Când economistul libertarian Javier Milei a câștigat președinția Argentinei în 2023, a promis că va folosi un „ferăstrău” pentru a tăia din statul argentinian supradimensionat. La 18 luni de la acel moment, autoproclamatul „anarho-capitalist” și-a ținut promisiunea – reducând masiv cheltuielile guvernamentale, eliminând subvențiile, concediind zeci de mii de angajați publici și zdruncinând din temelii o economie profund reglementată.
Pentru unii, reformele lui Milei reprezintă începutul unei transformări așteptate de mult. Pentru alții, ele sunt un experiment dureros și riscant, cu consecințe umane devastatoare. Dar un lucru este sigur: pentru prima dată în ultimele decenii, Argentina înregistrează un excedent bugetar.
Austeritatea ca armă
Realizarea cea mai remarcabilă a lui Milei a fost eliminarea deficitului bugetar cronic al Argentinei – o problemă care, potrivit multor economiști, a stat la baza inflației explozive și a crizelor de datorie repetate.
Prin măsuri dure de austeritate – printre care reducerea numărului de ministere de la 18 la 9, concedierea a peste 30.000 de angajați publici și eliminarea subvențiilor pentru energie și transport – Milei a reușit să reducă cheltuielile statului cu peste 5% din PIB. Rezultatul: în prima parte a anului 2025, Argentina a raportat primul excedent fiscal din aproape 20 de ani.
„Aceasta nu este o simplă ajustare – este o revoluție”, a declarat Milei într-un discurs televizat. „Am rupt ciclul declinului și readucem Argentina la rațiune.”
Politici de taxare: între liberalizare și presiuni fiscale
Pe lângă reducerile de cheltuieli, administrația Milei a încercat să simplifice sistemul fiscal, încurajând investițiile și reducând evaziunea. Deși nu a scăzut semnificativ taxele în primele luni, guvernul a menținut TVA-ul și impozitul pe venit, dar a eliminat sau redus taxele distorsionante impuse anterior pe exporturi și tranzacții valutare.
În paralel, s-au păstrat anumite taxe pe cumpărăturile cu cardul în străinătate și pe importuri, pentru a menține echilibrul fiscal. Reforma fiscală completă, promisă în campanie, rămâne în pregătire, iar criticii susțin că povara fiscală rămâne ridicată pentru clasele mijlocii și mici întreprinzători. Totuși, guvernul argumentează că este nevoie de o tranziție controlată, pentru a evita noi dezechilibre bugetare.
Dereglementare și visul dolarizării
Javier Milei a acționat rapid și în privința dereglementării economiei. În aprilie, administrația sa a anunțat eliminarea „ el cepo”, o rețea complicată de controale valutare și de capital care restricționau accesul la dolari și descurajau investițiile externe.
În paralel cu un nou acord de 20 miliarde de dolari cu FMI, guvernul a permis ca peso-ul să fluctueze într-un interval controlat între 1.000 și 1.400 peso/dolar, marcând un pas important către un regim valutar mai flexibil, deși departe de dolarizarea completă promisă în campanie.
„Este un program fără precedent, care susține un plan economic ce a dat deja rezultate”, a transmis FMI într-un comunicat.
Decizii radicale
Cele mai importante decizii luate de Javier Milei pot fi rezumate astfel: austeritate extremă, liberalizarea pieței, politică monetară disciplinată, ruperea de modelul peronist-statist.
Măsurile au vizat:
1. Reducerea aparatului de stat
– Reducerea numărului de ministere: de la 18 la 9, pentru a elimina birocrația și a reduce cheltuielile.
– Desființarea agențiilor și instituțiilor publice: cum ar fi Télam (agenția națională de presă), INADI (institutul antidiscriminare), ENOHSA (apă și canalizare) etc.
– Concedierea a peste 30.000 de angajați publici, în special din structuri administrative redundante.
2. Politică fiscală de „deficit zero”
– Tăierea subvențiilor de stat pentru energie, transport și combustibili.
– Stoparea finanțării guvernamentale prin tipărirea de bani (practică utilizată des în trecut) și înlocuirea acestui sistem cu unul de rezervă susținut de dolari.
– Obținerea primului excedent bugetar al Argentinei din ultimele două decenii (și posibil din ultimii 100 de ani, potrivit unor surse oficiale).
3. Reformă monetară și valutară
– Eliminarea controalelor de capital și valută („el cepo”), în vigoare din 2019.
– Introducerea unei marje controlată pentru peso: între 1.000–1.400 ARS/USD, în locul unui curs fix sau dublu.
4. Acord cu FMI – 20 miliarde USD
– Obținerea unui nou acord de împrumut cu Fondul Monetar Internațional, după ce a respectat cerințele legate de austeritate și liberalizare.
– Primele 12 miliarde USD au fost deja livrate, consolidând rezervele valutare ale țării.
5. Mega-decretul (Decretul 70/2023)
– Aprobat în decembrie 2023, acest pachet legislativ masiv a modificat peste 300 de legi pentru a liberaliza economia: eliminarea controlului prețurilor, facilitarea concedierilor, dereglementarea pieței muncii și a comerțului.
A generat critici și proteste masive, dar a fost considerat piatra de temelie a reformei sale economice.
6. Politici fiscale și comerciale
– Menținerea unor taxe pe consumul extern (carduri, importuri) pentru a proteja rezervele.
– Reducerea taxelor pe exporturi pentru anumite sectoare, în scopul de a stimula producția și comerțul exterior.
7. Măsuri sociale controversate
– Reducerea finanțării pentru universități, cercetare și știință.
– Suspendarea noilor planuri sociale și reevaluarea beneficiarilor existenți.
– A cerut prezență fizică de 100% în sectorul public, eliminând munca de la distanță.
Stabilizare sau suferință?
Deși investitorii privesc cu interes noile reforme, costurile sociale sunt severe. Inflația a scăzut – de la aproape 300% pe an, în 2023, la aproximativ 100%, în 2025 – dar prețurile continuă să crească, mai ales la alimente. Sărăcia s-a adâncit, afectând circa 45% din populație.
Nemulțumirea a erupt în stradă. Universitățile se închid, pensiile se reduc, iar sistemul de sănătate este sub presiune. Bugetele pentru cercetare și educație au fost drastic diminuate. Chiar și susținătorii președintelui se tem că „planul cu drujba” ar putea fi prea rapid și prea dur.
„Este un test de rezistență”, afirmă María Gómez, profesor de economie la Universitatea din Buenos Aires. „Indicatorii macroeconomici arată mai bine, dar oamenii suferă – și asta e periculos politic.”
Mizele sunt uriașe
Cu alegeri parlamentare programate în octombrie, Milei se află într-un moment decisiv. Partidul său deține o minoritate în Congres și a recurs frecvent la decrete executive pentru a implementa reformele. Rămâne de văzut dacă alegătorii îi vor recompensa stilul tranșant sau dacă îl vor sancționa pentru efectele sociale ale politicilor sale.
„Guvernul face un salt de credință”, spune Marcelo J. García, analist politic la Buenos Aires Times. „Dar întrebarea reală e: poate Argentina să supraviețuiască tratamentului înainte de a începe vindecarea?”
Planul economic al lui Javier Milei este îndrăzneț, controversat și dureros pentru mulți argentinieni. A fost aplaudat de piețele financiare și de gânditorii libertarieni, dar țesătura socială a Argentinei e încordată.
Dacă Milei va reuși să transforme țara într-o economie de piață stabilă, va fi una dintre cele mai spectaculoase reveniri economice din istoria modernă. Dacă va eșua, Argentina riscă un nou val de crize, neîncredere și populism.
