Adina Stancu este studentă în anul 2 la St. John’s University în New York City. Studiază marketing și social justice, iar momentan este la Roma, în campusul universității.
A obținut o bursă de studiu ce acoperă 90% din costuri. De asemenea, a participat la programe de voluntariat și business în Costă Rică, Portugalia și Franța.
Odată cu plecarea la studii în SUA, mii de oportunități s-au deschis. O lume nouă, oameni noi, experiențe noi. Și totul fiindcă a avut curajul de a risca și a crede în visul său de a studia la o facultate în State.
– Bună, prieteni! După cum v-am obișnuit, continuăm seria întâlnirilor noastre cu niște tineri minunați despre care ar trebui să cunoaștem mai mult și pe care ar trebui să îi promovăm pentru că merită din toate punctele de vedere. Eu am avut acest privilegiu de a-i cunoaște și trebuie să recunosc că mă simt mai bogată știindu-i și cunoscându-le poveștile de viață. Astăzi o să vorbim cu Adina Stancu. Adina e un copil minunat care a ajuns la mine fără să gândească ce îi pregătește viitorul. Iar viitorul a fost foarte darnic cu ea. Bună, Adina!
– Bună ziua!
– Adina, dragă, Schopenhauer spunea că ne irosim trei sferturi din viață încercând să semănăm cu alte persoane. Noi le spunem idoli sau modele, dar de fapt ei sunt ca și noi, niște oameni, cu bune, cu rele. Cine a fost sau este idolul tău?
– Nu cred că am avut un idol, o singură persoană și nici nu cred că mi-am dorit vreodată să fiu ca cineva. Cred că am luat de la fiecare om care a trecut prin viața mea, sau de la oameni pe care îi admir, câte ceva ce am considerat eu valoros. Și am încercat să folosesc lucrurile acelea și pentru mine, dar cumva păstrându-mi esența și valorile mele.
– Foarte frumos și foarte adevărat! Noi ne pregătim în permanență să intrăm într-un rol, să vină oportunitatea care să ne deschidă calea, ceva care să ne ajute să fim strălucitori. Când simți că ai început de fapt să trăiești cu adevărat?
– Cred că am trăit întotdeauna cu adevărat, dar nu cred că m-am cunoscut pe mine la capacitate maximă. Cumva aici ne-ați învățat că fiecare are magia lui și fiecare este special în modul lui, doar că uneori ai nevoie de o persoană care să-ți arate această frumusețe unică pe care o avem fiecare. Și atunci când am venit aici știu că eram foarte nesigură pe mine și nu aveam nicio idee despre ce vreau să fac cu viitorul meu, nici nu știam pe ce domeniu vreau să mă duc și, sincer, nu știam de cât de multe sunt capabilă până când am fost pusă în diferite situații, în care mi-am demonstrat că eu chiar pot și pot chiar multe.
– Inițial, tu ți-ai dorit un vis mai mic, mai confortabil, mai puțin angajant. Și, totuși, a existat un moment în care ai ales să iei în considerație și altă variantă și un alt fel de a trăi. Spune-ne despre povestea ta.
– Când am ajuns la dumneavoastră știu că îmi doream să aplic în Olanda, dar voiam Olanda doar pentru că nu știam neapărat altă variantă. Știam că îmi doresc să plec, îmi doream acea experiență în care să fiu pusă în fața altor provocări, în situații în care aici nu aș fi fost pusă în mod normal, atât bune cât, și rele.
Și cumva dumneavoastră mereu a zis „Adina, tu poți mai mult, tu nu ești de Europa, aplică în America!”. Și eu vă ziceam „Doamnă, cum să aplic eu în America? Ce să fac eu acolo? Și n-o să uit ziua aceea, era iarnă, când am venit și m-ați întrebat: „Ce faci, ai aplicat la școala de vară?” Și v-am întrebat: „Ce școală de vară?” Ați spus: „Păi cum, mergi cu fetele în New York?” Și mă gândeam, unde să mă duc eu în New York cu fetele? Nu, nu mi se părea ceva realizabil.
Citește și:
Și m-am dus în cameră, am aplicat. Și mi-aduc aminte ziua când a venit răspunsul, eram la Cluj, la conferință. Și nu numai că am intrat, dar am primit și bursa cea mai mare. Și atunci am zis că ăsta clar e un semn, că eu trebuie să merg acolo. Și după ce am fost, atunci mi-am dat seama că eu chiar mi-aș dori foarte mult să merg acolo și la facultate. M-am îndrăgostit de oraș, mi-a plăcut foarte mult. Bine, când am aplicat, nu știam că destinul va face ca tot acolo să ajung și la facultate. Acolo am primit bursa cea mai mare. Dar se pare că viitorul are mai multe lucruri rezervate pentru mine decât ne-am gândit.
– Mi-aduc aminte cu mare bucurie și mare plăcere de zilele acelea în care eu insistam de parcă aș fi știut că tu vei ajunge acolo și insistam în permanență să aplici în America. La un moment dat am avut chiar sentimentul că fac ceva împotriva voinței tale. Te vedeam abătută, pentru că nu credeai că poți să faci asta. Ești un copil bun, un copil bun care nu îndrăznea să privească atât de departe. Beethoven spunea că nu recunoaște un alt semnal superiorității decât bunătatea. Iar tu ești un copil bun. De unde ai luat bunătatea asta?
– Bunătatea și alte valori mai de bază le-am luat din faptul că părinții mei sunt foarte simpli. Sunt niște oameni simpli, de la țară și, chiar dacă ei s-au mutat în București atunci când m-am născut eu și, cumva, asta mi-a deschis drumul, am rămas cu acele principii de bază ale omului simplu, pentru că copilăria mea acolo a fost la țară. Mi-aduc aminte că am scris chiar și un eseu despre cum veneam din vacanțele alea de vară, care sunt exact cum povestea Creangă, copilăria aceea în care toată ziua stai pe uliță și te joci și ești pur și simplu fericit.
Și veneam la școală și toată lumea povestea ce a făcut în vacanța de vară. Și veneau copii care povesteau de vacanțele în străinătate și uneori mă simțeam prost că povesteam că am fost doar la țară, la bunici. Acum mă uit în spate și n-aș da copilăria aceea pe nimic.
– Simplitatea aia înseamnă sinceritate, înseamnă curățenie, înseamnă o minte sănătoasă și un suflet bun. Ce-ai vrea să afle despre tine cei alături de care pornești la drum?
– Vreau să afle cât de multe am făcut aici. Vreau să afle cât de frumoasă este țara noastră și, mai ales, cât de frumoși sunt oamenii de aici. Pentru că am fost acolo, am avut ocazia să merg anul trecut, dar anumite lucruri care sunt acasă nu le poți întâlni nicăieri în lume. Și aș vrea să știe valorile acestea ale noastre pe care le avem și despre muncă, și despre determinare. O să iau cu mine absolut tot ce am învățat aici și voi folosi în tot ceea ce vreau să fac în viitor.
– Pentru ce te simți recunoscătoare în cea mai mare măsură celor care rămân în urma ta?
– Mereu m-am simțit recunoscătoare pentru oamenii pe care i-am întâlnit. Ăsta a fost norocul meu cel mai mare în viață. Am întâlnit oamenii potriviți, la momentul potrivit. Și sunt recunoscătoare pentru faptul că au avut încredere în mine, când poate eu nu am avut, atât dumneavoastră, cât și prietenii pe care mi i-am făcut aici și conexiunile pe care le-am legat. Am creat momente frumoase împreună pe care n-o să le uit.
– Este extrem de frumos saltul ăsta de pe un continent pe altul, dintr-un oraș mare și frumos, cum e Bucureștiul, într-un oraș fabulos, cum este New York-ul. Hai să ai voie să iei cu tine două bagaje. În afară de lucrurile pe care le vei pune în ele ca orice călător, turist sau în cazul tău student care pleacă, ce ai să mai strecori nevăzut și neștiut?
– Cel mai important e bagajul pe care îl iau în suflet, tot ce am trăit aici și tot ceea ce m-a format și tot ceea ce m-a ajutat să mă descopăr, oamenii pe care i-am întâlnit și experiențele pe care le-am avut.
Citește și:
– Cea mai dragă experiență pe care ai trăit-o care a fost? Știu că tu ai organizat niște conferințe și știu exact care ți- este cea mai aproape de suflet, dar vreau să povestești tu.
– Cea mai dragă a fost conferința pe care am avut oportunitatea să o coordonez a fost Comedia. M-a învățat atât de multe despre viață, dar și despre mine. Am și greșit, dar am și învățat și sper din suflet să pot cumva și acolo să împărtășesc din ceea ce am învățat organizând-o.
– Această conferință a fost cumva decisivă în faptul că ai ales să urmezi domeniul pe care îl urmezi. Trebuie să le spunem oamenilor că Comedia nu este o conferință despre glume și satiră, ci este o conferință despre publicitate, marketing, media, comunicare. Deci, ce părere ai? Te-a ajutat?
– M-a ajutat foarte mult. Eu eram deja sigură că asta aș vrea să fac, dar mi-a amplificat și mai tare sentimentul ăsta și chiar mă văd lucrând în acest domeniu.
– Ce Adină pleacă și ce Adină rămâne în urmă?
– Cumva esența mea va rămâne mereu aceeași, dar cred că las în urmă acele frici, acele insecurități, acea teamă de nereușită, pentru că acum am înțeles că chiar și atunci când pierzi sau când greșești, tot ai atât de multe de câștigat.
– Îți mulțumim mult, Adina, și te așteptăm cu impresii din America, din universitatea pe care o să urmezi și din fantastica întâlnire cu tot ce înseamnă cultură, civilizație și studenți de peste tot din lume.
– Mulțumesc și eu și vă iubesc mult.
– Și eu.
