„Administrația prezidențială a încercat să obțină „the best of both worlds” („tot ce e mai bun din ambele lumi”- n.trad.). Să menajeze, ba chiar să consolideze relația cu SUA și cu administrația Trump, esențială pentru securitatea militară a României, și să nu se livreze totuși trup și suflet unei inițiative la care marile state din UE nu subscriu”, a comentat pe Facebook profesorul Adrian Papahagi pe marginea participării președintelui Nicușor Dan la „Board of Peace” (BoP), de la Washington.
El are o opinie foarte critică referitoare la „Board of Peace”. „ BoP e un flop (eșec- n. trad.). O adunătură de dictatori asiatici în jurul unui lider narcisic, care plictisește lumea cu discursuri dezlânate despre cum a încheiat el 100 de păci, cum nu merg scările rulante la ONU, cum se înghesuie femeile să vadă și de câte 4-5 ori filmul „Melania”, și cum nu a primit el Nobelul pentru pace decât de la FIFA. O adunătură ad hoc, al cărei șef pe viață e Trump și în care președinți și premieri sunt aranjați în marginea și în spatele unor persoane private ca Witkoff și Jared Kushner”, scrie prof. Papahagi în debutul postării sale.
El remarcă, însă, că „America este puterea numărul unu a lumii, Trump mai e președintele SUA încă trei ani”, iar „România e o țară slabă, slăbită de hoție endemică, slugărnicie levantină, viclenie securistă, educație precară, demografie anemică, geografie ingrată”.
„Deci nu putem avea prea multe pretenții. Așa că bietul Nicușor Dan face și el ce poate: merge la Washington ca observator, încearcă să dreagă relația cu Trump, să contracareze veninul instilat în SUA de gașca securist-auristă, stă cu șapca MAGA în mână, se întâlnește cu cine poate pe coridor, le oferă palestinienilor să-i sprijinim cu excelenta noastră expertiză în justiție, stat de drept, salvat mari arși și alte domenii unde, cum se știe, excelăm. Atât poate statul român oferi, atâta oferă. Dacă ne construiam un stat și o economie ca polonezii, poate ne permiteam mai mult. Dar nu ne permitem”, constată Adrian Papahagi.
Intelectualul conservator dă asigurări că „președintele și sfetnicii lui sunt patrioți, inteligenți, serioși și au discernământ”. „Sunt prieten cu toți. Au cântărit și au ales varianta din care au considerat că pot atrage un beneficiu pentru România. Beneficiul e așa: ne-a lăudat Trump ca nație; administrația Trump a văzut că suntem binevoitori, nu sfidători; președintele României a vorbit la reuniune, deși nu s-a aliniat cu uzbecii, mongolii, kosovarii, pakistanezii, salvadorienii, orbánienii și celelalte mari democrații care au dat miliardul; în țară, aurimea a văzut că președintele adevărat (nu cel „ales”, care recită din filme și desene animate și dă cu subsemnatul la parchet) are o relație firească cu Trump”, subliniază el.
Adrian Papahagi constată că „așa arată alegerile diplomatice grele”, să fii „invitat de SUA să participi la ceva ce UE nu agreează.”
„Securitatea țării, cu război la graniță, populism securist în creștere în țară, și situație politico-financiară fragilă, depinde vital și de SUA și de UE. Ce faci? S-a găsit acest compromis. Compromisul e oricum marca noastră în istorie. Asta e. Am scăldat-o cumva și de data asta. Nicușor Dan, fiind o persoană onorabilă și decentă, a ieșit onorabil și decent din încurcătură. Acum totul e să informeze cum se cuvine partenerii din UE, ca să nu fim percepuți ca un posibil cal troian de tip Orbán. Cam asta e. Nu e un capăt de lume. Nici începutul a ceva glorios”, a punctat el.
În finalul postării, Adrian Papahagi a pledat pentru transformarea Uniunii Europene în Statele Unite ale Europei, o federație cu o administrație unică, reală”, din moment ce „Comisia Europeană nu este așa ceva”, iar „UE e condusă de un consiliu format din șefi de stat și de guvern.”
„Astfel, am scăpa de dileme și compromisuri. Am fi stat membru și fondator al unei federații uriașe, extrem de bogate și tot mai înarmate. Sigur că România nu va fi California, New Yorkul sau Texasul Statelor Unite ale Europei. Vom fi totuși al șaptelea stat ca mărime și vom avea PIB-ul cel mai mare între statele mici, din est. Vor mai exista fricțiuni între nivelul statal și cel federal (cum există și în SUA între California sau Minnesota și DC). Dar măcar nu vom mai risca nimic, fiindcă Rusia nu va îndrăzni să atace un colos nuclear cu 450 de milioane de oameni și un PIB de 20 de trilioane, iar SUA nu ne va mai trata la bucată, ci va trebui să redevină un partener cordial, al doilea plămân (sau braț musculos) al lumii creștine și euro-atlantice”, a conchis prof. Papahagi.
