Forțele Armate (FA) israeliene au anunțat sâmbătă, pe contul oficial de Telegram, că în noaptea de 20 spre 21 martie 2026 au executat lovituri aeriene care au vizat și distrus un centru de comandă și depozite de arme și muniții ale FA siriene din sudul Siriei, parte din infrastructura militară a noului regim sirian.
Este un răspuns la ceea ce autoritățile israeliene au catalogat drept atacuri împotriva populației druze din provincia siriană As-Suwayda.
Druzii sunt una dintre puținele minorități din regiune profund integrate în statul israelian, inclusiv în structurile militare, ceea ce îi transformă nu doar într-o comunitate protejată, ci într-un veritabil interes de securitate pentru Israel.
Astfel, prin aceste acțiuni, Israelul a semnalat că este dispus să intervină oricând și oriunde, inclusiv pe teritoriul altor state, pentru a-și proteja interesele în regiune. Israelul acționează preventiv, transmite un mesaj de forță și încearcă să controleze orice posibilă sursă de instabilitate din proximitatea granițelor sale. În actualul context însă, această mișcare poate deveni o greșeală strategică.
Siria de astăzi nu este un adversar clasic, coerent, ci un stat în curs de reconstrucție, cu autoritate neconsolidată și echilibre locale fragile. O lovitură aplicată unei astfel de structuri nu rămâne niciodată strict militară, ci amplifică vulnerabilități deja existente și accelerează pierderea controlului în zone sensibile.
Acest scenariu nu este teoretic și istoria recentă ne arată că s-a mai întâmplat. Ori de câte ori statul sirian a pierdut controlul asupra unor teritorii, spațiul rezultat nu a fost ocupat de stabilitate, ci de actori non-statali. Iar sudul Siriei riscă să redevină exact un astfel de spațiu – o zonă gri de securitate.
În paralel, există deja semnale că gruparea teroristă Statul Islamic (Statul Islamic din Irak și Levant – ISIS) încearcă să se reactiveze pe teritoriul Siriei, într-o formă adaptată: celule dispersate, infiltrare în zone slab controlate și exploatarea tensiunilor locale. Exact acest tip de context, instabilitate, fragmentare și slăbirea autorității statale, a permis, în trecut, ascensiunea rapidă a grupărilor teroriste, inclusiv a ISIS.
Riscuri
Paradoxal, Israelul lovește pentru a preveni amenințări, dar, în același timp, acțiunile sale pot contribui indirect la apariția unor amenințări mai difuze, mai imprevizibile și mult mai greu de controlat.
Loviturile aeriene executate de FA israeliene în Siria se suprapun peste un conflict regional deja în expansiune, în care Israelul acționează simultan împotriva Hezbollah în Liban și încearcă să limiteze influența Iranului. În acest context, extinderea operațiunilor și în Siria contribuie la multiplicarea fronturilor și la creșterea nivelului general de instabilitate.
Israelul are motive să acționeze în Siria, însă acțiunile sale aeriene din această țară riscă să producă efecte contrare celor urmărite, pentru că fiecare lovitură care slăbește un stat fragil din regiune poate întări exact tipul de actor pe care regiunea încearcă de ani de zile să-l elimine.
Astfel, grupările înarmate extremiste și chiar grupările teroriste vor câștiga din nou teren în Orientul Mijlociu iar consecințele nu vor rămâne locale și pot ajunge într-un punct în care nimeni nu le va mai putea controla.
