Diana Ionescu, lector universitar doctor la Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, critică dur modul în care sistemul judiciar românesc tratează problema prescripției răspunderii penale.
Într-o postare pe Facebook (AICI), ea consideră că această temă a devenit „marea luptă a neamului românesc în materie de justiție”, eclipsând dosare fundamentale precum Revoluția, Mineriadele sau drepturile victimelor.
Potrivit Dianei Ionescu, România se află într-o luptă continuă și disproporționată pe tema prescripției, în timp ce alte subiecte esențiale pentru justiția de tranziție au fost trecute sub tăcere.
Ea compară această atitudine cu o tradiție veche a amânărilor și a evitării responsabilității, afirmând că „prescripția este matricea culturală a justiției penale române, soluția care ne ferește de soluții”.
Lectorul universitar aduce și un exemplu istoric relevant: intervenția lui Ion Gheorghe Maurer în 1968, când regimul comunist a preferat să aștepte împlinirea termenului de prescripție pentru abuzurile din anii ’50, în loc să deschidă un proces public împotriva fostului ministru de Interne Alexandru Drăghici.
Diana Ionescu se referă la faptul că membrii unui complet de judecată de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) au fost recuzați, pentru că intenționau să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) pe tema prescripției. În opinia sa, o asemenea situație este „extrem de gravă”, subliniind că dreptul de a sesiza CJUE este inalienabil pentru orice judecător european și nu poate fi îngrădit prin recursuri, decizii constituționale sau sancțiuni disciplinare.
„Acesta este un moment în care toate asociațiile de magistrați și organizațiile civice care apără statul de drept ar trebui să reacționeze public”, afirmă lectorul UBB.
Coloană vertebrală
În finalul mesajului, Diana Ionescu face un apel la responsabilitate morală în rândul magistraților. Ea amintește că, în perioadele totalitare, justiția română a acționat „cu capul plecat”, urmând linia politică, dar în prezent nu mai există scuze pentru lipsa de reacție.
„Ce motive sunt acum pentru a lăsa capul jos? Frica de Inspecția Judiciară, de CSM, de președinta ÎCCJ? Păi asta înseamnă să fii judecător?”, întreabă retoric lectorul universitar.
Ea adaugă că adevărata menire a celor din profesiile juridice nu se reduce la statut, bani sau pensie, ci la înțelegerea valorilor fundamentale ale dreptului și ale statului de drept.
„Adevărul e că învățăm dreptul ăsta cu n tehnicisme. Dăm examene de admitere în profesii, dar și de defintivat din grile peste grile. Și uităm ceea ce este esențial. Care sunt valorile în drept. Care este rolul nostru pe lume. Ca judecători, ca procurori, ca avocați, ca profesori de drept, ca studenți la drept, ca juriști. Care este rostul nostru pe lume. Că dacă zicem doar să am o slujbă bună și niște bani și o pensie, suntem morți și îngropați. Și cu capul plecat, așa cum am mai fost de altfel vreo 50 de ani”, mai arată Diana Ionescu.
