Ioan Talpeș, fost director al Serviciului de Informații Externe (SIE) în mandatul președintelui Ion Iliescu, a asociat numele lui Mihai Caraman cu tentativa nereușită de demitere a lui Traian Băsescu din 2007.
În 24 aprilie 2007, la patru zile după suspendarea fostului președinte în Parlament, Ioan Talpeș a acordat cotidianului „România liberă” un interviu, în care a adus în discuție numele lui Mihai Caraman, deși jurnaliștii Nicoleta Savin și Tiberiu Lovin nu l-au întrebat explicit acest lucru. Ei l-au chestionat despre eventuala contribuție a lui Dinu Patriciu la suspendarea lui Traian Băsescu.
MIhai Caraman este celebrul spion român care a coordonat rețeaua care a penetrat cartierul general al NATO și primul director al Serviciului de Informații Externe de după Revoluție.
Ioan Talpeș a fost director al SIE în perioada 1992-1997 și consilier pentru securitate națională al președintelui Ion Iliescu, între 2000- 2004.
În 2007, Talpeș a catalogat tentativa de demitere a lui Traian Băsescu drept un „război în afară oricăror principii”, declanșat, și mai grav, „în condițiile în care suntem membri NATO și UE”.
În 2009, el a spus despre Mihai Caraman că „era foarte mândru de gradul său de ofiţer KGB”.
Interviul din 2007
Reproducem pasajul din interviul acordat de fostul director SIE cotidianului „România liberă”, intitulat „ Ioan Talpes: Există o relație Mihai Caraman- Dinu Patriciu”.
– Sunteți sigur că Dinu Patriciu are o contribuție la suspendarea lui Traian Băsescu?
– La această întrebare și despre relația domniei sale cu Patriciu vă poate răspunde corect doar domnul Mihai Caraman. N-am exprimat până acum această chestiune și cred că s-a ajuns într-un moment în care nu se mai poate: menținerea acestor informații, fără a se ajunge la comentarea lor și la înțelegerea lor, este tragică pentru țară. Până acum am crezut că ar putea să fie periculoasă pentru țară menționarea lor.
– Caraman n-a vorbit niciodată cu presa.
– Va trebui să vorbească. Cred că acum înțelegeți de ce v-am spus că nu se putea vorbi în România până la intrarea în NATO cu adevărat despre deconspirare și despre desecretizare. Și nici nu puteau exista acțiuni serioase anticorupție până la integrarea în UE. Ce se întâmplă acum în România vă poate demonstra că, și în condițiile în care suntem membri NATO și UE, se poate declanșa un astfel de război, în afară oricăror principii.”
Prima suspendare a lui Băsescu
Traian Băsescu a fost suspendat oficial de Parlament pe 20 aprilie 2007.
Procedura de suspendare a fost demarată în februarie. Atunci, PSD a sesizat Curtea Constituţională despre iniţierea procedurilor de suspendare din funcţie a preşedintelui.
La 28 februarie, Parlamentul aprobă înfiinţarea unei comisiei de anchetă privind suspendarea preşedintelui cu 258 de voturi pentru, 76 contra (PD şi PLD) şi 21 de abţineri (UDMR). Preşedintele comisiei a fost numit Dan Voiculescu.
La 21 martie, Dan Voiculescu a anunţat că raportul elaborat de comisie a stabilit că Traian Băsescu a încălcat Constituţia şi este implicat în fapte de natură penală.
La 5 aprilie, Curtea Constituţională a dat aviz negativ propunerii de suspendare. „(Propunerea de suspendare) se referă la acte şi fapte de încălcare a Constituţiei, săvârşite în exerciţiul mandatului care, prin conţinutul şi consecinţele lor, nu pot fi calificate drept încălcări grave, de natură să determine suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, în sensul prevederilor art.95 alin.(1) din Constituţie“, aşa a motivat CC decizia. Totuşi, aceasta era doar consultativă pentru Parlament.
Eșec
La 19 aprilie 2007, Parlamentul României a votat cererea de suspendare pe motiv de neconstituţionalitate, cu 322 voturi pentru, 108 împotrivă şi 10 abţineri. În ziua următoare, era publicată hotărârea. Data desfăşurării Referendumului a fost stabilită la limita maximă de 30 zile, conform Constituţiei.
Referendumul pentru demitere a avut loc pe 19 mai 2007, într-o sâmbătă. Atunci, pe buletinele de vot, cetăţenii României au fost întrebaţi dacă doresc demiterea şefului statului sau nu. Cu o majoritate de 74%, cei mai mulţi români au spus „NU“. Per total, atunci au votat aproximativ 8,1 milioane de români.
