În urmă cu o lună, o angajată de la firma ATOS din Timișoara s-a sinucis. Avea 33 de ani și era depresivă de mai multe luni. Managementul companiei cunoștea situația medicală cu care se confrunta angajata lor, opivestesc colegii victimei.
ATOS Romania este filiala unei mari companii din Franța, specializată în tehnologie militară. În 2022, la ATOS România erau 3.500 de angajați, însă numărul acestora s-a redus considerabil în ultimele luni.
Practica managementului era de a-i determina pe anagajați să demisioneze singuri. În felul acesta compania evita plata pachetelor compensatorii prevăzute în contractul colectiv de muncă, respectiv 3-10 salarii/ angajat.
Sfârșit tragic pentru tânâra de 33 ani
Poliția a fost alertată cu privire la decesul unei femei într-un apartament de pe Calea Șagului. La sosirea la fața locului, s-a constatat că victima, în vârstă de 33 de ani, se afla decedată în baie, informează Agerpres.
Conform unor surse, femeia locuia singură și avea un istoric de depresie și alte probleme psihice, fiind internată anterior în spitale de psihiatrie. Circumstanțele indică faptul că este vorba despre un caz de sinucidere, însă ancheta este în curs de desfășurare pentru a stabili cu exactitate cauza decesului.
Mărturia unui fost coleg de muncă
Cazul acesta ar fi trecut neobservat în presa din România, dacă Doru Șupeală, gazda podcastului „Hacking Work”, nu ar fi primit zilele trecute o scrisoare de la un fost coleg de birou cu tânăra care s-a sinucis.
„Și ea, ca și mulți alții, a fost rechemată să lucreze obligatoriu de la birou începând din luna iunie, pe motiv că avea performanță slabă. Era supusă unei presiuni constante pe care managerii o aplicau asupra ei, deși tot ei fuseseră cei care luaseră decizia de a o pune pe bench (modul corporatist de a spune că nu mai ești alocat pe niciun proiect și, în consecință, nu prea mai ai de lucru).
Ca idee, un angajat cu sarcini operaționale, cum era ea, nu are prea mare influență în a lua decizii când un proiect se mută sau se termină, ci doar primește informația și așteaptă ca „cei de deasupra” să-i aloce alte sarcini.
În consecință, ea trăia în paradoxul de a nu fi alocată pe vreun proiect, judecată de către manageri drept performer slab, dar totuși presată zilnic să-și îmbunătățească modul de lucru, deși nu prea avea cum să facă vreo diferență prin mijloace proprii.
Ca background, persoana în cauză suferea de niște afecțiuni psihologice mai vechi, iar la acel moment, pe lângă problemele uzuale, s-a adăugat și această situație deloc ușor de gestionat de la locul de muncă, unde era sub stresul constant al pierderii jobului și, implicit, al sursei ei principale de venit.
Situația asta dura deja de luni bune, iar joi, în data de 29 august, fiind la birou împreună cu managera ei, aceasta din urmă, într-un moment de furie, i-a cerut demisia pe masă până la finalul săptămânii – adică a doua zi.
Din informațiile pe care le-am adunat până acum – și aici e o liniște destul de dubioasă în jurul subiectului – cererea asta a fost făcută în văzul și auzul mai multor colegi din echipa respectivă.
Din acel moment, stresul generat de această situație a fost prea mult de gestionat pentru persoana în cauză și, în consecință, vineri nu s-a mai dus la birou și a recurs la gestul de a se sinucide.”
Reacția oficială a firmei ATOS a întârziat o lună
În cursul zilei de joi, Paul Peterson, Chief HR Officer al companiei multinaționale Atos, a transmis echipei Hacking Work o reacție în care anunța că, pe lângă o investigație internă, situația va fi supusă și unui audit extern, operat probabil de un organism independent.
„Decesul unui coleg din România a fost resimțit profund de toată echipa Atos. Gândurile noastre sunt alături de familia, prietenii și toți cei afectați de această pierdere devastatoare.
Suntem șocați de acuzațiile privind hărțuirea la locul de muncă legate de această tragedie și ne angajăm să investigăm acest aspect în detaliu. Au fost deja inițiate o anchetă internă și o evaluare externă.
Atos nu tolerează nicio formă de discriminare, hărțuire sau violență la locul de muncă.”
Cazul Raluca Stroescu, angajata Ernst & Young care a murit de extenuare
În aprilie 2007 lumea corporatistă a fost șocată de cazul unei angajate Ernst & Young, care a fost găsită fără viață, cântărind sub 40 de kilograme.
Colegii de muncă au afirmat că victima ar fi fost supusă unui program de lucru extenuant, fără pauze suficiente. Raluca Stroescu, în vârstă de 31 de ani și manager de audit la Ernst & Young, a fost găsită în locuința sa de către șeful direct, Sebastian Mocanu. El a mers la domiciliul angajatei sale după ce aceasta nu a răspuns la telefon și nu s-a prezentat la serviciu.
În martie 2010, Carmen Ramona Ciciu, o angajată de 34 de ani a companiei Ipsos Interactive Services, s-a prăbușit la locul de muncă. Femeia, care lucra într-un ritm susținut din cauza disponibilizărilor din firmă, a fost găsită inconștientă în fața calculatorului. Deși a fost transportată de urgență la spital, medicii nu au putut face nimic pentru a o salva.
Astfel de evenimente tragice relansează dezbaterea privind condițiile de muncă din mediul corporatist din România și presiunile la care sunt supuși angajații pentru a ține pasul cu standarde de performanță nerealiste.
Întrebarea inevitabilă pe care ne-o punem este: care sunt costurile nevăzute pe care angajații din Romănia le plătesc pentru a ține pasul cu un mediu de muncă unde pe primul loc este performanța și nu sănătatea angajaților?
Foto: Pexels.com
Citește și:
