Ce s-a întâmplat cu arhiva UM 0110, cunoscută și sub numele de ”Unitatea anti- KGB”? O întrebare la care rechizitoriul din Dosarul ”Revoluția” nu răspunde fără echivoc, dar oferă informații extrem de interesante, în special despre momentul dispariției acesteia, ”la finalul lunii ianuarie 1990”.
UM 0110 se ocupa contrainformativ (contraspionaj) de agenţii țărilor membre ale Tratatului de la Varşovia, aliatele României la acea vreme. Arhiva acestei unități conținea informații despre agenții ruși, ofițeri de informații sau agenți de influență, care își desfășurau activitatea pe teritoriul țării noastre, dar și despre ofițerii de contraspionaj care-i monitorizau.
Despre acest subiect a dat detalii colonelul Vasile Lupu, fost locţiitor al comandantului UM 0110, numit în această poziție în octombrie 1988 și numit, începând cu 9 ianuarie 1990, chiar șef al acestei structuri de informații. El a dat o declarație la Secția Parchetelor Militare (SPM), în data de 19 iunie 2017.
Personajele implicate în operațiune
În zilele fierbinți ale Revoluției din decembrie ’89, șeful UM 0110 era generalul Victor Neculicioiu, iar al doilea locțiitor era colonelul Vasile Ionescu.
În data de 9 ianuarie 1990, gl. Neculicioiu, şeful U.M. 0110, a fost trecut în rezervă, iar comanda unității a fost preluată de Vasile Lupu.
Relatările sale sunt extrem de intresante. Potrivit depoziției sale, cel mai activ serviciu pe teritoriul României ce aparţinea fostei U.R.S.S. era G.R.U, agenția de informații militare. Pe de o parte era personalul diplomatic, care „putea avea şi alte preocupări, neconforme cu statutul lor”. În plus, în multe fabrici românești lucrau specialişti sovietici, carre instalau aparatură tehnică sovietică. Potrivit lui Lupu, „preocupările acestora în afara serviciului” erau atent monitorizate. Nu în ultimul rând, erau „cetăţenii români care au efectuat studii în Uniunea Sovietică şi care, sub o formă sau alta, au înţeles să rămână într-o anumită dependenţă, fie şi emoţională, faţă de respectiva ţară”.
„În România existau atât specialişti sovietici la posturi, cât şi numeroşi autohtoni care puteau fi folosiţi în anumite situaţii pe care le-ar fi creat G.R.U”, punctează fostul ofițer al UM 0110.
El povestește că, imediat după fuga lui Ceauşescu, șeful UM 0110 a ordonat, în baza unei proceduri prestabilite, distrugerea arhivei, în special a informațiilor referitoare la ofiţerii activi. Astfel, s-a intenționat ca informațiile sensibile să nu ajungă la agenții ruși, care ar fi putut să se răzbune pe ofițerii români de contraspionaj.
„A fost o operaţiune dificilă, întrucât nu dispuneam de un crematoriu şi nu am reuşit, ca doar prin incendiere, să distrugem materialele existente, de aceea, s-a folosit şi apa, transformând astfel hârtia într-o masă amorfă”, își reamintește col. Vasile Lupu.
Generalul Neculicioiu a ordonat salvarea unui număr de circa 50-75 role de microfilme ale unor documente operative importante. A chemat în cabinetul său un maistru militar, tehnician, care a găurit tavanul fals și a introdus microfilmele. Apoi a reparat tavanul. Informația despre această operațiune era cunoscută doar de patru persoane: gen. Victor Neculicioiu, de locțiitorii Vasile Lupu și Vasile Ionescu şi de către tehnician.
După preluarea UM 0110 de către MApN, Vasile Lupu a rămas la comandă și i-a raportat viceamiralului Dinu Ştefan. Acesta, în calitate de șef al Direcției de Informații Miltare a MApN, a preluat conducerea unității imediat după 22 decembrie 1989. Lupu l-a informat de existenţa microfilmelor, dar nu a primit vreun ordin specific.
Către sfârșitul lunii ianuarie 1990, „posibil 24-27”, Vasile Lupu a fost sunat de către viceamiralul Dinu Ştefan, care l-a înştiinţat că va veni un consilier al preşedintelui C.F.S.N., Ion Iliescu, pentru a se interesa de „acea problemă ştiută numai de noi”.
Era vorba de Virgil Măgureanu, care a venit însoțit de colonelul Mihai Stan, la acea vreme ofiţer operativ la Serviciul ”D”- Dezinformare al Departamentului Securității Statului (DSS). Potrivit lui Lupu, cei doi l-au informat că au cunoştinţă despre microfilme şi i-au cerut să le predea. Acest lucru s-a întâmplat, în baza unui proces-verbal întocmit în două exemplare. Unul a fost luat de Măgureanu, unu a rămas la Lupu.
„Microfilmele erau numerotate şi au fost consemnate, fără vreo referire la conţinut. Nu-mi amintesc exact numărul lor, însă estimez între 55-75.(….) Nu cunosc ce s-a întâmplat cu acestea, dar am înţeles că au fost predate la Centrul de Informare şi Documentare al fostului D.S.S., subunitate care activa în continuare”, susține comandantul de laa acea vreme al UM 0110. El nu a precizat, însă, de unde a obținut această informație.
Comportament bizar
Despre preluarea microfilmelor le-a vorbit procurorilor militari, în calitate de martor, și locotenent- colonelul Mihai Stan, cel care l-a însoțit pe Virgil Măgureanu la sediul UM 0110. Stan a dat o declarație în fața procurorilor Secției Parchetelor Militare, în data de 12 iulie 2017, prilej cu care a dat detalii suplimentare.
La începutul anului 1990, Virgil Măgureanu i-a propus să-i devină consilier, acesta fiind motivul pentru care l-a însoțit în misiunea de preluare a microfilmelor. El spune că a aflat de existența lor „de la sediul UM 0110” și l-a informat ”imediat pe Virgil Măgureanu”. „[Acesta] s-a arătat interesat şi a dispus ca în aceeaşi zi să mergem la adresa menţionată. În consecinţă, ne-am deplasat cu un autoturism la imobilul în care funcţionase UM 0110, unde am fost întâmpinaţi de col. Lupu Vasile, care asigura comanda. Acesta a confirmat informaţiile pe care le avea, a fost cooperant şi a chemat doi subordonaţi care au spart zona plafonului indicată şi de acolo au scos mai multe casete video, dar şi diapozitive”, a povestit lt.-col. Stan.
Citește și:
SERIAL | INFLUENȚA RUSĂ ÎN ROMÂNIA. Rechizitoriul „Revoluției din ’89”: Cine făcea parte din Rețeaua GRU/KGB, care a acaparat puterea și care „este activă și în prezent” (ep. 1)
Ulterior el a relatat un lucru extrem de interesant și bizar în același timp: „În acel moment (al preluării materialelor- n. red.), Virgil Măgureanu mi-a spus că sunt liber şi, deşi mi-am manifestat intenţia de a rămâne, a insistat să plec”. Din acest motiv, susține Stan, nu aflat ce conțineau microfilmele. În ziua următoare, a încercat să reiau discuţia cu Virgil Măgureanu pe tema lor, „însă am fost repezit de acesta, în sensul că nu era treaba mea”.
Un alt detaliu extrem de interesant furnizat de col. Mihai Stan este că, ulterior preluării unei părți din arhiva UM 0110, Măgureanu a făcut o vizită la Moscova. Stan face chiar o legătură directă între cele două momente: „Bănuiesc faptul că, în acest moment microfilmele se află la Moscova, deoarece ştiu că ulterior Virgil Măgureanu a făcut o vizită la Moscova”. Afirmația sa rămâne o simplă speculație, deoarece el nu oferă nicio probă în sprijinul ipotezei sale.
Măgureanu: „Nu m-a interesat conținutul casetelor”
Protagonistul principal, Virgil Măgureanu, a dat și el o declarație de martor la sediul Secției Parchetelor Militare (SPM), în data de 24 mai 2017. Depoziția sa este anterioară celei date de ofițerii de Securitate, Vasile Lupu și Mihai Stan, și, din păcate, nu a fost reluată de procurori pentru a răspunde la acuzațiile aduse de lt.- col. Mihai Stan.
„Îmi amintesc că, în prima parte a anului 1990, însă nu pot preciza exact dacă înainte sau după înfiinţarea Serviciului Român de Informaţii, am primit o informaţie de la ofiţerul Mihai Stan, locotenent- colonel în cadrul fostei Securităţi, la Serviciul ”D” (Dezinformare), care lucra împreună cu mine în vederea formării noilor structuri, cu privire la faptul că putem recupera unele materiale întocmite de vechea Securitate”, a povestit Măgureanu.
El susține că Stan nu i-a spus de unde avea informaţia referitoare la microfilmele UM 0110 și nici nu l-a interesat acest aspect. Fostul director al SRI precizează că sediul în care Unității era într-o clădire de pe strada Roma din Bucureşti, unde s-a deplasat împreună cu consilierul său Mihai Stan.
El susține că a aflat de la col. Vasile Lupu – „care ne-a informat că ştie despre scopul vizitei şi ne va acorda întregul sprijin”- că în acea clădire funcționanse sediul fostei U.M. 0110.
Măgureanu a confirmat informația furnizată de Lupu conform cărora s-ar fi găsit circa 75 de casete, dar a insistat că nu știe dacă „erau numai casete audio sau şi video”.
El admite și că a preluat casetele în baza unui process-verbal întocmit în două exemplare. „Bunurile găsite au fost predate structurilor de linie din cadrul organismului care se ocupa în continuare de securitatea naţională, iar procesul-verbal, l-am predat secretariatului instituţiei la care lucram. Nu am fost niciodată interesat de conţinutul acelor casete care reprezentau înregistrări în cazurile operative instrumentate de către ofiţerii UM 0110, astfel încât nu pot da detalii despre conţinutul lor”, susține Măgureanu, cu precizarea că l-a informat imediat pe preşedintele CFSN, Ion Iliescu.
Se pare, din relatările lui Măgureanu, că nici Iliescu nu a fost curios să afle ce conțineau microfilmele. „[Iliescu] a fost de acord cu măsurile luate, însă nu a manifestat vreun interes pentru conţinutul casetelor”, le-a spus procurorilor fostul director al SRI.
Citește și:
Procurorul din Dosarul „Revoluției”: „Rețeaua pro-sovietică din jurul lui Iliescu, care a luat puterea în decembrie ’89, este încă activă în România”
Un geamantan pentru gen. Nicolae Militaru
În rechizitoriul din Dosarul „Revoluția”, procurorii militari menționează „o altă situaţie asemănătoare, privind recuperarea unor probe compromiţătoare”, cel mai probabil provenind tot de la UM 0110.
Despre acestea gl. col. (r) Nicolae Militaru a vorbit în faţa Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie ’89 (dosar nr. 237/J.I.4, stenograma nr.2 din 23 septembrie 1993).
Important de precizat că Militaru era monitorizat de UM 0110, deoarece era suspectat că a fost unul dintre agenții Moscovei, membru al grupului care, la mijlocul anilor ’80, urmărea răsturnarea de la putere a lui Nicolae Ceaușescu. Din acest grup făcea aparte și Ion Iliescu. Militaru poveștește că, imediat după numirea sa verbală, de către Ion Iliescu, ca ministru al Apărării, în 23 decembrie 1989, în biroul său a venit „un civil cu un geamantan în mână”. „A spus că este maiorul Dobre Viorel şi că a venit să prezinte nişte documente. A deschis geamantanul care era plin cu registre cu convorbiri. Acolo am văzut că mie mi se spunea <<Milică>> (…) L-am întrebat dacă nu are şi înregistrările şi mi-a spus că dacă-i dau o maşină îmi aduce şi înregistrările, pe care le-a adus şi ştiu că Ionel s-a ocupat de această treabă (procurorii militari notează în rechizitoriu că este vorba de <<generalul Vasile Ionel, colaborator al serviciilor de informaţii sovietice, numit de Iliescu Ion imediat după Revoluţie în funcţia de Şef al MStM al Armatei>>). Mai târziu, se pare că Brucan şi-a luat şi el dosarul”.
Articolul face parte dintr-un serial „Independent news”, care-și propune să scoată la iveală cele mai relevante informații despre influența Rusiei în România post- decembristă.
