China și India au ajuns la un acord privind patrularea frontierei, dar disputa nu este rezolvată, iar pe fond niciuna nu-și va schimba semnificativ abordarea față de cealaltă. India a ajuns deja a cincea cea mai mare economie a lumii, iar majoritatea specialiștilor pariază că ascensiunea va continua.
Cele două țări nu se bat doar pentru regiunile contestate de la frontieră, sau pentru influență în Indo-Pacific, ci pentru supremația economică.
Alianța „Quad”
Formată inițial în 2007 de către SUA, Japonia India și Australia, „The Quad” a fost gândită ca o alianță diplomatică și militară, menită să țină China „în șah”.
Australia s-a retras inițial în 2008, într-o perioadă în care a încercat să aibă o relație apropiată cu Republica Populară Chineză (RPC). Cu toate acestea, în 2017, coaliția a fost reclădită, ceea ce a dus la nemulțumire în rândul oficialilor PCC (Partidul Comunist Chinez), care au numit-o drept un „NATO asiatic”.
Atât în timpul primei administrații Trump, cât și în administrația Biden, SUA a „cultivat” în mod constant această colaborare și foarte probabil lucrurile nu se vor schimba în noul mandat al lui Donald Trump, dată fiind dorința sa de a combate China.
India a fost cea care, inițial, se declarase reticentă în a se realătură în 2017, însă „șicanele” ale APCE (Armate Populară de Eliberare a Chinei) de la granița comună au determinat-o în cele din urmă să spună „da”.
Au existat voci în India care au contestat „Quad”, fie declarând că este o alianță făcută în interesul Americii, sau că se ajunge la o „reeditare” a „The Great Game” (rivalitatea dintre Marea Britanie și Rusia în secolul XIX din Asia, când se luptau pentru influență în Tibet, Persia sau Afganistan), dar cu SUA și China de data aceasta în rolul puterilor dominante.
Grafică de la Pew Research Center, care arată indicele favorabilității al Chinei, în comparație cu Statele Unite în mai multe țări de pe mapamond. Sursa AICI
Un studiu din noiembrie 2023 de la „Pew Research Center” relevă faptul că, dintre toate țările unde s-au efectuat măsurători, poporul indian a fost unul dintre cele mai „pro-americane”.
Mai exact, 65% dintre respondenți au declarat că au o părere bună despre SUA, în timp ce doar 26% pot spune la fel despre China, ceea ce rezultă un indice net al favorabilității (approval rating) de +39% pentru Statele Unite, în India. Este o cifră mai mare decât ceea înregistrată în rândul unor aliați europeni importanți ai „yankeilor”, precum Marea Britanie, Franța, Italia, sau Spania.
Citește și:
ANALIZĂ | China – India, lupta pentru supremație în Asia: „Șiragul de perle” (I)
Trebuie punctat totuși că există o altă țară occidentală cu care India are o relație surprinzător de bună, anume Franța. În 2018, New Delhi și Parisul au ajuns la un acord prin care Marina Indiei a obținut permisiunea de a utiliza bazele franțuzești din Réunion și Mayotte în Oceanul Indian, respectiv în Polinezia Franceză și Noua Caledonie, în Pacificul de Sud. La începutul anului, cele două țări au stabilit să dezvolte împreună submarine și elicoptere pentru Forțele Armate Indiene.
Mai mult, Modi este pe cale să accepte oferta de la partenerul european de a cumpăra 26 de avioane Rafale Marine, compatibile cu portavioanele. Per total, Franța este al doilea cel mai mare furnizor de armament al indienilor.
Ar părea că India este „în ton” cu țările occidentale în ceea ce privește orientarea sa pe politică externă. Ei bine, patria lui Gandhi are o „relație specială” cu Rusia, acesta fiind unul din principalele obstacole în obținerea unei „sincronizări” mai mari cu Occidentul.
Autoritățile de la New Delhi au creat o relație bună cu Moscova încă de pe vremea Războiului rece. În 1971, în timpul războiului indo-pakistanez, prin care Bangladesh a devenit un stat suveran, URSS-ul a luat partea Indiei. În schimb, atât SUA, cât și China (cele două chiar erau într-un proces de consolidare a relațiilor în acea perioadă, constituind o alianță tactică împotriva URSS) au luat partea Pakistanului.
Când victoria armatei indiene în „Pakistanul de Est” devenea deja iminentă, președintele Nixon ordona trimiterea unui portavion în Golful Bengalului, la care Brejnev a răspuns prin transferarea mai multor distrugătoare și cruciate în aceeași zonă, în sprijinul indienilor. Sovieticii au adus inclusiv un submarin nuclear pentru descurajarea americanilor.
Tot în acel 1971, Moscova și New Delhi semnau un tratat de prietenie și colaborare, care a pus bazele unei alianțe și mai puternice între cele două. Anii au trecut, dar rușii au rămas prieteni foarte buni.
În prezent, țara eurasiatică este principalul furnizor de armament pentru Forțele Armate Indiene. Modi a refuzat să impună orice sancțiuni asupra Rusiei, în ciuda presiunilor țărilor vestice. India chiar a devenit principalul cumpărător de țiței rusesc, fiind o sursă excelentă de venit, într-o perioadă în care „mașinăria de război” a lui Putin are nevoie de orice ajutor posibil.
Planul Indiei: „Lănțișorul din diamante”
Hartă cu rețeaua de baze și țările prin care India vrea să contracareze puterea Chinei în Asia. Sursa AICI
Dacă China are „String of pearls” („Șiragul de perle”), atunci indienii au „Necklace of Diamonds” („Lănțișorul din diamante”). Fiecare punct de pe hartă reprezintă câte un diamant. Ele sunt fie baze militare prin care India dorește să își afirme forța în Indo-Pacific, fie țări aliate, pe care New Delhi se bazează, sau le curtează, în încercarea de a „ține în frâu” expansiunea chinezească.
Numele a venit de la faptul că „lănțișor din diamante” sună mai bine și este considerat a fi mai puternic decât „șiragul de perle”.
Japonia
Despre relația Indiei cu Japonia, primul diamant care va fi analizat, am vorbit și în secțiunea despre alianța „Quad”.
Într-adevăr, New Delhi și Tokyo au dezvoltat o colaborare foarte solidă, care devine din ce în ce mai „strânsă”. Evident, scopul principal este de a aprofunda parteneriatul. În 2020, Narendra Modi și premierul Shinzo Abe, care a fost asasinat în 2022, au semnat un „Acquisition and Cross-Servicing Agreement”. Acesta este un acord care le permite armatelor celor două țari să facă schimb de echipamente sau alte forme de mărfuri (carburant, mâncare etc.).
ARTICOL REALIZAT ÎN PARTENERIAT CU INTERNATIONAL AFFAIRS ROMANIA
Totodată, își pot folosi porturile reciproc, în conformitate cu nevoile strategice. Pentru India, acordul înseamnă posibilitatea de a staționa nave la mai puțin de 900 de kilometri de Shanghai, centrul financiar al Chinei. Insula Yonaguni, unde se află cea mai apropiată bază militară japoneză de China continentală, este la mai puțin de 370 de kilometri de țărmurile colosului asiatic.
Alături de Rusia, Japonia este singura altă țară care are un mecanism inter-ministerial anual de verificare a forțelor armate cu India. Mai nou, știrile din ultimele zile prezintă faptul că Japonia a început să exporte tehnică militară către partenerul lor din Asia de Sud.
Vietnam
Un alt diamant important al Indiei este Vietnamul. Aici, autoritățile de la Hanoi văd relația cu țara condusă de Modi drept esențială pentru securitatea țării lor.
Conform Global Firepower, India este a patra putere militare a lumii, având capacitatea de a descuraja o eventuală intervenție militară a adversarului. Deși conduse de partide comuniste, Vietnamul și China au o relație complicată. Cele două țări au o dispută teritorială în Marea Chinei de Sud, iar rivalitatea lor a culminat cu războiul sino-vietnamez din 1979, câștigat de China (acesta a fost chiar ultimul conflict armat la care a luat parte APCE).
India nu are momentan baze militare permanente în Vietnam, dar corvetele indiene deseori ancorează în porturile Cam Ranh (folosit și de Marina Americii) și Nha Trang. Cele două aliate au inclusiv exploatări comune de petrol în Marea Chinei de Sud, față de care regimul Xi a protestat constant. Totodată, patria lui Mahatma Gandhi este un furnizor foarte important de armament pentru țara din Asia de Sud-Est, iar cele două un parteneriat strategic comprehensiv.
Singapore
În Singapore, se află baza navală militară Changi, alt punct strategic crucial pentru India. Importanța acestuia este dată de poziționarea sa la capătul sudic al Strâmtorii Malacca. Aproape o treime din comerțul global trece pe acolo, iar, poate mai important, două treimi din cel chinez.
Mai mult, estimările arată că 70% din importurile RPC de petrol și gaz natural lichefiat trec prin acel pasaj. New Delhi a semnat în 2018 un acord cu autoritățile singaporeze pentru a utiliza baza de la Changi, mai exact să ancoreze și realimenteze acolo. Într-un conflict ipotetic, pentru India ar fi o locație esențială, prin care ar putea bloca fluxul de bunuri către China.
Indonezia
Tot în Strâmtoarea Malacca se află și portul de la Sabang, în Indonezia. Vorbeam în prima parte despre relația bună a Indoneziei cu China.
Jakarta are într-adevăr o atitudine ambivalentă pe scena internațională, lucru care, de altfel, poate fi spus și despre India, dată fiind relația sa cu Rusia. Anul trecut, Jakarta și New Delhi au încheiat un studiu de fezabilitate prin care speră să poată dezvolta și extinde împreună Portul Sabang, aflat la doar 710 de kilometri de insulele Nicobar și Andaman, teritoriu Indian.
Beijingul l-a avertizat de mai multe ori pe Modi să aibă grijă în felul în care gestionează relația cu Indonezia, posibila colaborare militară nefiind văzută cu ochi buni.
La fel ca baza de la Changi, și cea din Sabang poate fi folosită pentru blocarea transporturilor prin Strâmtoarea Malacca, un „choke point” de mare notorietate (termen folosit pentru o locație strategică importantă, care poate „paraliza” o țară, alianță etc.).
Seychelles
Unul din punctele slabe de pe harta de mai sus este insula Assumption din Seychelles. Aflată în apropierea Strâmtorii Mozambic, își trage importanța strategică din faptul că aceasta este ruta alternativă principală de transport în cazul în care trebuie evitată/nu poate fi folosită Strâmtoarea Bab al-Mandab, dintre Yemen și Djibouti, sau Canalul Suez.
Inițial, Modi și președintele din Seychelles au ajuns la un acord în 2015 pentru dezvoltarea unei baze militare destinate exclusiv Indiei. Dar, au urmat proteste aprige al populației insulare și o schimbare de guvern, care a dus la amânarea, cel puțin pentru moment, a punerii în aplicare a planului.
Având în vedere că China plănuiește construirea unor noi baze în regiune, spre exemplu în Madagascar, New Delhi și-a manifestat în continuare interesul de a duce la bun sfârșit construirea unității militare.
Oman
La Duqm, în Oman, se situează un port de mare relevanță. Locația sa este aproape atât de Golful Aden și Strâmtoarea Bab- al-Mandab, pe unde trece inclusiv o mare parte a importurilor Indiei, dar și în apropierea Strâmtorii Hormuz, pe unde trece 30% din tot comerțul de țiței de pe planetă.
Inițial, New Delhi primise acordul din partea autorităților de la Muscat să-și poată staționa, realimenta și reaproviziona navele militare la Duqm. Britanicii și americanii, de asemenea, au obținut permisiunea omanezilor, dar pentru India este chiar și mai important, întrucât portul este folosit ca escală de numeroasă vapoare comerciale în drumul către destinațiilor lor în țara din Asia de Sud.
Relațiile bilaterale dintre cele două guverne sunt foarte bune, iar în septembrie, anul acesta, India o obținut dreptul de a folosi în mod exclusiv o parte din terminalele Portului Duqm.
Iran
Portul Chabahar din Iran este un alt punct al strategiei „lănțișorului de diamante”. Aflat la doar 175 de kilometri de portul Gwadar din Pakistan, administrat de China, poate fi folosit de indieni pentru a ține în „șah” cele două țări vecine, dar rivale. Inițial, Teheran și New Delhi au semnat un acord în 2003, prin care țara majoritar hindusă se angaja să renoveze și să extindă portul.
Lucrările au întârziat, din cauza sancțiunilor impuse asupra regimului de la Teheran și Ayatollahului Khamenei.
În 2016, cele două țări au semnat un nou acord bilateral prin care India urma să renoveze unul dintre terminalele portului, investiție mai mult decât „binevenită” pentru iranieni, aflați într-o situația economică delicată.
Renovările deja s-au finalizat în 2017 și portul era folosit de indieni, în special pentru importuri și exporturi către Afghanistan.
New Delhi, totodată, a căpătat dreptul de administra portul și a reușit cu succes să îi influențeze pe americani să scutească Portul Chabhar de pe lista de sancțiuni impuse de administrația Trump Iranului în 2018.
Cu toate acestea, deși promiseseră să investească suplimentar într-o cale ferată care să facă legătura dintre Chabahar și Afghanistan, decidenții de la New Delhi au fost ezitanți să ducă planul la capăt tocmai din cauza sancțiunilor.
Se spune deseori că Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, „axa răului”, formează o alianță și colaborează îndeaproape, dar lucrurile nu sunt totuși chiar așa de clare. Constatăm cum în această speță, anume în rivalitatea dintre China și India, Iranul, dar și Rusia, nu sunt pregătite să se „arunce” în tabăra Beijingului. India și Iran au ajuns să formeze o alianță solidă pe baza dorinței comune de a contracara Pakistanul.
Dacă despre indieni am spus că au atât o dispută religioasă, dar și teritorială cu Islamabad, ei bine nici iranienii șiiți nu se înțeleg cu sunniții pakistanezi. Totodată, cele două țari menționate se bat pentru influență și dominație în Asia Centrală. Anul acesta, s-au și bombardat reciproc, astfel că o alianță a iranienilor cu India este firească.
Mongolia
Nu în ultimul rând, Narendra Modi se străduiește să cultive o relație bună și cu Mongolia. Vecina de la nord a Chinei, India încearcă să „încercuiască” gigantul comunist inclusiv terestru, nu doar pe plan maritim.
Premierul indian a fost primul din istoria țării sale care a vizitat patria lui Ginghis Han. Totodată, New Dehli le-a acordat mongolilor un credit de un miliard de dolari, tocmai pentru a clădi o relație cât mai strânsă. Se pot adăuga aici, tot în aceeași cheie, investițiile indienilor în alte țări din Asia Centrală, vecine cu China, precum în Kazahstan.
Alianța SUA- India capătă și mai multă greutate
Am menționat anterior în analiză războiul indo-pakistanez din 1971, câștigat atunci de New Delhi, cu Indira Ghandi în funcția de prim-ministru.
SUA a fost de partea pakistaneză atunci. După acest război, a existat o schimbare de strategie la Washington, realizându-se importanța strategică a Indiei. Americanii au făcut eforturi pentru a-i curta pe indieni, mai ales în contextul Războiului rece și a prieteniei lor cu URSS. Anii au trecut și în prezent China a devenit principalul rival pe plan mondial al americanilor.
În ultimii ani, Statele Unite au făcut eforturi considerabile pentru a-i atrage și mai aproape de partea lor pe indieni, fiind văzuți ca o contrapondere realistă pentru China. Americanii s-au oferit de mai multe ori să devină principalul furnizor de armament pentru New Delhi, ideea fiind văzută ca un „as în mânecă” de către strategii de peste Ocean. India a refuzat de fiecare dată, nefiind dispusă să își strice prietenia cu rușii.
Ministrul de externe al guvernului Modi, Subrahmanyam Jaishankar (cunoscut drept S. Jaishankar) a detaliat, inclusiv în cartea sa, abordarea pe care liderul indian o urmărește. Mai exact, se dorește ca India să se afirme pe plan internațional „pe propriile picioare”, anume să fie o voce independentă și nu percepută drept a fi într-o tabără anume.
New Delhi dorește să fie un „broker” pe scena internațională (s-a văzut și în ultimele luni inclusiv dorința ucrainenilor ca India să medieze eventualele negocieri cu Moscova). Din acest motiv, administrația Modi evită să se „arunce definitiv” în oricare dintre tabere și caută să aibă relații bune și cu Rusia, dar și SUA.
Este membră în BRICS, dar face parte și din „Quad”. Anul trecut, în pragul alegerilor, dorind inclusiv să stârnească și spiritul naționalist, guvernul BJP (partidul lui Narendra Modi, cu orientare pro-hindusă) a schimbat, inclusiv la nivel extern, titulatura țării în „Bharat”.
Aceasta este denumirea țării în limba Hindi, vorbită de majoritatea populației, iar substituirea a fost gândită tocmai pentru a înlocui denumirea de „India”, impusă de coloniștii britanici. Este o formă a indienilor de a arată că se afirme prin propriile mijloace.
Cu toate acestea, diplomația „Wolf Warrior” („Lupul războinic”) a Chinei este o realitate, anume afirmarea cu din ce în ce mai multă incisivitate și vehemență pe plan internațională. Este o abatere de la stilul lui Deng Xiaoping, fostul lider care a promovat o politică mai conciliantă, prin care se încerca evitarea controverselor. India a fost și este în continuare una din victimele principale ale noii abordări ale PCC-ului. Asta nu face decât să o împingă și mai mult către SUA.
La summitul G20, organizat chiar la New Delhi anul trecut în septembrie, s-a anunțat un proiect, „India-Middle-East-Europe Corridor”, prin care se dorește crearea unei alternative serioase la ”Belt and Road Initiative” al Chinei. Mai exact, se dorește crearea unei infrastructuri rutiere, feroviare și maritime care să permită un flux mai ușor al mărfurilor în India, Orientul Mijlociu și Europa. Este un proiect care are „girul” Statelor Unite, în care India joacă un rol esențial și e unul din principalii susținători ai implementării sale.
Schiță cu planul coridorului „India-Orientul Mijlociu-Europa”. Sursa AICI
Noua administrația americană, care își va prelua mandatul pe 20 ianuarie, este privită cu „ochi buni” la New Delhi.
În primul mandat, Donald Trump a avut parte de o relație bună cu Narendra Modi. Republicanul a vizitat India în februarie 2020, cu câteva săptămâni înaintea instaurării restricțiilor anti-COVID.
Atunci, Modi l-a întâmpinat pe Trump la stadionul din Ahmedabad, unde au fost prezenți peste 100.000 de oameni. Cu siguranța a fost un gest pe care liderul american l-a apreciat.
Indienii, la putere în administrația Trump
Se prefigurează o administrație Trump în care diaspora indiană va avea mai mulți reprezentanți.
Usha Vance, soția vicepreședintelui ales, J.D. Vance, este fiica unor imigranți indieni, veniți în SUA în anii 80.
Vivek Ramaswamy, fostul candidat în alegerile primare republicane și mare susținător al lui Trump, a fost numit să conducă alături de Elon Musk noul departament pentru a eficientiza guvernul. Antreprenorul este, la rândul său, fiul unor imigranți indieni, hinduși.
Tulsi Gabbard, fosta democrată care a schimbat tabăra, a fost nominalizată de noul președinte pentru a fi „Director of National Intelligence”, o funcție prin care devine „șefă” a serviciilor de informații din SUA, coordonatoare a comunității de informații.
Deși ea nu are origini în țara asiatică, s-a convertit la religia hindusă și, în timpul mandatelor ei în Camera Reprezentanților, a vizitat India, unde s-a și întâlnit cu Modi și a dezvoltat o relație de prietenie cu acesta.
Există multe surse care afirmă inclusiv că Trump ar dori să îl concedieze pe directorul FBI și să-l numească în locul său pe Kash Patel, fost ministru al Apărării interimar, în primul mandat al lui Trump. La rândul său, Patel este fiul unor imigranți indieni.
Atât Donald Trump, cât și Narendra Modi au câștigat anul acesta alegerile în țările lor. Așadar, fiecare va conduce destinele patriei lor în următorii ani, ceea ce poate oferi o perspectivă stabilă a colaborării bilaterale SUA-India.
