Nimic din ceea ce citeșți sau auzi nu te pregătește pentru șocul cultural pe care îl ai în Peru, o „altfel de lume” datorită peisajelor sale variate, civilizațiilor antice avansate și fenomenelor naturale unice: liniile Nazca, muntele Curcubeu și lacul Titicaca.
Peru este leagănul civilizaţiilor antice, purtând încă, semeţ, însemnele trecutului glorios. Din vârfurile îngheţate ale Anzilor, până în deşertul de coastă aproape nesfârşit şi pădurile tropicale amazoniene, Peru trăieşte că un univers închis, unde parcă s-au strâns toate comorile lumii.
Aici, pe această arcă a lui Noe eternă, trăiesc şi condori, şi lame, şi alpaca, şi lei de mare, şi papagali şi alte păsări tropicale de toate culorile şi mărimile.
Peru este locul unde ţi se taie răsuflarea. Această țară este atât de diversă și de magică, cu plante și creaturi care nu se găsesc nicăieri altundeva pe Pământ, iar oamenii care trăiesc pe insule plutitoare, șamanii și vracii ce folosesc încă energia Mamei Pământ ca ghid, femeile care trăiesc la mare altitudine și practică agricultură îmbrăcate costume tradiționale uimitoare, ruine antice de neînțeles și desene misterioase în locuri îndepărtate, cele mai mari dune de nisip din lume, care reprezentau odinioară fundul unui ocean vast, frumoase orașe de coastă cu cele mai bune fructe de mare pe care le-ați putea gusta vreodată, orașe frumoase în stil european precum Cusco etc. Acesta este Peru, leagănul civilizațiilor pre-incașe și incașe.
Oamenii
Oamenii sunt atât de simpli în gândire și în comportament, lipsiți într-o asemenea măsură de simțul ridicolului și de normele pe care societatea modernă le impune, încât, privindu-i, simți că pășeșți într-o lume complet distinctă.
Peru are patru regiuni atât de diferite și de întinse, încât par a fi țări de sine stătătoare. O țară multietnică, având o bogăție culturală și arheologică deosebită, fiind cunoscută drept locul de baștină al Imperiului Inca. „Cea mai bogată țară din lume”, ne invită să descoperim că bogăția nu înseamnă a avea cel mai mult; este vorba de a experimenta momentele cele mai de neuitat. Iar aceste experiențe încep cu o excursie aici, un loc în care diversitatea și autenticitatea culturii, naturii și mâncării reprezintă esența vieții în sine.
Contraste
Nu știu cum am ales Peru. Poate el m-a ales pe mine. Știu doar că nimic din ceea ce mi se va mai da de văzut nu va fi banal. Peru a fost o provocare. Cea mai mare.
Contrastele și complexitatea acestei țări se regăsesc și în biodiversitatea sa: din Munții Anzi izvorăște fluviul Amazon, cel mai mare ca debit de apă din lume, iar în partea de sud a țării se întinde una dintre cele mai secetoasă regiuni de pe glob, Arica.
Partea de nord a coastei este preferata localnicilor pentru vacanța de vară și oferă plaje, climă plăcută și păduri de mangrove. Partea centrală și de sud a coastei este un mare deșert și aici veți găși orașe imense – cum este Lima – și rămășițe ale misterioaselor civilizații antice – dintre care Paracas și Nazca sunt cele mai cunoscute.
Întreagă zona este un deșert, localizat între oceanul Pacific și crestele Anzilor. Paracas este una dintre puținele stațiuni cu plaje pentru agrement din regiunea centru-sud, un loc ideal pentru kite surfing și wind surfing, unde vei găși exemplare unice de păsări, mai ales în Insulele Ballestas, recunoscute pentru păsări și mamifere marine. De altfel, Peru este pe locul doi în lume în ceea ce priveşte numărul de specii de păsări.
Spuneam că, printre cele mai frumoase locuri din Peru, se află Insulele Ballestas, denumite și „Galapagosul săracului”, deoarece este mult mai ieftin de ajuns aici decât în celebrele Insule Galapagos, iar varietatea de păsări și animale care trăiesc aici poate rivaliza cu cea din celebrele insule.
Fauna marina este deranjată numai dimineața, în rest nu are voie nimeni să se apropie de locurile unde animalele trăiesc libere. Oceanul albastru se întinde până la poalele deșertului galben formând un contrast de culori incredibil.
„Candelabrul”
Tot aici se află și una dintre cele mai misterioase geoglife preistorice din Peru: Candelabrul. Nimeni nu știe cine, de ce și când l-a desenat pe dună de nisip, dar ceramica descoperită în apropierea lui a fost datată în anul 200 î. Hr. Se pare că această geoglifă ar reprezeta trăznetul lansat de zeul Viracocha.
Modelul candelabrului este săpat cam 60 cm în nisip și este înalt de 180 metri. Misterul său se adâncește în momentul în care îți dai seama că, fiind amplasat într-un loc deșertic, vantos, nisipos de la malul oceanului, străbătut adesea de furtuni, acest semn în nisip nu se șterge!
Știm cu toții cât de schimbătoare sunt dunele și cât de alunecos este nisipul. Știm cu toții ce înseamnă vântul ce bate dinspre mare în permanentă. Și totuși Candelabrul pare a fi veșnic și nemuritor. El străjuiește de mii de ani deopotrivă deșertul și oceanul și ne arată tuturor puterea marelul zeu Viracocha.
În jur, insule găunoase, pline de peșteri misterioase, cu vârfurile albe din cauza cantităților uriașe de guano (dejecții de păsări), o bogăție a statului, care face bani frumoși din exploatarea sa.
Insulele sunt magnifice. Stoluri uriașe de pelicani, egrete și alte zburătoare necunoscute le brăzdează și le populează. Colonii gălăgioase ne privesc curioase de la malurile înalte. Pinguini stau la soare, pe o stâncă ieșită din apele albastre, se odihnește un grup de lei de mare. Întotdeauna masculul-șef stă pe stânca cea mai înaltă cu capul în sus pentru a-și dovedi puterea și stăpânirea asupra acelei stânci. Restul familiei se odihnește nepăsătoare la soare.
Capitala
Perú este o țară foarte întinsă, fiind, cu cei 1.285.000 km pătrați, de circa 5,4 ori mai mare decât România și având o populație de 32 milioane de locuitori.
Peste 10 milioane de locuitori – cam cât Londra – și întinsă pe o suprafață impresionantă, localizată în mijlocul deșertului, dar în același timp pe coasta, Lima este capitala țării. Îmbină cartiere nesfârșite, cu case de un etaj sau maxim două, la fel de gri că deșertul, cu zone turistice pline de zgârie-nori și firmele luminoase ale celor mai cunoscute mărci mondiale. Orice oraș din Europa s-ar mândri cu faleza din Miraflores, unde sporturile sunt stăpâne.
Lima e orașul în care nu plouă niciodată, deși norii lăsau să treacă o lumina posomorâtă, ce amintește mai mult de Londra decât de alt oraș. Vara e ceva mai însorit, dar tot timpul anului sunt între 15 și 30 de grade, indiferent de anotimp. Există mult mai multe șanse ca, în timpul șederii, să prindeți mai degrabă un cutremur decât o ploaie.
Adevărul este că solul e nisipos, de o culoare galben-roșcată ce s-ar potrivi de minune într-un deșert. Atât Peru, cât și Chile au între ocean și Anzi un mare deșert. Și aici trăiește o treime din toată populația din Peru!
Lima încântă însă prin amestecul acesta de culturi, care a lăsat semne vizibile în arhitectura orașului. Mănăstirea Sfântului Francisco, Catedrala din Lima și Palatul Torre Tagle sunt exemple de arhitectură colonială influențată de barocul spaniol, de neoclasicism și de stilul colonial. Influențele mai târzii vin din arhitectură franceză și se văd în clădirile guvernului și ale altor sedii de organizații culturale.
Oricâte zile ai petrece la Lima n-ai să te întâlneşți cu soarele, iar dacă, din întâmplare şi pentru scurtă durată, l-ai zărit, aproape că n-ai să-l bagi în seamă. Pentru că atmosfera este atât de groasă şi de opacă, încât stratul de nori înghite soarele într-un soi de eclipsă, fie ea şi numai una psihologică. Centrul istoric are totuşi pitorescul lui. Plaza de Armaș (Plaza Mayor) se remarcă prin dimensiune şi printr-o arhitectură unitară, cvasinouă, cu clădiri de un ocru intens şi balcoane alungite din lemn ca nişte sicrie.
