De ani buni, România rămâne un furnizor important de materii prime pentru industria agroalimentară. Din țara noastră pleacă cereale, legume, fructe, carne și animale vii spre piețele externe. În perioada comunistă, aceste exporturi erau parte din strategia de achitare a datoriei externe, ceea ce limita drastic importurile.
În tot acest timp, producția internă nu reușea să acopere cu succes necesarul de consum al românilor. Și, astfel, la 37 de ani de la Revoluție, țara noastră continuă să vândă în str[in[tatate materii brute. Însă, spre deosebire de înainte de 1989, importurile de produse alimentare procesate au ajuns la un nivel foarte ridicat, scrie News Edge.
În perioada lui Nicolae Ceaușescu circula o glumă cunoscută. „Unde se duc legumele și fructele din piețe după vizita de lucru a Tovarășului? În piețele din Munchen și Viena”.
Astăzi, fructele și legumele se găsesc în piețele din România, însă adesea la prețuri care le fac necompetitive. În schimb, rafturile magazinelor din țară sunt dominate de produse finite din import, de la conserve la pateuri și alte alimente procesate.
Ce spun statisticile
Datele Agenției Române pentru Investiții și Comerț Exterior indică faptul că, în 2023, deficitul comercial cu produse alimentare a depășit suma de 6,3 miliarde de euro. Importurile agroalimentare au ajuns la o valoare de 13,56 miliarde de euro. Ceea ce reprezintă 11,11% din totalul importurilor. Se raportează o creștere față de 2022, când ponderea era de 10,51%.
În trecut, România era supranumită „grânarul Europei”. Este vorba despre o etichetă alimentată și de propagandă, bineînțeles. Dar care avea și un sâmbure de adevăr. Și astăzi, țara noastră se menține printre principalii exportatori de grâu din Uniunea Europeană.
În prima jumătate a anului comercial 2024 – 2025, România s-a situat pe primul loc în UE în ceea ce privește exportul de grâu. În perioada 1 iulie – 31 decembrie 2024, au fost livrate peste 3,23 milioane de tone. Iar pentru acest export s-au încasat aproximativ 714 milioane de euro. În anul comercial anterior, exporturile au depășit valoarea de 6,4 milioane de tone. Ceea ce a generat venituri de peste 1,46 miliarde de euro.
Și porumbul rămâne un produs important pentru export. Chiar dacă suprafețele cultivate au scăzut în ultimii ani, România a revenit pe prima poziție în Uniunea Europeană. Până în prima jumătatea a lunii decembrie 2024 s-au înregistrat livrări de peste 325.000 de tone. De asemenea, se adaugă exporturile de animale vii, dar și cantități importante de legume și fructe. Chiar dacă acestea sunt limitate de distanță și de condițiile necesare pentru păstrarea prospețimii.
Ce importă România
Statisticile arată că cel puțin jumătate din produsele alimentare consumate în România provin din import. Cele mai mari dezechilibre apar la carne de porc, carne de pasăre, pește, dar și la legume și fructe, unde peste 40% din piață este acoperită de producători externi.
Chiar și în sectoare în care există materie primă locală , precum panificația sau industria uleiului, importurile depășesc 10%. În cazul legumelor și fructelor, deficitul anual trece de suma de un miliard de euro. Institutul Național de Statistică (INS) a raportat, în a doua parte a anului 2024, o creștere de până la 40% a importurilor de lapte brut, de exemplu.
Cum s-a ajuns în acest punct
O parte dintre fermieri, producători și politicieni găsesc drept responsabili marii retaileri. Ei sunt de părere că extinderea lanțurilor de supermarketuri a dus la dispariția multor magazine de cartier și a îngreunat accesul produselor românești la raft. Potrivit Ministerului Agriculturii, înainte de dezvoltarea comerțului cum îl știm noi astăzi, existau în țara noastră aproximativ 160.000 de magazine tradiționale. Ceea ce reprezintă un număr de patru ori mai mare decât în prezent.
Pe de altă parte, oficialii de la Asociația Marilor Rețele Comerciale din România (AMRCR) afirmă că oferta locală nu acoperă cererea. Ei spun că investițiile din retail sunt cele care susțin economia și asigură produse accesibile pentru consumatori. „Toţi membrii AMRCR sunt mari contribuabili la bugetul de stat şi se achită, în mod transparent şi responsabil, de obligaţiile fiscale conform legii din România”, menţionează reprezentanții organizației.
În același timp, încercările de a impune prin lege o pondere minimă de produse românești la raft, precum legea „51%”, dar care nu au avut rezultatele dorite.
Vremea și Green Deal au avut efecte
Slăbiciunile structurale ale industriei alimentare sunt amplificate de condițiile meteo extreme din ultimii ani. Acestea au afectat producția și calitatea recoltelor. În plus, restricțiile europene privind utilizarea anumitor inputuri și efectele războiului din Ucraina au redus rentabilitatea agriculturii.
Sectorul zootehnic a fost, la rândul său, afectat de epizootii și de restricțiile impuse pentru limitarea acestora. Presiunile asociate politicilor de mediu, inclusiv cele din Green Deal, contribuie, de asemenea, suplimentar la dificultățile din domeniu.
În același timp, globalizarea face tot mai dificilă definirea unui produs ca fiind „local”, în condițiile în care lanțurile de producție sunt fragmentate și distribuite internațional.
Exemplul de la Varșovia
Există însă și exemple de succes în Uniunea Europeană. Polonia, o țară comparabilă ca dimensiune, a reușit să transforme agricultura într-un motor economic. Oficialii de la Varșovia au făcut acest lucru prin investiții în procesare, distribuție și promovare.
Potrivit lui Călin Costinaș, director executiv al unei rețele de supermarketuri, Polonia a ajuns la un excedent alimentar de aproximativ 7 miliarde de euro. Țara a devenit un exportator important de produse procesate, inclusiv ciocolată, deși nu produce cacao.
În România, lipsa infrastructurii, accesul dificil la finanțare și fragmentarea lanțurilor de producție limitează dezvoltarea sectorului agroalimentar. Problemele sunt completate de dificultăți în extinderea producției și de reticența instituțiilor financiare în susținerea investițiilor, a mai explicat specialistul pentru Mediafax.
Ce soluții există
Un studiu realizat în 2019 arată că produsele românești pot câștiga teren pe piață, dacă sunt competitive și bine promovate.
O posibilă direcție este conturată de Călin Costinaș: „România are nevoie de un plan. Un plan care să pornească de la cererea reală și să lucreze înapoi spre producție. Nu invers! Un plan care să aducă la aceeași masă autorități, producători, retaileri și finanțatori. Să identifice unde se rupe lanțul”.
