La doar o lună după ce a fost învestit în funcția de cancelar, Freidrich Merz a mers la Washington pentru o întrevedere la Casa Albă cu Donald Trump. Vizita a avut loc pe fondul politicii imprevizibile a administrației americane față de partenerii europeni.
Ultimele luni au fost marcate de mai multe episoade „turbulente” în relația transatlantică. Friedrich Merz a simțit pe „pielea lui” ce înseamnă interferențele americane în „bucătăria internă” a altui stat, după ce mai mulți oficiali ai administrației Trump și-au declarat sprijinul pentru rivalii săi de la Alternaiv für Deutschland (AfD).
Printre aceștia s-a evidențiat Elon Musk, fostul șef de la DOGE, care a plecat între timp din echipa prezidențială, dar și vicepreședintele JD Vance le-a luat apărarea în repetate rânduri celor de la AfD și i-a îndemnat pe creștin-democrați să coopteze formațiunea respectivă la guvernare.
Cel mai recent episod a avut loc în luna mai, atunci când serviciile de informații nemțești au anunțat că AfD ca fi clasificat drept un partid de „extremă dreaptă”. Atunci, Marco Rubio, Secretarul de Stat american, a descris Germania ca fiind o „tiranie”, iar JD Vance a atacat „birocrații germani care încearcă să distrugă AfD”.
Taxele vamale, una din temele „arzătoare”
Președintele Trump a ridicat rata de tarife vamale impuse importurilor europeni de aluminiu și oțel până la 50%. Dacă Marea Britanie, care a agreat recent un acord comercial cu SUA, a scăpat de măsură, statele Uniunii Europene nu au fost „cruțate”.
Întrucât UE este o uniune vamală și există o piață unică, Comisia Europeană este cea care negociază pentru toate cele 27 de state membre aspecte precum acordurile comerciale sau alte astfel de înțelegeri.
Cu toate acestea, Germania este cea mai mare economie a Uniunii Europene (și a treia a lumii), respectiv cea mai puternică țară din UE. Astfel, influența acesteia asupra unor astfel de teme, precum politica comercială a Uniunii, este una considerabilă.
Economia germană se bazează pe exporturi, fiind totodată o țară cu o bază industrială solidă. Statele Unite au redevenit anul trecut cel mai mare partener comercial al nemților, SUA fiind și țara unde nemții își exportă cele mai multe produse. Este vorba de bunuri în valoare de 160 de miliarde Euro pe an (considerabil mai mult decât vecina Franța, de pe locul doi, unde nemții exportă bunuri în valoare de aproximativ 120 de miliarde de Euro pe an).
Inițial, la începutul lunii aprilie, Trump a instituit o cotă de 20% pentru importurilor din UE, pentru ca ulterior să ofere o pauză de 90 zile, în care să aplice taxe de 10%.
Apoi, pe măsură ce a devenit mai frustrat cu impasul negocierilor cu Comisia Europeană privind un acord comercial, a amenințat acum aproape două săptămâni cu creșterea de îndată a cotei la 50% pentru toate bunurile importate din Europa.
La cererea Comisiei, inițiativa respectivă nu s-a concretizat, echipa Ursulei von der Leyen dorind mai mult timp pentru a putea găsi o soluție cu partenerii americani. În schimb, așa cum a fost pomenit adineaori, tarifele pentru bunurile din oțel și aluminiu au crescut la 50% inclusiv pentru statele UE, de la 25% cât hotărâse Trump acum câteva luni.
Industria auto germană, lovită și ea
Cancelarul german este sub presiune din partea producătorilor interni să domolească „iureșul” american.
Asociația Producătorilor de Oțel din Europa a cerut Uniunii să ia măsuri imediată de a contracara tarifele vamale americane. Dintre toate statele europene, Germania e cel mai exportator de oțel către SUA. În total, SUA a importat anul trecut aproape un milion de tone de oțel din Germania, nemții fiind al optulea exportator către America.
Marile fabrici de automobile din Germania au primit și ele o lovitură puternică odată cu impunerea de către administrația americană în mai a unor tarife vamale de 25% pentru autovehiculele și părțile de mașini importate în SUA.
Din cele 3,4 milioane de mașini pe care nemții le exportă anual, 450 de mii se duc către Statele Unite, adică aproape 15% din total. În plus, există mai multe branduri nemțești care produc autovehicule în alte țări, precum în Mexic, care apoi sunt vândute în SUA. Deci, impactul real este de fapt chiar și mai mare.
Și Statele Unite au un interes comercial mare în Germania și speră să obțină beneficii de pe urma „jocului” pe care îl practică. Americanii au exportat bunuri în valoare de aproape 100 de miliarde de euro către nemți.
Situația din Ucraina, prezența militară americană în Europa
În mod clar, conflictul din Ucraina, pe care Trump încearcă să îl încheie, este un subiect de interes comun. Spre deosebire de predecesorul său, Merz a manifestat o deschidere mai mare de a sprijini militar Kievul, vorbind inclusiv în public despre permisiunea acordată de el pentru ca ucrainenii să folosească rachete „Taurus” pentru a lovi ținte la distanță mai mare în Rusia.
La fel ca restul statelor europene, Germania are interesul ca SUA să rămână angajată atât în suportul militar și informațional către Ucraina, cât și în eventuale noi demersuri de a sancționa Rusia.
Trump și echipa sa a amenințat de mai multe ori că se vor retrage din negocierile ruso-ucrainene dacă țările respective nu ajung la un armistițiu. De-a lungul ultimelor luni, președintele american a avut luări de poziție foarte diferite cu privire la acest război.
Liderul de la Casa Albă a avut joi un nou apel telefonic cu Vladimir Putin, care i-a transmis că va lua măsuri retaliatorii în urma operațiunii armatei ucrainene, prin care au fost distruse mai multe bombardiere în estul îndepărtat al Rusiei.
Noua administrație americană a amenințat inclusiv cu retragerea trupelor din Europe, chiar dacă nu în perioadă imediat următoare. Afirmațiile au produs adevărate „fiori”, inclusiv la Berlin.
Estimările arată că aproximativ 35 de mii de soldați americani s-ar afla în prezent în Germania. Merz a subliniat de mai multe ori în timpul campaniei electorale importanța alianței cu SUA, promițând că va ridica nivelul cheltuielilor pentru armată, așa cum își doresc americani.
NATO
Este clar că toate aceste declarații ale americanilor au ca menire asumarea de către Europa a mai multor sarcini în efortul colectiv de apărare. Germania a fost aproape constant una dintre țările vizate în principal de criticile lui Trump cu privire la acest subiect.
Unul dintre scopurile principale ale americanilor a fost de a-i forța pe europeni să aloce minim 5% din PIB pentru apărare. Mai multe state, printre care și Germania, nu s-a arătat dornice inițial, considerând că suma este prea mare.
Situația pare că s-a schimbat între timp, existând mai multe confirmări, cea mai recentă vineri, din partea lui Pete Hegseth (secretarul american al Apărării), cum că la Summitul NATO de la Haga se va lua o decizie oficială în acest sens. Mark Rutte a vorbit și el despre acest lucru.
Marea Britanie și Germania deja au preluat responsabilitatea de a coordona grupul de lucru pentru Ucraina (grupul „Ramstein”) de la SUA. Trendul este clar în această direcție, anume ca europenii să își asume un rol sporit în propria lor arhitectură de securitate.
