În podcastul „Joe Rogan Experience”, Mike Benz, director al Fundației pentru Libertate Online., vorbește despre modul în care establishment-ul din SUA a trecut de la pericolul rusesc la adresa securității naționale a SUA, la pericolul populismului de dreapta, reprezentat de Donald Trump.
Benz a fost funcționar al Departamentului de Stat în primul mandat de președinte al lui Donals Trump și a avut responsabilități în formularea și negocierea politicii externe a SUA în domeniul comunicațiilor internaționale și al tehnologiei informației,.
– Avem acest Centrul de Angajament Global la Departamentul de Stat.
– Acesta a fost înființat inițial pentru a lupta împotriva ISIS, deoarece în 2014-2015, când Administrația Obama încerca să pună bocancii militari pe teren în Siria, exista acest fel de amenințare uriașă despre care se vorbea în mod public peste tot: recrutările pe care ISIS le face pe Facebook și Twitter. Am avut amenințările ISIS la nivel local, de exemplu fiasco-ul din Garland, Texas, unde un terorist ISIS a tras un foc de armă.
Trei ani mai târziu avea să se afle că acesta fusese efectiv pregătit de FBI. FBI-ul a plătit pe cineva cu peste 100.000 de dolari pentru a deveni cel mai bun prieten al său și pentru a-i trimite mesaje prin care să distrugă Texasul.
Această idee că ISIS recrutează pe Facebook și Twitter a permis Departamentului de Stat să creeze Global Engagement Center, care a fost, într-adevăr, prima structură oficială de cenzură din guvernul SUA.
A precedat structurile DHS care urmau să apară în era Trump. Și acest lucru a oferit Departamentului de Stat capacitatea directă de coordonare cu toate companiile de social media, pentru a le spune despre ISIS, despre conturile ISIS narațiunile ISIS care au fost în trending. Pentagonul a investit sute de milioane de dolari în dezvoltarea unei tehnici numite „procesarea limbajului natural”, care este o modalitate de a utiliza Inteligența Artificială (AI) pentru a scana întregul Internet în căutarea cuvintelor-cheie. Acești cercetători efectiv au construit cărți de coduri ale limbajului. Cum vorbesc adepții sau susținătorii ISIS? Ce cuvinte folosesc? Ce prefixe și sufixe? Acest întreg lexicon este apoi combinat cu suma tuturor tweet-urilor lor și a videoclipurilor transcrise de pe YouTube, și a postărilor de pe Facebook și, dintr-o dată, Departamentul de Stat are o hartă în timp real a tuturor celor care sunt susceptibili, sau ating un anumit nivel de încredere, de a fi susținători ai ISIS.
Asta s-a întâmplat între 2014 și 2016. În spatele proiectului a fost Rick Stengel, care s-a descris drept propagandistul- șef al lui Obama. Acum face parte din consiliul consultativ al NewsGuard, una dintre cele mai mari firme mercenare de cenzură din lume. Deși s-a descris drept un maximalist al libertății de exprimare, deoarece anterior a fost subsecretar de Stat pentru diplomație publică, el a înființat acest centru de cenzură. A fost redactor-șef al revistei „Time” și a vorbit despre faptul că a fost un maximalist al libertății de exprimare pe vremea când lucra în media, iar companiile media au beneficiat de pe urma acestui lucru.
Dar când Trump a câștigat alegerile în 2016, el a devenit convins că Primul Amendament a fost o greșeală. De fapt, el a susținut deschis în „Washington Post”, într-un editorial, că trebuie să punem capăt efectiv Primului Amendament și să copiem legile din Europa. Și apoi a scris o întreagă carte pe această temă. Acesta este tipul care a înființat efectiv primul centru de cenzură al țării.
Dar apoi au trecut de la contra-terorism la contra-populism. Întotdeauna am avut această capacitate, încă din anii 1940, de a interveni în afacerile interne ale guvernelor străine sau ale țărilor străine pentru a răsturna regimurile comuniste. Aceasta a fost întreaga activitate de combatere a comunismului din Războiul Rece a CIA și a Departamentului de Stat. Dar aceasta viza, în primul rând, comuniștii de stânga sau socialiștii de stânga sau populiștii de stânga care conduceau țări.
Când Trump a câștigat alegerile în 2016, acesta a fost unul dintre motivele pentru care, cred, republicanii au fost atât de lenți în a acționa în această privință. Ei nu s-au confruntat niciodată cu forța statului în domeniul intelligence împotriva Partidului Republican sau cel puțin a facțiunii Trump, așa cum au făcut-o democrații în anii 1960 și 1970, când CIA intervenea activ în politica Partidului Democrat pentru a încerca să îi îndepărteze de mișcarea anti-Vietnam și să îi aducă mai mult în tabăra neoliberală, liberală, internațională, intervenționistă.
Astfel, în 2016, Global Engagement Center a trecut de la combaterea terorismului la combaterea populismului, susținând că guvernele populiste de dreapta. Nu erau doar împotriva populiștilor de dreapta, ci și împotriva populiștilor de stânga, care, însă, nu au ajuns niciodată la putere în modul în care a făcut-o Trump în SUA, Bolsonaro în Brazilia, Matteo Salvini în Italia, Marine Le Pen aproape în Franța, Nigel Farage în Marea Britanie la referendumul Brexit, partidul AFD în Germania, partidul Vox în Spania.
În 2016, le era teamă că social media, aducând la putere toate aceste partide populiste de dreapta, ar prăbuși efectiv întreaga ordine internațională bazată pe reguli, cu excepția cazului în care ar exista o cenzură internațională, deoarece Brexit ar da naștere la Frexit, dacă Marine Le Pen ar câștiga. Și nu ar fi fost doar Brexit, ci și Frexit, Spexit, Italexit, Grexit, Gerexit, astfel încât întreaga UE s-ar destrăma, ceea ce ar însemna că întregul NATO s-ar destrăma, ceea ce ar însemna că nu ar mai exista un braț pentru FMI sau Banca Mondială sau creditorii internaționali.
– Alegerile din 2016 au fost un punct de cotitură, un moment în care și-au dat seama că acest lucru este periculos, că libertatea oamenilor să comunice liber pe internet și să spună ce vor le subminează complet propaganda, le subminează complet capacitatea de a controla cine este președintele, ce politici sunt aplicate etc.
– Da, a fost picătura care a umplut paharul. Apropo de situația din Crimeea din 2014, Pentagonul lucra activ și finanța aceste operațiuni de cenzură în întreaga Europă Centrală și de Est, începând cu 2014, iar apoi Brexit a fost un eveniment major în care, practic, se spunea că va ajunge în Europa de Vest în acel moment, dar când Trump a câștigat, cred că a fost atât picătura care a umplut paharul, cât și nicovala masivă care a prăbușit orice rezistență reziduală care exista în cadrul instituțiilor din domeniul securității naționale, iar Russiagate a fost într-adevăr instrumentul util pentru a conduce la toate acestea.
Faptul că Trump a intrat în funcție sub amenințarea unui procuror special, care susținea în mod deschis că ar putea fi un agent rus, un candidat manciurian al Rusiei, care a ajuns la putere doar datorită operațiunilor din social media conduse de Rusia, a permis ca acest narativ de securitate națională să ducă mai departe această infrastructură și să fie finanțată masiv de Pentagon, de Departamentul de Stat, de Comunitatea de Informații (Intelligence Community- IC), de frica ONG-urilor.
Citește și:
Apoi, în iulie 2019, „Russiagate” a murit imediat ce Bob Mueller a ținut un discurs de trei ore, în care a prezentat concluziile anchetei. Înainte de acest moment, o mulțime de oameni se gândeau că Trump urma să fie în închisoare ca un asset rusesc. Timp de doi ani și jumătate asupra sa a planat această amenințare.
Apoi, când s-a dovedit că Bob Mueller nu avea nimic, a existat un moment în timp, între iulie 2019 și septembrie 2019, când toate acestea ar fi putut fi închise. Au făcut însă ceva foarte, foarte urât în acel moment, pe care îl resimțim și în ziua de astăzi, și anume au trecut de la teza amenințărilor la adresa securității naționale din partea contraspionajului rusesc – ceea ce le-a fost util, pentru că le-a oferit un cec în alb pentru a folosi Pentagonul, Departamentul de Stat și IC în acest sens- , la un narativ care ține de democrația internă.
Practic, cenzura trece de la a fi un lucru strict militar, pe care îl facem pentru a opri Rusia, la a fi un aparat de penetrare asupra tuturor afacerilor interne civile, indiferent dacă există o amenințare străină.
Acest lucru a mers necontestat timp de trei ani, până când Elon Musk a anunțat achiziția X și, în aceeași lună, Consiliul de combatere a dezinformării și-a intrat în pâine, apoi republicanii au câștigat Camera Reprezentanților, în noiembrie 2022, ceea ce a permis apoi audieri ale Congresului cu privire la toate acestea și ridicarea fișierelor Twitter și conștientizarea publică a tuturor acestor lucruri.
Este foarte interesant ce spuneau acești oameni din 2016 până în 2018, în timp ce investigația Russiagate continuă până în 2019, 2020. După Russiagate, ei fac această trecere de la extern la intern.
Am făcut o compilație a tuturor acestor oficiali DHS, oficiali ai Departamentului de Stat, oficiali ai Pentagonului, schimbându-și complet justificarea pentru care avem nevoie de cenzura internetului, înainte de Rusiagate și după Rusiagate.
Și au trecut de la a spune că dezinformarea rusă este amenințarea, motiv pentru care sunt implicate Pentagonul. CIA, FBI – la a spune că, de fapt, dezinformarea internă este o amenințare la adresa democrației. Deci, indiferent dacă este vorba de ruși sau nu, trebuie să cenzurăm americanii pentru a păstra democrația.
– Ce exemple au folosit pentru a justifica acest lucru?
– Ei bine, au apelat la un truc prin care au redefinit doctrinar democrația pentru a însemna consensul instituțiilor, mai degrabă decât al indivizilor.
Când Trump a câștigat în 2016 și Brexit a trecut în 2016, au luat acest set de instrumente anti-autoritare, care a fost timp de 80 de ani justificarea CIA pentru răsturnarea guvernelor. Într-adevăr, încă din anii 1910, când Woodrow Wilson a anunțat că rolul Americii este de a face lumea mai sigură, am avut mult timp obiceiul de a interveni în țări străine pentru a elibera oamenii de sub controlul autoritar și pentru a le aduce darul democrației. Acest lucru a însemnat întotdeauna, în primul rând, ca guvernul să reprezinte masa de indivizi sub forma votului.
Când Trump a câștigat în 2016 – și, odată cu el, toate aceste partide populiste de dreapta au câștigat între 2016 și 2018, folosind în primul rând libertatea de exprimare pe social media și popularitatea lor acolo-, au susținut că populismul de dreapta a fost aceeași amenințare autoritară pe care a reprezentat-o socialismul, comunismul, ambele de stânga.
Au spus că populismul este revolta populară împotriva instituțiilor, împotriva guvernului, științei, mass media, împotriva ONG-urilor, experților, academicienilor. Așa că au argumentat că democrația trebuie apărată de demagogie.
Democrația are nevoie de garduri de protecție. Avem nevoie de mașini de protecție pentru democrație care să meargă dincolo de ceea ce votează oamenii, pentru că oamenii au votat pentru Hitler. Oamenii au votat pentru Trump. Și au făcut asta la conferințele guvernului SUA, în 2017. Ei susțineau că avem nevoie de aceste bariere instituționale împotriva oamenilor care votează pentru persoana greșită.
Iar aceste bariere instituționale sunt așa-numitele instituții democratice, ceea ce este un alt truc retoric drăguț, deoarece acesta este cuvântul de ordine al Departamentului de Stat, al CIA pentru „active”. Atunci când USAID, de exemplu, merge și finanțează centre universitare, instituții media, grupuri parlamentare, grupuri de activiști, specialiști în domeniul juridic într-o regiune, ei își construiesc „activele” pentru a exercita o influență soft power asupra acelei societăți, asupra acelui guvern, pentru a influența adoptarea legilor, amploarea operațiunilor pe care le fac în numele SUA într-o anumită regiune.
Și astfel, ceea ce au susținut ei este că, de fapt, democrația nu este despre voința indivizilor. Este vorba despre consensul instituțiilor. Deci, dacă există un consens instituțional între armată, sfera diplomatică, comunitatea de informații, ONG-uri, mass media, universități, aceasta este cu adevărat democrație. Acestea sunt gardurile de protecție instituționale.
Apropo, acesta este un proces dificil. Este un proces care durează luni, ani. Acesta este motivul pentru care există aceste instituții majore de construire a consensului, cum ar fi Atlantic Council, Consiliul pentru Relații Externe și Centrul Wilson și Fundația Carnegie.
Avem o serie întreagă de instituții de construire a consensului pentru a reuni băncile, corporațiile, oficialii guvernamentali, interesele externe, astfel încât toți să fie de acord cu o anumită politică, inițiativă sau cu un anumit impuls regional sau schimbare industrială. Dacă, la sfârșitul acestui proces, o mulțime de oameni votează pentru un politician, pentru că acesta face videoclipuri TikTok amuzante ei consideră că este un atac la adresa democrației. Așa că au spus că democrația ține de fapt de instituții.
Și vă puteți uita, de exemplu, la Reid Hoffman. În 2019, organizau toate aceste conferințe în care spuneau că alegerile sunt o amenințare la adresa democrației. Alegerile corup democrația pentru că nu ne mai putem gândi la democrație ca la alegeri.
