În timp ce Administrația Trump a publicat noua Strategie Națională de Securitate (NSS) a SUA, una ostilă față de Europa, congresmenii republicani votează pentru a limita posibilitatea Pentagonului de a limita retragerile de trupe atât de pe continentul european, cât și din Coreea de Sud. Mai mult, ei reafirmă sprijinul pentru Ucraina, în condițiile în care președintele forțează statul respectiv să renunțe la restul de teritoriu pe care îl mai controlează în Donbas.
Camera Reprezentanților a adoptat miercuri un proiect de lege anual privind politica de apărare a Statelor Unite. Astfel, sunt majorate salariile trupelor, se restricționează capacitatea Administrației Trump de a reduce nivelul trupelor americane din Europa și Coreea de Sud, se oferă ajutor Ucrainei și se abrogă legile vechi de decenii care autorizează utilizarea forței militare în Orientul Mijlociu.
Aleșii din camera inferioară ca Congresului american au votat cu 312 voturi la 112 pentru legislația respectivă, care prevede o sumă record de 901 miliarde de dolari pentru cheltuieli legate de securitate națională pentru anul 2026. Este vorba de un o sumă cu 8 miliarde de dolari mai mare decât ce solicitase inițial președintele Donald Trump.
Senatul, camera superioară a Congresului, urmează să examineze săptămâna viitoare proiectul de lege de 3.000 de pagini, cunoscut sub numele de „Legea de autorizare a apărării naționale” (National Defense Authorization Act).
Proiectul legislativ a reflectat eforturile ambelor partide de a contracara manevrele administrației Trump de a se distanța de Europa și Ucraina, precum și frustrarea crescândă a congresmenilor față de campania Pentagonului împotriva navelor suspectate de trafic de droguri în Marea Caraibelor și în Pacificul de Est.
Congres vs. președinte
„Acest proiect de lege face ceva ce, din câte știu eu, nu am făcut cu adevărat anul acesta în Congres și anume reafirmă o parte din autoritatea forului legislativ,” a declarat congressmanul Adam Smith din Washington, principalul democrat din Comisia Forțelor Armate a Camerei Reprezentanților.
Dezbaterea legată de atribuțiile președintelui, respectiv cele ale Congresului, nu este nicidecum una nouă, ea datează încă de la înființarea Statelor Unite ale Americii. Deși este o discuție care se refere la competențe în modul general, ea este cu atât mai relevantă în cazul atribuțiilor legate de politica externă.
În trecut, au existat cazuri în care președintele american a fost „împiedicat” de Congres din a-și implementa agenda externă. După câștigarea Primului Război Mondial și a negocierilor de pace aferente, care s-au bazat pe cele 14 puncte gândite de președintele Woodrow Wilson, când a venit momentul pentru congresmenii americani să aprobe intrarea în „Liga Națiunilor”, predecesoarea ONU, aceștia au votat contra accederii.
Astfel, președintele Woodrow Wilson a înregistrat la aceea vreme un mare eșec în ceea ce privea agenda sa de politică externă, el fiind limitat de către ramura legislativă a statului federal american din a-și impune viziunea.
Președintele Harry Truman, frustrat fiind de faptul că avea nevoie de aprobarea Congresului pentru multe din inițiativele sale, iar aceasta întârzia să apară din cauza diferitelor blocaje, a catalogat instituția drept „Do-nothing Congress” („Congresul care nu face nimic”).
S-a interpretat că, pe fondul Războiului Rece și al crizelor cu potențial răvășitor de distrugere, s-a cimentat o practică și cutume care i-au oferit președintelui mai multă flexibilitate în ceea ce privește politica externă, tocmai pentru a evita blocajele în Congres și a nu-l face dependent de atribuțiile forului legislativ.
Când a candidat pentru acest al doilea mandat, unul dintre documentele considerate a fi cel mai reprezentativ pentru agenda lui Donald Trump a fost „Project 2025”, al celor de la Heritage Foundation. Dincolo de toate aspectele controversate din acel text, una dintre observațiile- cheie, dar care poate a fost trecută cu vederea, a fost aceea că prevederile din document diminuau în mod semnificativ puterile Congresului, alocându-i președintelui și mai multe atribuții.
După ce Trump a fost reînvestit, în ianuarie a.c., Casa Albă și ramura executivă a statului american au pornit o adevărată „cruciadă” administrativă, fie că a fost vorba de restructurările operate de DOGE, de tăierea ajutoarelor externe, de numirile făcute în mod abuziv în Justiție (cazul Alina Habba), sau de eliminarea acordării cetățeniei pe bază de „jus soli” (parte a demersului mai larg pentru a contracara imigrația).
Au existat și opinii de la diverși specialiști americani de drept constituțional că, prin cele întâmplate în cel de-al doilea mandat al lui Donald Trump, niciodată în istoria Statelor Unite președintele nu a avut atâtea putere ca acum, în detrimentul Congresului. Iată însă că aleșii din forul legislativ nu se lasă și contraatacă tot mai vizibil și pronunțat.
Ce conține inițiativa Congresului
Proiectul de lege împiedică Pentagonul să reducă numărul de trupe din Europa sub 76.000 sau să renunțe la rolul de Comandant Suprem al Forțelor Aliate al NATO, până când secretarul Apărării, Pete Hegseth, nu certifică Congresului că decizia a fost luată în consultare cu aliații NATO și este în interesul superior de securitate națională al SUA.
Totodată, se impun limitări similare privind reducerea nivelului de trupe din Coreea de Sud, cifra minimă de acolo fiind 28.500. Trump și-a exprimat în repetate rânduri dorința de a retrage trupele americane din Coreea de Sud și de a forța Europa să devină mai independentă. În octombrie, Armata a declarat că își va reduce prezența în România, atrăgând critici din partea aripii „reaganiste” (așa zișii neoconservatori), care se opun vehement diminuării rolului Statelor Unite pe plan internațional.
De asemenea, legislatorii au introdus o prevedere prin care se alocă 400 de milioane de dolari pentru Inițiativa de Asistență de Securitate a Ucrainei în fiecare dintre următorii doi ani, în ciuda faptului că Administrația Trump nu a solicitat nicio finanțare pentru înarmarea pe termen lung a Kievului.
Legislația pune presiune și pe Pentagon să fie mai transparent în privința atacurilor sale asupra ambarcațiunilor despre care administrația Trump susține că transportă droguri în SUA. Una din prevederi reține 25% din bugetul de deplasări al lui Hegseth până când acesta predă comisiilor pentru forțe armate din Camerei Reprezentanților și Senatului ordinele executive din spatele atacurilor respective, precum și înregistrări video needitate ale acestora.
Congresul își reafirmă și puterea constituțională de a declara război, abrogând două autorizații pentru utilizarea forței militare în Irak în 1991 și 2002. Trump a folosit autorizația din 2002 pentru a justifica parțial un atac cu drone din 2020 prin care a fost ucis generalul iranian Qasem Soleimani.
Militarii americani vor beneficia și de o creștere salarială de 3,8% în baza legii. De asemenea, 26 de miliarde de dolari vor fi alocați pentru construcția de nave, 38 de miliarde de dolari pentru aeronave, 25 de miliarde de dolari pentru restaurarea stocurilor de muniții și 145 de miliarde de dolari pentru cercetarea și dezvoltarea de noi tehnologii pentru trupe.
Proiectul conține și o reforma mecanismului de achiziție de arme, despre care republicanul Mike Rogers din Alabama, președintele Comisiei pentru forțele armate din Camerei Reprezentanților, a declarat că în prezent nu funcționează.
Trebuie precizat că proiectul a primit aviz pozitiv atât în Comisiei pentru forțele armate din Camerei Reprezentanților, cât și în echivalentul acesteia de la Senat. În ambele cazuri, ele sunt alcătuite majoritar de congressmeni republicani, care iată că și-au dat acordul pentru acest text, care vine „cap în cap” cu noua strategie pentru securitate publicate zilele trecute.
