Statele Unite insistă pentru o încetare a focului în Ucraina. După ce rușii și ucrainenii au agreat oprirea reciprocă a atacurilor asupra infrastructurii energetice, americanii încearcă acum agrearea unei înțelegeri de către cele două legată de sistarea atacurilor în Marea Neagră. Kievul este de acord cu propunerea, dar Moscova încă nu pare gata să accepte.
Diplomații din Statele Unite au avut ieri la Riad o întrevedere cu omologii ucraineni, înaintea discuțiilor de azi cu reprezentanții ruși. Ministrul apărării al Ucrainei, Rustem Umerov, a precizat pe X că interacțiunea cu negociatorii din SUA a fost „productivă și concentrată pe idei”. Zelenski a transmis un mesaj asemănător.
După ce Trump a lansat public ipoteza că l-ar interesa și controlul asupra centralelor energetice ale Ucrainei, în plus față de bogățiile pământului, Kievul pare receptiv la această propunere. Umerov a punctat că acesta a fost unul din subiectele principale abordate cu americanii ieri. Inclusiv oficiali ai ministerului energiei au luat parte la discuții.
În urmă cu două săptămâni, ucrainenii au anunțat că sunt de acord cu cerințele impuse de americani, iar Washingtonul spera să poată intermedia un acord încetarea focului între cele două țări. Totul s-a petrecut după ce administrația americană, în frunte cu președintele, au tăiat ajutorul militar și au blocat schimbul de informații cu serviciile secrete ucrainene.
Odată ce au cedat presiunii americanilor, Zelenski și oamenii au adoptat poziția partenerilor de peste Ocean, în mare parte. Totuși, la Kiev au existat bănuieli că Rusia nu va accepta oferta americană de încetare totală a focului pe 30 de zile, timp în care să se ajungă la o formă de armistițiu. Așadar, s-au formulat o serie de cerințe care să fie ele adoptate în schimb, care ar fi însemnat un acord parțial de încetare a focului.
A fost vorba tot despre o perioadă de 30 de zile în care să fie oprite atacurile aeriene, atât cu rachete, cât și cu drone. În această idee era cuprinsă și infrastructura energetică, deseori lovită pe cale aeriană. La acestea se adăugau și întreruperea operațiunilor ofensive în Marea Neagră. Kremlinul a fost de acord, momentan, doar cu sistarea atacurilor asupra rețelei energetice.
Miza Mării Negre
Harta zonei de nord a Mării Negre. Sursa AICI
Încă de la începutul invaziei pe scară largă din 2022, Marea Neagră a fost un teatru de operațiuni. Dincolo de lupta pentru controlul „Insulei Șerpilor”, navele rusești au jucat un rol important în susținerea operațiunilor terestre, prin tirul de rachete al distrugătoarelor rusești.
Salvele de tun, atât de puternice încât ele au fost auzite chiar și pe teritoriul României, au țintit orașele Ucrainei cu nemiluita. De la Mariupol și Berdiansk, pe coasta Mării Azov, până la Herson, Oceacov, Nicolaev și Odesa.
Dincolo de amenințările artileriei navale rusești, poate cel mai pericol era posibilitatea unei debarcări ale trupelor Kremlinului pe țărmul ucrainean, care ar fi dus la o bătălie pentru Odesa. Drept urmare, forțele Kievului au ridicat baricade pe plajele țării, iar apele Mării Negre au fost „îndesate” cu mine marine. Apărările au funcționat bine. În peste trei ani, rușii nu au lansat nicio operațiune pe malul Mării Negre (adică în Ucraina continentală, nu Insula Șerpilor). Numai în Marea Azov a avut loc o debarcare, la 30 de mile de Mariupol. Aceasta s-a petrecut în primele zile ale invaziei, când respectiva apă devenise de facto „un lac rusesc”, în urma retragerii forțelor ucrainene din regiune.
Tot acel baraj de mine în Marea Neagră a creat însă o problema serioasă pentru vasele de comerț, care tranzitau apele către porturile ucrainene. Era vorba în principal despre terminalele din Pivdenni, Odesa și Chornomorsk, la Marea Neagră. Dar, și alte porturi importante, precum Nicolaev, aflate pe fluvii și râuri care se varsă în Marea Neagră au avut traficul blocat.
Înainte de invazie, Ucraina era a cincea țara în privința exportului de grâu și a opta la exportul de porumb. Unul din principalele venituri ale țării a fost dintr-o dată „înghețat”. Consecințele riscau a fi majore, întrucât mai multe țări, cu un procent ridicat al populației aflată în sărăcie, depindeau de astfel de produse. Deși s-au încercat diverse soluții, precum exportul prin porturile Dunării, sau transportarea terestră către alte țări, de unde apoi să tranziteze mai departe, era clar că trebuiau redeschise porturile maritime rămase sub controlul Ucrainei.
Pentru a putea demina porturile, fără să se expună riscurilor aferente, era nevoie de un acord cu Rusia. Înțelegerea a fost mediată în iulie 2022 de Turcia, care se angaja la rândul ei să verifice vasele, să le controleze ca să nu fie arme și muniție etc. Inițial, trebuia să fie validă patru luni, dar a fost prelungită succesiv timp de un an.
În cele din urmă, Rusia, care mai întrerupsese în toamna lui 2022 pactul, a impus cerințe noi în vara lui 2023, care nu au mai putut fi îndeplinite. La momentul respectiv, ucrainenii au continuat însă exporturile, motivul fiind că ele erau cerute în continuare de partenerii comerciali și era o sursă de venit devenită aproape indispensabilă. În paralel, armata Kievului reușise să le dea rușilor câteva „lovituri” în Marea Neagră, care le-a permis astfel să continue operațiunile de transport a mărfii, fără a mai fi nevoie să replanteze minele marine în porturi.
Drone, rachete, vase scufundate
Majoritatea flotei Ucrainei a fost capturată de ruși în 2014, odată cu anexarea Peninsulei Crimeea, acolo unde se aflau vasele. Se estimează că 75% din navele marinei ucrainene au fost luate atunci de ruși. În anii care au urmat, înzestrarea forțelor navale nu a fost prioritatea pentru guvernul de la Kiev.
Drept urmare, dinamica în primele săptămâni ale conflictului a fost una în care rușii dominau clar spațiul marin, iar ucrainenii trebuiau să se mulțumească cu blocarea unei eventuale debarcări.
Situația a început să se schimbe odată ce armata Ucrainei a reușit să respingă asaltul asupra capitalei țării și astfel și-a redirecționat atenția către sudul și estul țării. Pe 24 martie 2022, vasul de debarcare Saratov, al marinei rusești, a fost filmat cuprins de flăcări, în portul Berdiansk. Ucrainenii reușeau să scufunde o navă importantă a Rusiei, într-unul din orașele capturate în război.
Mândria Flotei Mării Negre a Rusiei, crucișătorul Moskva, a fost lovit de ucraineni pe 13 aprilie 2022 și ulterior s-a scufundat. Nava valora peste 750 de milioane de dolari. Armata Kievului a folosit atunci rachete autohtone, R-360 Neptun, model devenit operațional în 2021. Ele au fost folosite prima dată într-o misiune chiar atunci, la atacul asupra Moskva. Kremlinul a încercat să minimizeze importanța pierderii, in comunicarea cu publicul larg, mai ales că se folosise armament ucrainean din producția internă. Dispariția navei le-a permis ulterior soldaților Ucrainei să recucerească Insula Șerpilor.
Acestor nave li s-a adăugat în următorii ani vasul de debarcare Olenegorsky Gornyak, vasul de debarcare Minsk și submarinul Rostov pe Don (chiar în portul de la Sevastopol), corveta Askold (care avea tehnologie de tip stealth), vasul de debarcare Novocherkassk, corveta Ivanoveț, vasul de debarcare Caesar Kurnikov (folosit și în Georgia și Siria), dar și nava de patrulă Serghei Kotov (una dintre cele mai moderne, inaugurată chiar în 2022).
În afara rachetelor R-360 Neptun, fabricate la Kiev, britanicii au oferit și ei armament, care s-a dovedit a fi foarte eficient. Rachetele Storm Shadow, produse în Franța și Regatul Unit, au fost folosite pentru a scufunda Minskul și Rostovul pe Don, ancorate chiar la cartierul general al Flotei Mării Negre a Rusiei, la Sevastopol. Și Askoldul a fost distrus tot cu un astfel de armament.
Ucrainenii au reușit să producă și drone subacvatice, pe care le-au folosit cu succes în mai multe rânduri pentru a lovi diverse obiective. Ele ar avea o rază de acțiune de 800 de kilometri. Olenegorsky Gornyak, Ivanoveț, Caesar Kurnikov și Serghei Kotov au fost toate lovite cu astfel de drone, tip kamikaze. Modele produse de Ucraina, dezvoltate toate în timpul războiului, sunt MAGURA V5 (cel mai mic model și totodată cel mai ieftin), Sea Baby (de dimensiuni mai mari, folosit pentru a lovi infrastructură portuară și alte astfel de obiective) și Marichka (modelul cel mai sofisticat).
Succesele înregistrate de armata Ucrainei în apărarea coastei Mării Negre au fost lăudate de mulți analiști militari. Pierderile înregistrate de ruși i-au forțat să își schimbe strategia, în sensul că vapoarele care staționau în Crimeea au fost mutate la Novorosiisk, în 2024. Astfel, rușii au reușit să le apere mai bine, fiind la distanță mai mare de litoralul ucrainean. Totodată, misiunile marinei rusești sunt executate la o distanță mare față de țărmul ucrainean, pentru a evita orice risc.
Chiar și așa, pentru vecinii de la nord, atacurile rusești lansate de marina din Marea Neagră continuă să fie o problemă și să producă victime. Tocmai de aceea, Kievul speră la implementarea acestei noi etapa a „dealului”, în care să se sisteze operațiunile militare ofensive maritime.
Există și pentru Moscova motive de a accepta o astfel de înțelegere. În afara atacurilor de la Sevastopol, ucrainenii au atacat inclusiv la Kerci, în capul estic al Crimeii. Aceștia chiar au reușit să lovească cu drone Sea Baby „Podul lui Putin”, construit de actualul regim după 2014, pentru a lega peninsula de Rusia. O „emblemă” a actualului regim, propagandiștii de la Moscova au anunțat în repetate rânduri represalii grave dacă el va distrus. Ar fi un eșec mare care podul să cadă, iar ucrainenii mizează pe acest „as din mânecă”, pentru a încerca obținerea acordului rușilor.
