”
Mai exact, acesta a spus că proiectul FCAS va reuși doar dacă va exista un „contractant principal” pentru întregul program, în speță Dassault, care are deja o experiență bogată în proiectarea și fabricarea avioanelor de luptă.
În prezent, Franța și-a consolidat poziția drept al doilea cel mai mare exportator de arme din lume, după Statele Unite ale Americii. O bună parte din acest armament, dacă nu chiar principalul produs de export din perspectiva veniturilor, este alcătuit tocmai din aeronavalele Dassault Rafale. În prezent, în afara aviației franceze, acest model este folosit de forțele aviatice ale Indiei, Egiptului, Greciei, Emiratelor Arabe Unite, Qatarului, Indoneziei, Croației și a Serbiei, dar și de Marina Indiei (portavioane).
Astfel, pe fondul magnitudinii lui Dassault, Parisul a cerut 80%, în detrimentul Airbus, din controlul asupra proiectării și dezvoltării avionului de luptă, principalul component al programului FCAS. Inevitabil s-a ajuns la tensiuni cu Berlinul.
Cancelarul Friedrich Merz a reacționat, declarându-și sprijinul în continuare pentru proiect. „Este o inițiativă foarte bună pentru apărarea europeană, Germania are nevoie de aceste aeronave! Cu siguranță că vreau să respect angajamentele pe care le-am agreat cu Spania și Franța!”
Deși este dornic să susțină pe mai departe inițiativa, neamțul a recunoscut că există dezacorduri cu Franța. „Am agreat să clarificăm definitiv această problemă în lunile următoare. Diferențele de opinie legate de consorțiu nu au fost încă rezolvate.”
Europenii și avioanele de generația a șasea
Avioanele de luptă sunt o necesitate pentru oricare armată modernă. Încă din vremea Celui de-al Doilea Război Mondial, ele au căpătat un rol foarte important în strategia militară. Astfel, pentru a-ți putea domina adversarul, superioritatea aeriană este crucială.
Anii au trecut, iar tehnologia a progresat. În prezent, armatele de top din lume dispun de aeronave de luptă de generația a patra și a cincea. Cursa are loc acum pentru dezvoltarea avioanelor de generația a șasea.
FCAS nu ar fi primul proiect în care mai multe state europene s-au implicat pentru a produce aeronavă de luptă. În anii 80, Regatul Unit, Germania, Italia și Spania și-au unit forțele pentru a dezvolta Eurofighter Typhoon – un avion de luptă de generația a patra, care a devenit operațional în anii 90-, rămâne „scheletul” pe care cele patru state și-au clădit forțele aeriene. Francezii nu s-au implicat în proiectul respectiv, ei mizând în schimb pe propriile aeronave de la Dassault.
După ce Spania, Franța și Germania și-au reunit forțele pentru FCAS, în 2022, Italia, Marea Britanie și Japonia au anunțat că vor începe și ele dezvoltarea unui avion de luptă de generația a șasea, existând posibilitatea ca și alte state să li se alăture. Programul lor se numește „Global Combat Air Programme” (GCAP).
SUA stă cel mai bine la capitolul acesta. Trump a anunțat în martie că Boeing a câștigat licitația pentru un program de peste 20 de miliarde dolari, iar aceștia vor produce aeronava F-47, menită să înlocuiască treptat actualele F-22, de generația a cincea. Există posibilitatea ca în patru ani noile avioane să intre deja în dotarea armatei.
Totodată, Statele Unite dezvoltă în paralel programul F/A-XX, menit să se concretizeze prin producția de aeronave de generația a șasea pentru Marina americană, care să înlocuiască actualele Boeing F/A-18E/F Super Hornet (de generația a patra) și să fie complementare aeronavelor F-35 C (generația a cincea), folosite și în prezent.
Din informațiile existente, China dezvoltă și ea două aeronave de generația a șasea. Este vorba despre modele Shenyang J-50, respectiv Chengdu J-36. Nici Rusia nu este străină de aeronave de generația a șasea. Cercetătorii de la Mikoyan lucrează la modelul MiG-41, menit să înlocuiască actualul MiG-31.
