Iranul promite să răspundă la atacul Israelului de săptămâna trecută, în urma căruia au fost uciși șapte oficiali ai Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), inclusiv generalul de brigadă Mohammad Reza Zahedi, scrie Atlantic Council., celebrul think- tank american.
Zahedi nu era doar un alt oficial iranian de rang înalt. Era comandantul organizației paramilitare de peste mări a IRGC, cunoscută sub numele de Forța Quds, în Siria și Liban, el era unul dintre cei mai proeminenți și mai importanți lideri ai Forței Quds – și unul dintre principalii interlocutori ai Hezbollah.
Lovitura a fost în concordanță cu eforturile Israelului de a ucide oficiali iranieni pe care îi consideră ca reprezentând o amenințare directă la adresa Israelului din cauza poziției și responsabilităților lor.
De la izbucnirea conflictului dintre Israel și Hamas, în urmă cu șase luni, Israelul ar fi ucis optsprezece oficiali IRGC.
Dar, deși Israelul ar putea considera că lovitura asupra lui Zahedi este în concordanță cu strategia sa de război din umbră, aceasta are loc în contextul conflictului din Gaza, al ostilităților de la granița dintre Israel și Liban și al amenințărilor din partea Houthis și a militanților șiiți din Irak și Siria.
Luate împreună, acestea creează un context în care adversarii israelieni au considerat aproape sigur că uciderea lui Zahedi a fost o escaladare.
Politica de „răbdare strategică” a Teheranului ar putea totuși să convingă oficialii iranieni și, în cele din urmă, liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamanei, să răspundă într-un mod cumpătat.
Dar un anumit răspuns – spre deosebire de moartea unor oficiali IRGC anteriori – este aproape sigur că va avea loc, altfel Teheranul și-ar risca credibilitatea, având în vedere cât de tare a vorbit cu sabia despre represalii.
Ambasadorul Iranului la Națiunile Unite a declarat joia trecută că va acorda interviuri pentru agențiile de presă americane „după răspunsul Iranului la Israel”.
Tipul de acțiune va determina în mod direct dacă răspunsul va fi concluzia acestui incident sau doar prologul a ceva mult mai mare – cum ar fi un război regional mai amplu.
Patru căi de ripostă
Marea întrebare este: Iranul dorește să riposteze într-un mod echivalent cu pierderea lui Zahedi? Sau vrea Teheranul să aibă o aparență de represalii, suficientă pentru a susține că a răspuns în mod corespunzător, dar cu scopul de a evita o contrareacție israeliană care ar putea duce la un război regional?
Răspunsul la această întrebare va determina ce se va întâmpla în continuare.
Patru scenarii generale sunt cele mai realiste – cu altele, cum ar fi folosirea de către Iran a acestui episod ca scuză pentru a se întrece în căutarea unei arme nucleare, plauzibile, dar puțin probabile.
Fiecare scenariu are o valoare pentru Iran și riscuri asociate cu acesta.
Decizia va dezvălui dacă adevărata prioritate a Iranului este de a crea o descurajare semnificativă împotriva Israelului sau de a evita o escaladare regională – pentru că Teheranul probabil că nu le poate face pe amândouă.
1. Răspunsul Iranului este asimetric și nu în regiune
Iranul are un istoric de încercări de a organiza atacuri teroriste împotriva intereselor israeliene în întreaga lume.
Chiar luna trecută, poliția peruană a arestat un ofițer al Forțelor Quds despre care se presupune că ar fi complotat pentru a ucide un oficial israelian în timpul viitorului forum de cooperare economică Asia-Pacific.
În iunie 2022, ministrul israelian de externe de atunci, Yair Lapid, i-a îndemnat pe israelieni să părăsească imediat Turcia, susținând că ar putea fi ținte, la câteva săptămâni după ce colonelul IRGC Sayyad Khodai a fost împușcat mortal în fața casei sale din Teheran.
La mai puțin de două săptămâni mai târziu, Turcia a arestat membri ai unei celule teroriste iraniene. De data aceasta, oficialii iranieni amenință deja ambasadele și consulatele israeliene ca fiind o țintă probabilă.
Valoare: Un atac terorist de succes ar oferi probabil liderilor iranieni o bază suficientă pentru a afirma public că Teheranul a ripostat.
Dar ar minimiza riscurile de escaladare a conflictului actual într-un război regional, menținând răspunsul la un eveniment izolat atât ca amploare, cât și din punct de vedere geografic.
Risc: Este posibil ca Teheranul să nu fie convins că un astfel de act va descuraja suficient de mult Israelul să își continue eforturile de a ucide oficiali și experți iranieni de rang înalt și, prin urmare, ar putea ajunge la concluzia că este insuficient ca răspuns la moartea lui Zahedi.
2. Iranul își folosește partenerii sau proxy-ii, cum ar fi Hezbollah, pentru a întreprinde un atac sau a lovi ținte din interiorul Israelului.
Hezbollah are propriul său calcul decizional independent atunci când vine vorba de un angajament ostil față de Israel.
Dar dacă Iranul insistă ca Hezbollah să acționeze pentru a se răzbuna pentru moartea oficialului Forței Quds cel mai apropiat de grup, liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, ar putea avea dificultăți în a refuza această cerere.
Dacă ar da curs acesteia, probabil că ar întreprinde un răspuns pe care ar putea pretinde că este o ripostă de succes, dar care nu ar fi văzut de Israel ca fiind deosebit de escaladat sau mai amenințător decât loviturile de du-te-vino din ultimele luni.
Valoare: Iranul s-ar îndrepta către partenerul său cel mai de încredere, fiind optimist că, prin faptul că nu întreprinde el însuși atacul, scade riscul unui răspuns militar israelian asupra patriei iraniene.
Evitarea unui atac asupra teritoriului național este aproape sigur o prioritate iraniană, deoarece obiectivul numărul unu al Teheranului este întotdeauna stabilitatea regimului, iar liderii iranieni s-ar putea teme că publicul îi va învinovăți pentru un astfel de atac.
Risc: Acest scenariu ar risca cel mai rău dintre toate rezultatele pentru Iran: Acesta ar putea fi perceput ca fiind prea slab pentru a restabili disuasiunea împotriva Israelului.
Și, într-un moment în care tensiunile dintre Israel și Hezbollah sunt deja ridicate, Israelul ar putea folosi represaliile ca pretext pentru a întreprinde un război mai amplu împotriva grupului, ceea ce ar putea atât să degradeze cel mai important aliat al Iranului în regiune, cât și se va transforma rapid într-un război regional pe care Iranul nu și-l dorește.
3. Iranul se folosește de proxizii săi șiiți din Irak sau Siria pentru a lovi ținte americane.
Proxies iranieni nu au mai atacat forțele americane din Irak sau Siria de la sfârșitul lunii ianuarie, când trei soldați americani din Iordania au fost uciși, iar Iranul a încercat imediat să se distanțeze de atac pentru a nu risca un conflict cu Statele Unite și un război regional mai amplu.
Printre cei care s-au aflat la Teheran săptămâna trecută pentru mitingul anual de Ziua Quds în sprijinul palestinienilor s-a numărat și Abu Fadak al-Muhammadawi, liderul Forțelor de Mobilizare Populară irakiene (PMF), organizația umbrelă pentru diverse grupări de miliție șiită irakiene susținute de Iran.
Se pare că liderii PMF așteaptă instrucțiuni de la Teheran pentru a răspunde la moartea lui Zahedi.
Valoare: În opinia Iranului, această opțiune ar putea crește disuasiunea prin evidențierea faptului că Statele Unite nu vor fi absolvite de acțiunile Israelului; aceasta ar fi, probabil, inversul opiniei Washingtonului potrivit căreia Iranul a fost responsabil pentru atacul terorist Hamas din 10/7, chiar dacă nu a ordonat în mod specific atacul.
Probabil că Iranul ar crede că orice răspuns al SUA nu va fi prea mare, trebuind să fie suficient de bine calibrat pentru a îndeplini prioritatea constantă a SUA de a evita un război regional mai amplu.
Risc: Săptămâna trecută, după atac, Statele Unite au făcut tot posibilul să sublinieze public faptul că nu au jucat niciun rol și că nu știau că Israelul plănuia atacul.
Dacă, cu toate acestea, proxyii iranieni atacă personalul și interesele americane din regiune, administrația Biden ar putea și ar trebui să considere că este necesar să răspundă rapid într-o manieră care să depășească cu mult ceea ce Iranul crede că este probabil și să depășească răspunsul Washingtonului de la începutul lunii februarie la atacul care a ucis trei membri ai armatei americane.
4. Iranul atacă militar patria israeliană și/sau ucide oficiali israelieni de rang înalt.
Un atac cinetic cu ajutorul rachetelor balistice sau al dronelor împotriva unor ținte din patria israeliană ar fi opțiunea cea mai de impact, dar și cea mai riscantă, de care dispune Teheranul.
Deși Iranul ar putea încerca să prevină escaladarea unui război la scară largă – de exemplu, lovind doar ținte militare sau de informații, spre deosebire de cele civile – acesta este totuși un pas riscant, având în vedere că Iranul a încercat să evite un conflict mai amplu pentru care probabil că nu este bine pregătit.
Valoare: Este probabil ca Teheranul să considere un astfel de atac ca fiind cea mai bună oportunitate de a-și restabili disuasiunea și de a demonstra că Israelul nu poate lovi liderii iranieni cu impunitate.
De asemenea, Teheranul ar putea crede că un astfel de atac ar putea determina Statele Unite să crească presiunea asupra Israelului pentru a nu riposta din nou și să riște să declanșeze un război mai amplu.
Totuși, o astfel de opinie riscă să supraestimeze atât capacitatea SUA de a influența Israelul într-o astfel de situație, cât și disponibilitatea președintelui Joe Biden de a face acest lucru.
Risc: Israelul ar reacționa aproape sigur în mod categoric în cazul pierderii de personal civil sau militar în Israel sau al asasinării unor oficiali de rang înalt.
Această opțiune are un potențial ridicat de a declanșa un război la scară largă, la nivelul întregii regiuni.
