În ziua de 1 decembrie 1918, Marea Adunarea Naţională de la Alba Iulia proclama Unirea provinciilor Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș cu Regatul României.
Personalitatea și rolul ei au marcat istoria națională și europeană, nu doar la nivel politic, ci și la nivel social și cultural. Supranumită de contemporani „Mama răniților”, „Regina soldat”, „Regina Marii Uniri” sau „Ambasador irezistibil”, Regina Maria a fost una dintre figurile fondatoare a României moderne. S-a afirmat ca personalitate diplomatică, a activat ca persoană caritabilă pe front și a luptat pentru unirea și recunoașterea internațională a Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei la România. Regina Maria a fost cetățeanul britanic care a avut cea mai mare influență asupra istoriei României. Este păstrată și astăzi în memoria tuturor ca fiind Regina care ne-a unit și ne-a dat cea mai frumoasă față a diplomației românești.
După doi ani de refugiu la Iaşi, Regele Ferdinand şi Regina Maria se întorceau în București în fruntea oştirii române şi a detaşamentelor aliate (engleze şi franceze).
„Doi ani, dar ce ani! (…) Şi în timpul acestor doi ani, ce muncă, ce strădanie; o sfâşietoare înşirare de nenorociri, o situaţie de un tragic aproape fantastic şi cu sorocul împotriva noastră. (…) Pot să numesc aceşti doi ani chiar binecuvântaţi, căci m-au apropiat de tot, de inima poporului meu, m-au învăţat să nu mă dau în lături de la nici o strădanie, să nu mă tem de nimic, să înving orice slăbiciune şi să fiu gata zi şi noapte, la orice eveniment. Acum s-a sfârşit visul cel rău şi lung, iar visul României Mari s-a întruchipat aievea”, consemna Regina Maria.
Trec pe sub Arcul de Triumf, defilează pe străzi alături de armată și sunt aclamați de întreaga populație alături de care sărbătoresc împlinirea idealului național al întregirii României.
„Orașul pur și simplu înnebunise. Mi se părea că până și casele, străzile, pietrele de pavaj strigau, aclamau, se bucurau împreună cu mulţimea. Am trecut călare printr-o mare de urale asurzitoare. Steaguri peste tot, oameni înghesuiţi la fiecare fereastră, pe fiecare acoperiș, ca să nu mai vorbesc de stradă […]. Tot orașul era în delir. Lipsiserăm doi ani, cunoscuserăm toate ororile ocupaţiei, cu tot ce aduce ea, iar acum ne întorceam victorioși, în ciuda nefericirilor, ne întorceam după ce împliniserăm Visul de Veacuri, Visul de Aur al României. Ne întorceam cu România Mare, ne întorceam ca regele și regina tuturor românilor. E aproape de necrezut, dar e adevărat!” (Maria, Regina României, Jurnal de război, 1917-1918, vol. II, Editura Humanitas, București, 2015).
Turneul regal din Transilvania
La câteva luni după Marea Unire de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, România s-a confruntat cu dificultăți în instalarea administrației românești în provinciile istorice locuite de români. În primăvara anului 1919 regele Ferdinand și regina Maria au făcut o vizită în Transilvania și s-au oprit în localitățile și orașele: Oradea, Carei, Bekes Csaba, Baia Mare, Jibou, Dej, Bistrița, Gherla, Cluj, Turda, Câmpeni, Abrud, Țebea, Alba Iulia, Blaj, Copșa, Sibiu, Săliște, Făgăraș și Brașov. Familia Regală a pornit din Bucureşti cu trenul regal pe 22 mai 1919.
„A venit și marea zi când s-a hotărât ca regele împreună cu mine să mergem în primul nostru tur prin Transilvania, pentru a ne vizita poporul de curând eliberat. Acesta era momentul suprem; era pecetea pusă pe victoria țării, realizarea finală a marelui vis pentru care așa de mulți au luptat, pentru care așa de mulți au murit” (Regina Maria)
Suveranii României îşi încep călătoria în Ardeal într-un moment în care teritoriul era încă disputat de revendicările revizioniste ale maghiarilor. Respectarea Proclamației de Unire de la Alba Iulia era în pericol. Trupele maghiare ale regimului bolșevic, instalat de Bela Kun la Budapesta, terorizau populația și ocupau localitățile românești din Transilvania. Replica României a venit din partea Armatei Române care a alungat la scurt timp și ultimele rămășițe ale forțelor bolșevice maghiare.
Prezența Familiei Regale era un semnal puternic de suveranitate că România nu va renunța la niciun centimetru de teritoriu din Transilvania. Regele Ferdinand și regina Maria au ajuns la Oradea pe 23 mai 1919. Orașul era în sărbătoare. Străzile centrale și actuala Piață a Unirii erau decorate cu steaguri și flori. Alături de soldați au defilat sute de țărani îmbrăcați în straie populare și purtând drapele tricolor. Regina Maria a descris pe larg în jurnalul ei întreaga călătorie din Ardeal.
Oradea
„Am ajuns la Oradea Mare, un oraş mare şi frumos, unde, cu puţin timp în urmă, bolşevicii unguri erau la putere, comiţând orori monstruoase, și pe care trupele noastre l-au eliberat şi ocupat. Am avut o primire extraordinară. Bucurie frenetică a populaţiei care a venit din toate satele din jur ca să ne salute. Costume minunate, ovaţii extraordinare, slujbe religioase în toate bisericile, inspectarea trupelor, defilarea trupelor, apoi întreaga populaţie care a venit, în grupuri separate, cu preoţi în frunte, fiecare reprezentându-şi propriul sat. O privelişte minunată şi impresionantă, toţi conştienţi de eliberarea lor, aclamându-ne ca pe eliberatorii lor, într-adevăr, un moment măreţ şi mulţi ochi plini de lacrimi. Eu purtam un costum național românesc. Regimentul meu era și el acolo, el s-a comportat minunat. […]
Citește și:
Maria, Regina care ne-a unit. POVESTEA VIEȚII uneia dintre figurile fondatoare a României moderne (ep.1)
Maria, Regina care ne-a unit! „Există un singur bărbat în România și acela este Regina”. FRONTUL (ep.2)
Ne-am dus la palatul episcopal și acolo am primit, mai întâi, văduvele și orfanii unor români care au fost uciși de unguri și, apoi, nenumărate delegații din partea diferitelor grupări din oraș: români ortodocși, uniți, catolici, protestanți, evrei, preoți, autoritățile orașului, ale școlilor, delegați ai comercianților, ai universității, ai țăranilor, ai femeilor din oraș, iar, în cele din urmă chiar și o societate corală […] Am trecut frontiera care acum nu mai este o frontieră, am intrat în noile noastre teritorii. Am fost aclamați cu bucurie de o populație frenetică, dar inima îmi este grea și tot minunatul lor entuziasm nu o poate face să bată de fericire. Și astfel, Regina Maria care a devenit un fel de idol sau sfânt pentru țara sa a intrat în posesia Visului Visurilor care a devenit realitate”. (Maria, Regina României, Însemnări zilnice (decembrie 1918-decembrie 1919), vol. 1, Editura Albatros, București, 2005, pp. 185-187)
Careii Mari
„Sosirea la Careii Mari, ora 15.00, o primire extraordinară. Peste tot țărani, țărani, costume de toate felurile, atât de devotați, atât de entuziaști. Ceremonii militare obișnuite într-o piață largă, apoi defilarea în ordine perfectă. După aceea, defilarea întregii populații, mii şi mii, o minunată şi impresionantă priveliște și frecvent costume extrem de interesante și pitorești.
Aici unele fete tinere (mirese) și-au elaborat o construcție pe cap, un fel de cunună de flori din lână împletită cu panglici şi mărgele, iar părul lor era împletit într-un fel de coadă ca o rețea, lăsată pe spate, care, probabil, necesită ore întregi de făcut. Era foarte cald şi praf pentru prima dată, dar foarte mult entuziasm. După aceea, mare primire obişnuită a autorităților și preoților la «préfecture». Chiar şi ungurii au venit să mulţumească regelui pentru că au fost salvaţi de bolșevici de către armata română. Ciudat, într-adevăr, să fii eliberator chiar al inamicului. Curioase timpuri trăim!” (Maria, Regina României, Însemnări zilnice (decembrie 1918-decembrie 1919), vol. 1, Editura Albatros, București, 2005, pp. 188-189).
Cluj
„La 10,30 am sosit la Cluj, cel mai mare dintre orașele pe care le-am vizitat. Din păcate, orașele sunt foarte ungurești, în timp ce populația rurală este aproape în totalitate românească. Obișnuitele extraordinare primiri la gară și pe tot traseul în oraș până la o mare piață unde se află o frumoasă statuie ecvestră a lui Matei Corvin ce privește manifestația zgomotoasă a unui popor eliberat, pe care ungurii săi l-au oprimat timp de secole.
Orașele mă întristează, este ceva ostil în ele, iar casele lor mari, majoritatea în stil german nu sunt deloc românești, în nici un fel, în spatele zidurilor simți inimi întristate și gânduri ostile.
Defilarea populației a fost mai mare ca oriunde, mii și mii au venit din toate satele învecinate. Care mari trase de câte 10 boi zdraveni, încărcate cu grupuri vesele de nuntași au defilat și ele. Regimentul meu a reapărut acolo. Am fost foarte suprinsă și încântată. A făcut cea mai bună impresie”. (Maria, Regina României, Însemnări zilnice (decembrie 1918-decembrie 1919), vol. 1, Editura Albatros, București, 2005, p. 191)
„Am plecat devreme de la Abrud în jos pe unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care am fost vreodată, printr-o trecătoare în munţi, prin cea mai minunată pădure de fagi şi de brazi întunecoşi. Din păcate, nu era soare deloc, dar chiar şi fără soare era aproape fantastic de frumos. În multe sate, calde primiri loiale, iar, în final, am ajuns la Alba Iulia, micul orăşel al cărui nume are un ecou special în sufletul fiecărui român.
Este greu de descris primirea ce ni s-a făcut; aici oamenii au fost absolut nebuni de entuziasm. După o „défilé” militară am intrat în vechea cetate prin aceeași poartă prin care cu multe secole în urmă intrase călare Mihai Viteazul. Am fost frenetic aclamați. Ileana sosise de la București și era cu noi. Este un vechi și pitoresc loc îndrăgit, cu un oraș întreg în interiorul cetății. Am primit toate autoritățile, s-au ținut teribil de multe discursuri, apoi nesfârșita, încântătoarea defilare a țăranilor, întreaga populație grupată pe sate, mii și mii, într-un șir fără capăt” (Maria, Regina României, Însemnări zilnice (decembrie 1918-decembrie 1919), vol. 1, Editura Albatros, București, 2005, p. 197)
Sibiu
„Apoi am sosit la Sibiu, care este un vechi oraș săsesc-românesc și este socotit cel mai important centru al Transilvaniei. Aici ni s-a făcut o primire excepțională și a fost cea mai mare defilare de peste tot. Mii și mii de țărani au defilat în grupuri pe satele de proveniență. A fost cu adevărat o remarcabilă procesiune, care te făcea să te simți în Evulul Mediu, atât de fantastice și de pitorești erau diferitele costume. […]
Pentru Nando [Ferdinand – n.a.] și pentru mine, totul a fost minunat, din cauza loialității și entuziasmului tuturor acestor oameni, cu totul minunat, și noi am fost tratați aproape ca niște sfinți în fața cărora trebuie să îngenunchezi, pentru că noi reprezentam visul cel mai scump care se realizase, noi eram un fel de părinți glorificați care veniseră să strângă o enormă familie la sânul lor”. (Maria, Regina României, Însemnări zilnice (decembrie 1918-decembrie 1919), vol. 1, Editura Albatros, București, 2005, p. 198).
–––––––––––
„Asociația Identitate Culturală Contemporană” (AICC) a lansat primul site din România – www.reginamaria.org – dedicat biografiei Reginei Maria a României. Site-ul este un punct de referință în mediul online despre Regina Maria, ce reunește date, informații, fotografii și imagini video de epocă mai puțin cunoscute, pentru a evoca și promova momente importante din istoria României. Cu mici excepții, majoritatea fotografiilor aflate pe site provin din fondurile și colecțiile Arhivelor Naționale ale României (Colecția Documente Fotografice / Fototecă, Fondul Casa Regală și Fondul Arthur Văitoianu). AICC a acordat „Independent news” dreptul de a prelua cele mai importante informații despre Regina Maria a României. Le vom publica în serial. Despre Regina Maria și Marea Unire și despre turneul regal din Transilvania puteți citi integral AICI și AICI.
