Tragedia angajatei de la compania ATOS Timișoara, care s-a sinucis după ce managera i-a cerut demisia în 24 de ore, nu este singulară. Au fost comentarii care au invocat problemele de sănătate mintală cu care angajata se confrunta. Reacția lor, fără să fie implicați în mediul profesional de la ATOS, a sunat de cele mai multe ori așa: „eu nu aș fi stat … ” sau „eu nu aș fi recurs la gestul asta pentru că nu merită să dai jobului o așa mare importanță.”
Reamintim că, în urmă cu o lună, o angajată de la firma ATOS din Timișoara s-a sinucis. Avea 33 de ani și era depresivă de mai multe luni. Managementul companiei cunoștea situația medicală cu care se confrunta angajata lor, povestesc colegii victimei.
Mai multe abuzuri petrecute la ATOS au ieșit la iveală după ce Doru Șupeală a publicat șapte mărturii ale unor angajați actuali sau care au plecat din companie. Mărturiile ajută la o înțelegere mai bună a contextului profesional și a motivațiilor personale care îi determină pe angajați să nu demisioneze. Amploarea generată de subiect zilele acestea ar trebui să reprezinte baza unui semnal de alarmă la scară mai mare. Este așteptată reacția autorităților.
Preluăm parțial conținutul acestor mesaje:
Mărturia 1: „Managementul minte cu nerușinare – muncești de îți sar capacele, ei pierd bani și clienți, tu nu mai ai de muncă și apoi începe hărțuirea”
„Sunt angajat Atos și da, aici este clasicul caz unde inepția managerilor mari de a pierde bani și clienți se răsfrânge la momentul actual… desigur… la angajați.
În ultimii ani am trecut prin vreo 3-4 sau Dumnezeu mai știe câți CEO. Avem „freeze” pe măririle de salarii de mai bine de un an, la evaluările bianuale suntem hărțuiți și, orice lucruri facem pe lângă fișa postului, abia primești un calificativ ca „ești ok”. Chiar și dacă primești 5 (ce înseamnă over-achiever), NU primești mărire de salariu fiindcă deh, „nu avem bani”, dar bonusurile pentru managerii mari merg în continuare. (…)
Credeți-mă, dacă nu era piața de joburi în stadiul în care este acum, unde nu prea se mai angajează, foarte mulți din Atos plecau, dar din cauza asta stăm și răbdăm aici cu toți acești manageri.
Mărturia integrală AICI
Mărturia 2: „Mi-am anunțat managerul direct că am nevoie de ajutor specializat, iar el mi-a zis: nu înțeleg de ce îți faci atâtea griji când viitorul firmei este bătut în cuie până la finalul lui 2025.”
„Îți urmăresc cu interes ultimile știri despre Atos Romania, Timișoara, căci și eu sunt angajată acolo. Din păcate, încă depind extrem de acest loc de muncă, nu numai eu, ci și familia mea, așa că îmi este greu să mă exprim direct, și mă tem să spun cu voce tare tot ce se întâmplă în Atos de câteva luni…
Azi am avut, chipurile, un meeting cu HR-ul, în care am primit un comunicat oficial. A fost frustrant, enervant, dureros și instigator la furie. Tot ceea ce se discută în meetinguri, tot ce încearcă ei să anunțe, reprezintă o mare minciună. Tot ce se discută însă deja prin mass media, este fix adevărul gol-goluț. Însă mă tem să îmi spun frustrările cu voce tare, nu vreau să fiu cunoscută.
Hai să îți spun cum a decurs meetingul de azi. Întrebările noastre directe au fost evitate, prin niște scuze penibile, și ceea ce mai încercam noi sa abordăm, ca subiecte, a fost deviat in totalitate, sub pretextul unei investigații interne. S-a menționat că Atos va oferi ședințe psihologice gratuite, și că indiferent de numărul lor, costurile vor fi suportate tot de ei, de Atos. (…)
Însă…de mai mult de un an, mă lupt cu episoade grave dpdv psihic, iar anul acesta, în a doua săptămâna din septembrie, mi-am anunțat managerul direct că am nevoie de ajutor specializat, de un medic psihiatru, ca să fac față stresului și presiunii ce se aplică asupra mea la locul de muncă. Și i-am spus că am nevoie de o pauză, căci altfel, mă îmbolnăvesc și fizic, pe lângă psihic, grav.
Din cauza stresului, incertitudinii zilei de mâine, a viitorului meu în această companie (cu toate că mi-am întrebat în moduri repetate și disperate managerul direct ce viitor am in firmă, nu mi-a oferit niciun răspuns concret), am ajuns să am amenoree, și sângerări stomacale specifice unui ulcer gastric – de 3 luni imediat. Nu vreau, îmi este foarte greu să menționez de episodul meu maniacal de la începutul lunii septembrie a acestui an, când am încercat să-mi tai venele, însă am cedat nervos când nu m-a „ajutat” lama cuțitului. Acest fapt mi-a determinat și internarea într-o clinică specializată de psihiatrie, unde am stat sub monitorizare.”
Mărturia integrală AICI
Mărturia 3: Abuzuri, nepotisme, presiune – „Cultura toxică a atins un punct de maximă intolerabilitate”
Suntem într-o barcă spartă, iar în loc să ni se ofere sprijin, să fim ajutați să înțelegem ce ne rezervă viitorul, presiunea se intensifică. Încrederea în companie și în noi înșine se prăbușește pe zi ce trece, iar cultura toxică a atins un punct de maximă intolerabilitate, forțându-ne să plecăm de „bunăvoie”.
Citește și:
În primul rând, sunt vizați angajații de pe proiectele pierdute sau cei care locuiesc în alte orașe decât Timișoara. Cei care îndrăznesc să aibă o voce în echipă sunt printre primii vizați, pentru că nu este nevoie de oameni care să pună întrebări sau să conteste deciziile. Se caută doar cei care acceptă în tăcere tot ce li se impune.
În cazul colegei noastre, cred că s-a comis o greșeală imensă. Nu s-a luat în considerare starea ei emoțională sau stresul pe care îl resimțea, responsabilitatea morală pentru acest deznodământ revine, în mare parte, acelui manager care cred că nu a anticipat o asemenea tragedie, dar asta nu îl/o exonerează de răspundere.
Mărturia integrală AICI
Mărturia 4: Așteptarea managerilor din Franța – să stai peste program, deși ești prost plătit
Prietenei mele i s-a făcut o evaluare de tipul „ai înțeles noile sarcini, dar îți vom da o notă mică ca să te motivăm să te străduiești mai mult”. Știu despre asta dinainte ca scandalul să izbucnească. Și nici nu mai menționez că li se cere să fie disponibili după program, să fie ‘dedicați’, deși sunt plătiți prost – iar toate aceste cerințe și așteptări vin de la managerii din Franța.
Mărturia integrală AICI
Mărturia 5: Concediat de azi pe mâine pentru că nu a învățat „cerințele proiectului”
Dacă mergea în pauza de masă era întrebat de ce nu lucrează sau de ce nu e disponibil pe Teams deși la semnarea contractului a fost prevăzut “o oră pentru pauză de masă”, la fel, în unele zile era contactat de manager după orele de lucru sau chiar în weekend-uri, deși programul de lucru era de la 9 la 5, managerul și Atos se așteptau ca angajații să fie disponibili pentru ei 24/7, până în ziua în care îi concediază pe nedrept sau îi forțează să demisioneze.”
Mărturia integrală AICI
Mărturia 6: „Ce a pățit această fată este modul „clasic” al acestei firme de a se „debarasa” de angajați”
„În fosta mea echipă am avut câțiva colegi care au fost puși într-o situație asemănătoare, dar diferită: erau „transferați” pe un alt proiect în afara pregătirii lor (gen tehnic, IT) unde era imposibil să facă față și plecau de bună voie.
Li se prezenta situația în felul următor: fie te duci pe acest proiect, fie îți depui singur demisia. Deci: îți vei da oricum demisia! (…)
Ceea ce mi se pare cel mai trist este că se va mușamaliza toată această tristă poveste și „vina” va fi a acestei sărmane tinere care oricum avea probleme psihice 🙁 (Asta va fi concluzia, vei vedea).” (Mărturia integrală AICI)
Mărturia 7: „Managementul funcționează pe cunoștințe, pile, povești amoroase între manageri și unii subalterni care sunt privilegiați”
„(…) Într-adevăr, așa cum am mai citit și din alte părți, sunt oferite diferite beneficii precum asigurare medicală privată, la acea vreme o remunerație potrivită pentru nivelul meu și nivelul pieței, dar și consiliere psihologică săptămânală.
Numai că, în acest caz, era o singură doamnă care oferea consiliere psihologică și vă dați seama că noi, fiind 3500 de persoane, erau făcute rezervări pentru următoarele cel puțin 6 luni, deci nu se găsea loc liber niciodată, astfel că am apelat la serviciile unui alt terapeut.
Din fericire pentru mine și colegii mei, Team Leaderul meu precum și Managerul au fost și sunt doi oameni cărora și în ziua de azi le mulțumesc și păstrez legătura cu ei (…)
De asemenea, managementul funcționează pe cunoștințe, pile, povești amoroase între manageri și unii subalterni care sunt privilegiați, și orice altceva din această sferă, iar p..imea nu are șanse să meargă mai departe și să avanseze pe post, decât dacă se merge cu pupatul și sigur nu al icoanei. (…)”
Mărturia integrală AICI
