Înalta Curte din Spania a dat dreptate clubului de fotbal Real Madrid și a respins apelul formulat de UEFA, FIFA și Federația Spaniolă de Fotbal împotriva sentinței, prin care primele două foruri și-ar exercitat în mod abuziv și excesiv puterea de a bloca Realul să participe la o competiție europeană alternativă Ligii Campionilor, Superliga Europeană. Comisia Europeană dă semnale de susținere pentru forul condus de Aleksander Čeferin.
Disputa dintre Uniunea Asociațiilor Europene de Fotbal (UEFA) și Real Madrid cu privire la Superliga Europeană continuă, la patru ani de la anunțul care a „zguduit din temelii” lumea fotbalului.
În mod istoric, UEFA a fost entitatea care organiza și administra competițiile continentale inter-cluburi precum Liga Campionilor, Europa League și Conference League din prezent, sau defunctele Cupa Cupelor și Cupa Intertoto.
Marile cluburi de fotbal europene, care au devenit adevărate instituții de talie mondială prin prisma globalizării „sportului rege” și a numărului imens de fani ai lor pe tot mapamondul, au fost nemulțumite de felul în care forul de la Nyon gestiona finanțele respectivelor turnee.
Mai exact, președinții și conducătorii echipelor de fotbal erau contrariați de faptul că nu le reveneau suficienți de mulți bani din drepturile de televizare a Ligii Campionilor, UEFA încasând sumele respective și redistribuindu-le apoi în funcție de performanța cluburilor sau pe baza altor criterii.
Dorind să dețină controlul asupra încasării și a alocării banilor respectivi, mai multe cluburi europene au negociat „în culise” formarea unei competiții separate de UEFA, la care să participe în locul Ligii Campionilor.
12 cluburi au anunțat, în aprilie 2021, că vor să devină membre fondatoare ale Superligii Europene, noua competiție cu circuit semi-închis, unde fondatoarele aveau un statut privilegiat și care lua locul tradiționalei Champions League, dar periclita și campionatele interne ale țărilor europene.
Cele 12 echipe au fost Arsenal, Chelsea, Liverpool, Manchester City, Manchester United și Tottenham Hotspur din Anglia, Atletico Madrid, Barcelona și Real Madrid din Spania, respectiv AC Milan, Internazionale Milano și Juventus din Italia. Aceste cluburi urmau să guverneze competiția, ele hotărând asupra aspectelor precum împărțirea banilor din drepturile TV și așa mai departe.
Reacție negativă
Lumea fotbalului a părut că s-a unit la aceea vreme în condamnarea inițiativei, dar mai ales a lipsei de transparență (negocierile având loc în secret de mai multă vreme) și a formatului închis, care favoriza membrii fondatori.
Dincolo de furia sinceră a sutelor de milioane de fani din lume, inclusiv factorul politic a fost foarte implicat în contracararea Superligii Europene. În Regatul Unit s-a văzut cel mai clar acest lucru.
Presat de șefii Premier League (cel mai influent campionat intern de fotbal din lume, grație sumelor din drepturile TV, chiar mai mari decât cele din Liga Campionilor) premierul britanic de la aceea vreme, Boris Johnson, a condamnat proiectul Superligii și a amenințat că va folosi „o bombă legislativă” pentru a bloca participarea cluburilor din Anglia.
Cele șase echipe englezești s-au conformat imediat, abandonând Superliga. Totodată, a fost trecută ulterior o lege denumită „Football Governance Act”, care a intrat în vigoare recent, menită să blocheze astfel de demersuri pe viitor, respectiv să le dea comunităților locale de suporteri un rol și o putere mai mare, ei nefiind consultați înaintea aderării la noua competiție.
Cumva, actul legislativ s-a inspirat din modelul german de management al cluburilor, acolo suporterii deținând prin lege o cotă de cel puțin 51% din acțiunile cluburilor de fotbal, fiind la latitudinea lor să ia decizii precum cea cu Superliga. Tocmai de aceea, Bayern Munchen nici nu s-a numărat printre cele 12 echipe „secesioniste”.
Serie A și La Liga, deși neavând aceeași influență precum Premier League, au presat și ele împotriva Superligii, campionatele interne urmând să fie direct afectate de o competiție europeană inter-cluburi cu mai multe meciuri decât în Liga Campionilor, așa cum era Superliga. În Spania, Ateltico Madrid s-a conformat imediat, iar în Italia, Inter și AC Milan au procedat la fel.
Real Madrid, the last club standing
La doar câteva zile după anunț, mai rămăseseră doar trei cluburi în proiectul superligii: Juventus, Barcelona și Real Madrid. După mai multe luni de incertitudine, ele au anunțat, în octombrie 2021, un nou format al Superligii, deschis participării mai multor echipe, în speranța de a relansa proiectul.
Schimbarea conducerii la Juventus în 2023, cu John Elkann preluând de facto controlul de la Andrea Agnelli, a însemnat o resetare a relației cu UEFA. Noua conducere a clubului piemontez a acceptat suspendarea UEFA pentru sezonul 2023-2024 din competițiile europene, din cauza mai multor nereguli financiare.
Ulterior, Juventus a revenit, în iunie 2024, în Asociația Europeană a Cluburilor (entitatea care reprezintă cluburile în relația cu UEFA), renunțând astfel definitiv la Superliga Europeană.
Înaintea anunțului din 2021 și a părăsirii asociației respective, fostul președinte al lui Juventus, Andrea Agnelii, era simultan și președinte al asociației.
Acesta avea o relația foarte apropiată cu Aleksander Čeferin, președintele UEFA, care este nașul unuia din copii șefului de la Juve. Ulterior, slovenul s-a considerat trădat de Agnelli și cei doi nu-și mai vorbesc de atunci.
De vacantarea șefiei Asociației Cluburilor a profitat Paris Saint-Germain, Nasser Al-Khelaifi, președintele clubului (care nu se alăturase Superligii) devenind liderul structurii respective. Ulterior, acesta s-a folosit de noua poziție inclusiv pentru a forța UEFA să adopte actualul format al Ligii Campionilor (un compromis al forului față de cluburile puternice din Europa), alături de alte modificări favorabile.
Barcelona a fost și ea readmisă acum o lună în Asociația Cluburilor Europene (redenumită între timp Cluburile Europene de Fotbal), în ceea ce a fost percepută a fi o mare lovitură dată de UEFA, dar și de Al-Khelaifi. Simultan, Barcelona renunța la proiectul Superligii, care devenea astfel exclusiv o „afacere” a Real Madridului.
Luptele din instanță
UEFA spera ca justiția să pună capăt definitiv proiectului rival. Șefii de la Nyon au avut parte însă de o surpriză neplăcută în decembrie 2023, atunci când Curtea Europeană de Justiție a decis că UEFA nu poate avea monopol privind competițiile europene inter-cluburi, iar Superliga poate astfel continua.
Apoi, în 2024 a existat o sentință din partea justiției spaniole prin care se statua că UEFA s-a folosit în abuziv de puterea sa pentru a bloca cluburile de a participa în Superligă, fiind o victorie mai ales pentru Real Madrid și Barcelona, ultimele două entități care încă mai sperau atunci la noua competiție.
Real Madrid a rămas fermă poziție. Decizia Înaltei Curți a Spaniei de săptămâna trecută, prin care s-a confirmat hotărârea de anul trecut, pare că va lansa o nouă rundă de procese.
Clubul condus de Florentino Perez (considerat „părintele” proiectului Superligii) ar urma acum să dea în judecată UEFA pentru a obține daune pretinse de 4,5 miliarde de euro, din cauza faptului că a blocat competiția respectivă.
Comisarul european pentru Cultură și Sport a intervenit și el în dispută. El a precizat că susține actualul model competițional, inclusiv cu campionate domestice puternice, iar Superliga a fost încă de la bun început un proiect sortit eșecului.
Desigur, nu se știe niciodată ce se negociază în spetele ușilor închise, așa cum ne-a fost demonstrat în 2021 prin anunțul- surpriză. Cu toate acestea, în ciuda victoriilor din instanță, Real Madrid pare tot mai izolată în privința susținerii Superligii, având foarte mult de pierdut și în relația cu UEFA.
Rămâne de văzut dacă clubul din capitala Spaniei va duce până la capăt lupta cu UEFA privind despăgubirile, sau dacă asta va fi o unealtă de a forța forul de la Nyon să facă noi concesii în favoarea cluburilor în privința noului acord de televizare a Ligii Campionilor între 2027 și 2033, vehiculându-se că ar putea genera venituri de 5 miliarde de euro per sezon.
