Vladimir Putin a avertizat Armenia că aspirațiile sale de integrare europeană ar putea genera un „scenariu ucrainean”, trasând o paralelă explicită între traiectoria Kievului spre UE și cea actuală a Erevanului. Ulterior, Rusia a anunțat rechemarea ambasadorului său la Moscova pentru „consultări”.
„Criza din Ucraina a început cu tentativele Ucrainei de a adera la UE. Nu eram împotriva acestui lucru atunci”, a declarat Putin în cadrul unei conferințe de presă după summitul Uniunii Economice Eurasiatice (UEE) de la Astana, Kazakhstan, conform Ukrainska Pravda, care citează The Moscow Times.
Ministerul de Externe rus a confirmat zilele trecute că „ambasadorul Rusiei în Republica Armenia, S. Kopyrkin, a fost rechemat la Moscova pentru consultări privind pașii întreprinși de conducerea armeană în direcția apropierii de Uniunea Europeană, care subminează cooperarea în cadrul Uniunii Economice Eurasiatice”, conform DW.
Rechemarea unui ambasador este un gest diplomatic semnificativ, nu o ruptură diplomatică, dar un semnal clar că Moscova tratează comportamentul Armeniei drept o problemă de stat, nu una bilaterală de rutină.
La același summit din Astana, liderii blocului eurasiatic au avertizat că planurile Armeniei de a solicita statutul de candidat la UE prezintă „riscuri semnificative” pentru securitatea lor economică și au solicitat elaborarea unui raport privind „posibilele consecințe ale suspendării” calității de membru a Armeniei în UEE.
Declarațiile recente au loc exact în preajma alegerilor parlamentare din 7 iunie 2026, scrutinul perceput drept cel mai important vot al Armeniei de la câștigarea independenței în 1991.
Frica simbolică de pierdere a fostelor republici sovietice către Occident
Mai mult, discursul categoric al lui Vladimir Putin de la Astana servește acest context, unde Putin vede „alunecarea” Armeniei spre Uniunea Europeană ca o problemă pentru Rusia și, totodată, scăderea prestigiului și influenței acesteia în regiune.
Alegătorii armeni nu decid doar componența parlamentului. Decid dacă țara lor continuă să se îndepărteze de Moscova sau dacă revine în orbita rusă. Premierul Nikol Pașinyan și partidul său Civil Contract se prezintă la vot cu un program pro-occidental explicit prin pace definitivă cu Azerbaidjanul, distanțare de structurile conduse de Rusia și aprofundarea cooperării cu UE și SUA.
Opoziția este fragmentată în trei forțe cu orientare pro-rusă, blocul Strong Armenia al omului de afaceri Samvel Karapetyan, alianța fostului președinte Robert Kocharyan și Prosperous Armenia a oligarhului Gagik Țarukyan — care concurează între ele mai mult decât cu puterea.
Lupta care nu se vede pentru păstrarea influenței
Contextul extern amplifică miza internă, iar Moscova a crescut presiunea prin sancțiuni comerciale și amenințări de excludere a Armeniei din Uniunea Economică Eurasiatică. Bruxelles-ul, la rândul său, și-a semnalat interesul față de traiectoria pro-europeană a Erevanului și a trimis experți pentru contracararea interferenței informaționale.
Pe 7 iunie, Armenia votează. Iar rezultatul va fi citit dincolo de Caucaz, ca semnal pentru toate fostele republici sovietice aflate la aceeași răscruce între Est și Vest.
Putin a cerut totodată Armeniei organizarea unui referendum rapid prin care cetățenii să aleagă între rămânerea în blocul eurasiatic, condus de Moscova, sau avansarea negocierilor de aderare la UE.
Amenințările economice sunt concrete. Rusia a avertizat că ar putea opri livrările de gaze naturale la prețuri reduse și ar putea interzice importurile de coniac, fructe și legume din Armenia, măsuri pe care Putin a estimat că ar putea costa Armenia cel puțin 14% din PIB.
De ce a ales Armenia altă direcție
Pivotarea Armeniei spre Occident nu s-a produs dintr-o schimbare ideologică, ci dintr-un eșec strategic al Rusiei în rolul de garant al securității Armeniei.
Armenia a pierdut două războaie cu Azerbaijanul, în 2020 și 2023, care au dus la dizolvarea efectivă a republicii separatiste Nagorno-Karabakh și la exilul populației sale majoritar armene. CSTO, organizația de apărare colectivă condusă de Rusia, nu a intervenit. Erevanul a înghețat participarea sa în CSTO în 2024, declarând că aliații nu și-au respectat obligațiile de apărare mutuală.
Totodată, Armenia a semnat un acord de pace intermediat de SUA pentru normalizarea relațiilor cu Azerbaijanul și a participat în mai 2026 la summitul UE-Armenia, pe care Bruxelles-ul l-a salutat ca un „salt înainte” în relații, conform analizelor anterioare ale procesului de aderare.
Premierul Pashinyan și-a declarat intenția de a depune candidatura de aderare la UE, deși formal aceasta nu a fost încă depusă.
Kaliningradul și amenințarea față de Lituania, în același discurs
În aceeași conferință de presă de la Astana, Putin a reacționat și la declarațiile ministrului lituanian de Externe, Kęstutis Budrys, care afirmase că NATO ar fi capabilă să distrugă complet bazele rusești din Kaliningrad în caz de conflict.
Răspunsul Kremlinului: Putin a amenințat că va „rade de pe față pământului” orice entitate care încearcă să atace Kaliningradul. Este a doua escaladare retorică față de un stat NATO în același discurs, după amenințarea față de Armenia, marcând un tipar de declarații agresive simultane pe multiple fronturi.
Rusia și pierderea Caucazului de Sud
Amenințările față de Armenia se înscriu în contextul retragerii mai largi a influenței rusești din Caucazul de Sud, un proces documentat de analiștii regiunii, în care SUA și UE au câștigat prezență, China a crescut în Georgia, iar Rusia nu mai are resursele pentru a-și menține nivelul anterior de control. Independent news a scris pe larg despre acest subiect.
Rechemarea ambasadorului și amenințările cu „scenariul ucrainean” sunt semnale că Moscova înțelege direcția procesului și încearcă să-l oprească prin presiune, în absența unor instrumente mai convingătoare.
Faptul că Armenia, un stat care rămâne formal în UEE (Uniunea Economică Euroasiatică) și care găzduiește singura bază militară rusă din Caucazul de Sud, este acum în centrul acestei dispute arată cât de rapid s-a erodat autoritatea Rusiei în regiune, și cât de puțin mai rămâne din „influența fără limite” pe care Kremlinul pretindea că o exercită.
