Soarta vastelor teritorii ale Ucrainei este decisă chiar în aceste zile. Delegațiile Statelor Unite și Rusiei s-au întâlnit în repetate rânduri în ultimele săptămâni și discută în continuare. Una din temele principale este viitoarea graniță a Ucrainei, odată cu încetarea focului. După multe frământări, guvernul de la Kiev pare să își accepte soarta.
Președintele american, Donald Trump, l-a invocat din nou pe Vladimir Putin, într-o declarație oferită presei azi noapte, înaintea îmbarcării pe Air Force One. „Voi vorbi cu președintele Putin marți. S-au înregistrat multe progrese peste weekend. Vreau să vedem dacă putem să încheiem războiul. Poate că vom reuși, poate că nu. Dar, cred că avem o șansă foarte bună.”
Negocierile dintre cele două țări s-au intensificat semnificativ de când Trump și-a preluat noul mandat. La nivel oficial, au existat deja câteva întrevederi între diplomații Washingtonului și Moscovei, acompaniate inclusiv de convorbiri directe între Trump și Putin.
La nivel neoficial, este foarte posibil să fi fost și mai multe astfel de „tatonări”. Cât despre Trump și Putin, există fel și fel de speculații. Apărătorii lui Trump vor puncta mereu faptul că în primul mandat rușii nu au avansat în Ucraina, SUA și-au consolidat prezența în Europa de Est, armata Kievului a primit rachete „Javelin”, iar președintele nu s-a sfiit să dea un ordin de a ataca letal sute de mercenari Wagner care amenințau o bază americană în Siria.
Criticii săi vor puncta afinitatea neobișnuită a magnatului față de fostul agent KGB, obsesia de a nu-l critica, ba chiar de a-l lăuda. În februarie 2022 l-a catalogat pe liderul rus drept un geniu pentru faptul că a invadat țara vecină. Bob Woodward, celebrul jurnalist de investigații american care l-a deconspirat pe Nixon și l-a forțat să demisioneze, l-a citat pe un consilier al lui Trump. Acesta spunea că, după 2021, când Trump a plecat de la Casa Albă, miliardarul ar fi avut nu mai puțin de șapte convorbiri cu Putin.
Riad, Istanbul, Moscova
Ce știm sigur este că pe 11 februarie a.c, rușii au agreat să îl elibereze pe Mark Vogel, profesorul american reținut în 2021 pe aeroportul „Șeremetievo”. Americanii l-au oferit la schimb pe Alexander Vinnik, criminal condamnat pentru evaziune fiscală în SUA. Steven Witkoff, emisar al președintelui Trump, s-a deplasat atunci personal la Moscova pentru a-l aduce pe prizonierul politic acasă. Sean Hannity, vedeta de la Fox News, pretinde că Witkoff a avut atunci o întâlnire de peste trei ore cu Putin.
În următoarea zi, Trump și cu Putin au avut o convorbire telefonică prin care cei doi au convenit ca reprezentanții lor să se întâlnească pentru a începe discuțiile despre încheierea războiului în Ucraina. Imediat după, americanul l-a sunat și pe Zelenski să îl informeze. Acel apel telefonic a spart „blocada diplomatică” pe care Washingtonul o impusese după februarie 2022.
Pe 18 februarie, Marco Rubio (Secretarul de Stat), Mike Waltz (consilierul lui Trump pe probleme de securitate națională) și Steven Witkff (emisarul lui Trump), s-au întâlnit la Riad cu Serghei Lavrov și alți oficiali ruși. La întrevedere nu a participat niciun delegat ucrainean sau european. Summitul a pus bazele unui viitor tête-à-tête între cei doi șefi de stat. Momentan, acesta încă nu a avut loc.
Diplomații ruși s-au mai întâlnit cu omologii americani la Istanbul, pe 27 februarie. S-a vorbit atunci despre normalizarea relațiilor diplomatice între cele două state. Între timp, la Casa Albă, Zelenski era dat afară după disputa în fața presei cu Trump și Vance. Ulterior, ajutorul militar american către Kiev a fost blocat, alături de schimbul de informații.
A urmat întâlnirea dintre oficialii ucraineni și cei americani din Arabia Saudită, de pe 11 martie. Acolo, după săptămâni de contre și turbulențe, reprezentanții lui Zelenski au acceptat, în cele din urmă, propunerea americanilor privind un armistițiu pe 30 zile, timp în care ar urma să se finalizeze un acord cu Rusia.
Joia trecută, Witkoff s-a deplasat din nou la Moscova pentru o nouă întrevedere cu Putin. Anumite surse au prezentat informația că a trebuit să aștepte opt ore pentru a fi primit de șeful de la Kremlin. Cu toate acestea, el a descris dialogul cu Putin drept unul pozitiv și bazat pe soluții. Pare că unul dintre scopuri a fost de a „pregăti terenul” pentru un nou apel telefonic între cei doi președinți. Trump a confirmat că marți va dialoga cu omologul său rus. „Vom discuta despre teritorii. Vom discuta despre centralele energetice”, a declarat el. Așadar, reiese clar că una din probleme spinoase, care rămâne încă nerezolvată, este cum va fi Ucraina împărțită după noul acord.
Dacă în legătură cu alte subiecte, precum aderarea Kievului la NATO, garanții de securitate, sau asistență militară, lucrurile par mai mult sau mai puțin lămurite, trasarea unei granițe după încetarea focului rămâne acuma principala temă de dezbătut.
Enerhodar, marea miză
Hartă cu situația la zi a liniei frontului. Sursa: ISW
În repetate rânduri, rușii au insistat că nu vor renunța la niciunul din teritoriile pe care ei le-au cucerit deja.
După contraofensiva Ucrainei din septembrie 2022, când au eliberat majoritatea regiunii Harkov și au reușit astfel să scape al doilea oraș al țării de amenințarea rusească, Moscova a anexat patru regiuni.
Acestea au fost Donețk și Luhansk, ale căror independență Rusia o recunoscuse încă din februarie, alături de Herson și Zaporojie. Cele două din urme sunt importante pentru Kremlin întrucât asigură un coridor terestru între Rusia continentală și Crimeea.
Armata Ucrainei a reușit în noiembrie 2022 să elibereze tot malul vestic al Niprului în regiunea Herson, inclusiv orașul omonim.
Deși forțele Kievului au încercat diverse operațiuni prin care să stabilească un „cap de pod” pe celălalt mal al Niprului, pare că granița acolo s-a stabilizat de-a lungul fluviului. După ce rușii au „aruncat în aer” barajul de la Kakhovka în iunie 2023, iar astfel volumul de apă al Niprului a crescut mult, a devenit chiar și mai greu pentru ucraineni să recucerească partea rusească a regiunii Herson.
A rămas însă un obiectiv cu o miză importantă pentru Zelenski și echipa sa pe malul stâng, adică estic, al Niprului. Acesta este centrala nucleară de la Enerhodar, Este cea mai mare astfel de centrală din Europa.
Unul din scopurile ucrainenilor când au lansat contraofensiva de pe câmpiile zaporojene în 2023 a fost de a redobândi Enerhodarul. Armata Kievului nu a reușit să străpungă atunci linia de apărare „Surovikin” a rușilor, de unde ar fi avansat apoi spre vest către Enerhodar.
În august anul trecut, militarii Ucrainei au început un asalt asupra regiunii Kursk din Rusia. Logica și gândirea din spatele acestei mișcări a fost de a lua sub stăpânire pământuri rusești, care apoi să fie oferite la schimb pentru teritorii ale Ucrainei controlate de Moscova.
Principala zonă ochită de Kiev pentru un eventual troc a fost chiar Enerhodarul. Răspunsul din Rusia legat de centrala nucleară a fost mereu același. Anume, este vorba despre un teritoriu care a fost alipit prin lege, pe care nu îl vor ceda. În schimb, rușii au propus returnarea anumitor zone din regiunea Harkov, în zona orașului Vovchansk, respectiv cordonul litoral Kinburn Spit din regiunea Nicolaev. Acestea sunt ambele aflate în „oblasturi” neanexate încă de ruși.
Armata rusă a reușit însă în ultimele săptămâni să avanseze considerabil în Kursk, inclusiv pe fondul sistării ajutorului american pentru Ucraina. Există surse militare din cadrul forțelor Kievului care au precizat că în prezent are loc o retragere organizată din Kursk, fără a fi vorba însă despre o încercuire, așa cum a pretins Trump.
Bogățiile Ucrainei, vizate direct de către americani
Unul dintre principale motive de neînțelegeri dintre Zelenski și noua conducerea de la Washington a fost acordul privind accesul americanilor la resursele naturale ale Ucrainei. Se pare că acesta a fost semnat zilele trecute, la întrevederea de la Jeddah. Trump îl prezintă chiar ca pe una dintre marile sale realizări.
Hartă cu resursele naturale ale Ucrainei. Sursă: The Guardian, Institute for the Study of War
Printre aceste resurse se evidențiază metalele rare din subsolurile țării. Ele sunt o componentă foarte importantă pentru industria tech, iar marea problemă a Statelor Unite este faptul că atât extracția, cât și procesarea metalelor respective este dominată de chinezi. Beijingul chiar a luat măsura de restricționa exporturile către SUA. Rezervele din Ucraina ar putea fi esențiale pentru americani, măcar să își reducă dependența de importurile din China.
La întâlnirea lui Trump cu premierul britanic Starmer, la Casa Albă, liderul american a spus atunci că va negocia cu rușii să vadă ce teritorii va putea să recupereze de la ei. El a făcut aluzie inclusiv la redobândirea de către Ucraina a țărmului Mării Azov. Mai exact, e vorba de regiunea Zaprojie, unde se află orașe precum Melitopol sau Berdiansk.
Trump foarte probabil ochea bogățiile din acele teritorii, controlate în prezent de ruși. Acolo se află zăcăminte de metale rare, fix acele resurse râvnite cel mai multe de americani, alături de titan, fier, dar și gaze naturale. Republicanul nu părea să promită nimic, tocmai pentru a cădea într-o „lumină proastă” dacă nu reușește să le obțină la schimb. Totuși, e clar că ele se află pe radarul americanilor.
În ceea ce îi privește pe ucraineni, există și o miză umanitară. Spre deosebire de Donețk și Luhansk, populația din zonele stăpânite de ruși în regiunile Herson și Zaporojie se simte mult mai apropiată de Kiev decât cea din Donbass. În Hersonul și Zaporojia ocupată, au existat mai multe mișcări de rezistență în ultimii ani. Primarul localității Melitopol, Ivan Fedorov a fost ținut în captivitate mai multe săptămâni de ruși, întrucât li s-a opus acestora. Sunt și mărturii ale soldaților armatei Kremlinului care confirmă atitudinea respectivă a locuitorilor. Un militar a povestit cum a arestat-o pe o femeie la o benzinărie lângă Berdiansk fiindcă aceasta vorbea în ucraineană și refuza să discute în rusă cu el. Ulterior, ea a fost torturată.
Regiunile Donețk și Luhansk au fost timp de decenii „inima industrială” a Ucrainei, încă de pe vremea Uniunii Sovietice. Aici se află și nenumărate mine. După Crimeea, aceste două zone au fost prioritare pentru Moscova. Aici au reușit separatiștii să își creeze și republici încă din 2014. În 2022, ele au fost recunoscute de Rusia, pentru ca mai apoi să fie încorporate. Aproape tot Luhanskul a fost cucerit de ruși, alături de majoritatea Donețkului. Singurele orașe mari pe care ucrainenii încă le controlează sunt Kramatorsk și Slaviansk, unde culmea, acolo a început insurgența separatiștilor în 2014.
Rușii a cerut de mai multe ori ca statul ucrainean să le cedeze aceste teritorii. Kievul nu a părut dornic, cel puțin până acum, să ofere zonele stăpânite în Donbass, unde segmentul de populație rusofon este unul consistent, la schimb pentru alte teritorii unde există vorbitori majoritari de ucraineană.
