Cu un an înainte de alegerile prezidențiale franceze din 2027, scenariul pe care cancelariile europene l-au considerat timp îndelungat o ipoteză extremă prinde contur tot mai clar. Un al doilea tur în care ambii candidați provin de la extremele spectrului politic și împărtășesc o viziune profund sceptică față de Uniunea Europeană și NATO.
Jordan Bardella, liderul Adunării Naționale, partidul naționalist și anti-imigrație al Marinei Le Pen, rămâne favoritul incontestabil al cursei prezidențiale. Dar speranța partidelor de centru de a găsi un candidat unificator care să îl bată în turul doi s-a lovit de un obstacol major: creșterea explozivă a lui Jean-Luc Mélenchon, liderul formațiunii de extremă stângă, „La France Insoumise”.
Potrivit Politico, ultimele sondaje îl plasează pe Mélenchon cu șanse reale de a se califica în turul doi, privând astfel cursa de un candidat centrist capabil să mobilizeze votul anti-extremist în a doua economie a UE.
Concret, un sondaj realizat de Odoxa îl arată pe Mélenchon la egalitate pe locul doi cu fostul premier de centru-dreapta Édouard Philippe. Un al doilea sondaj, realizat de Toluna-Harris Interactive, îl proiectează pe Mélenchon în turul doi împotriva extremei drepte, în scenariul în care Centrul rămâne fragmentat, cu atât Philippe, cât și fostul premier Gabriel Attal menținuți în cursă simultan.
„Un coșmar” și evaluarea centrului
Édouard Philippe, considerat principalul candidat al taberei moderate, a descris perspectiva unui duel Mélenchon-Bardella în termeni fără echivoc: „Mulți oameni cred că, dacă ar trebui să aleagă între France Insoumise și Adunarea Națională, ar fi un coșmar. Și sunt de acord”, a declarat el, citat de Politico.
Gérald Darmanin, ministrul justiției în guvernul liberal al președintelui Emmanuel Macron, a mers și mai departe: „Trebuie să porți ochelari de cal ca să nu vezi” că Mélenchon este acum principalul contracandidat al extremei drepte.
Spectaculoasa revenire a lui Mélenchon
Ascensiunea lui Mélenchon este cu atât mai remarcabilă cu cât politicianul de 74 de ani fusese în mare parte dat uitării, după o campanie municipală conflictuală în martie. Sondajele îl plasează în mod constant printre cei mai antipatizați politicieni francezi, iar criticii l-au condamnat pentru antisemitism și pentru ceea ce au numit o „brutalizare” a vieții politice.
Cu toate acestea, după anunțul candidaturii sale în mai, Mélenchon a derulat o campanie energică care i-a cucerit chiar și pe adversari. „Este greu să nu recunoști că Mélenchon a înțeles probabil mai bine decât oricine cum arată o campanie prezidențială modernă”, a scris Stanislas Rigault, fost purtător de cuvânt al partidului de extremă dreaptă „Reconquête” al lui Éric Zemmour, citat de Politico.
Pe 7 iunie, susținătorii extremei stângi plănuiau o demonstrație de forță la un miting în Saint-Denis, o suburbie săracă la nordul Parisului, câștigată de „France Insoumise” la alegerile locale.
Cifrele care îngrijorează centrul
Sondajul Odoxa prezintă o imagine clară a ierarhiei actuale unde Bardella conduce detașat în primul tur cu 32%, urmat de Philippe cu 17% și Mélenchon cu 16%. În turul doi, toate proiecțiile îl avantajează masiv pe Bardella, iar sondajul Toluna-Harris Interactive îl creditează cu 68% din voturi într-un duel cu Mélenchon.
În alegerile prezidențiale din 2022, Mélenchon obținuse aproape 22% în primul tur, un nivel care, în contextul actual fragmentat, s-ar dovedi extrem de competitiv.
Centrul, prea ocupat cu rivalitățile interne
Dacă extremele se mobilizează, Centrul se fragmentează. Philippe și Attal, ambii foști premieri sub Macron, sunt prinși într-o rivalitate intensă care nu dă semne de rezolvare. Niciunul nu pare dispus să cedeze.
Un consilier al lui Attal a ridicat chiar posibilitatea ca acesta să rămână în cursă până la final dacă amenințarea reprezentată de Mélenchon ar scădea. „Ar schimba jocul”, a spus consilierul, citat de Politico.
Analistul politic Bruno Cautrès, de la Sciences Po, rezumă pericolul: „Competiția cu Gabriel Attal ar putea fi fatală. Dacă Attal nu se retrage până în toamnă, ar putea să ascută apetiturile celor din stânga politică, care vor începe să creadă că pot ajunge cu adevărat în turul doi împotriva extremei drepte.”
O sursă apropiată de Macron a formulat o formă critică fără menajamente: „Am auzit multe despre cine sunt… și prea puțin despre țară sau despre idei noi.”
Stânga moderată, între alarmă și implozie
Creșterea lui Mélenchon provoacă urgență și în stânga moderată, conștientă că liderul „France Insoumise” ar pierde masiv în fața extremei drepte într-un eventual duel final. Un oficial al Partidului Socialist, citat anonim de Politico, a descris situația fără eufemisme: „Mélenchon vrea să fie regele cimitirului pe stânga. Trebuie să ne scuturăm cu adevărat.”
Dar stânga moderată nu dă semne de coagulare, unde Partidul Socialist a fost la un pas de implozie, după ce o treime din conducere a demisionat pe fondul tensiunilor interne.
Europarlamentarul Raphaël Glucksmann, unul dintre cei mai promitenți candidați ai stângii moderate, a înregistrat o săptămână dificilă, marcată de lansarea unei cărți, dar și de scurgerea către Politico a unor declarații interne care sugera că ar trebui să evite să țintească alegătorii săraci, o dezvăluire care i-a slăbit credibilitatea.
Miza europeană
Dincolo de politica franceză internă, miza pentru Uniunea Europeană este considerabilă. Atât Bardella, cât și Mélenchon împărtășesc o viziune eurosceptică și critică față de NATO, unul din poziții naționalist-suveraniste, celălalt din poziții anti-imperialiste de stânga radicală.
Un tur doi între cei doi ar pune în centrul celei mai importante alegeri din Franța anului 2027 exact dezbaterea pe care Bruxelles-ul ar prefera să o evite, apartenența la structurile occidentale.
Cu aproape un an rămas până la scrutin, centrul mai are timp să se unifice. Dar, după cum o indică toate semnalele din acest moment, extremele o iau înaintea acestuia.
