Durerile abdominale la copii sunt unul din principalele motive de prezentare la Urgențe. Mai exact, apendicitofobia îi trimite pe majoritatea la verificat. În practică, însă, 90% sunt de fapt gaze sau ganglioni mezenterici inflamați.
Din experiență practică, copiii care plâng de durere și au crampe sunt de fapt, în majoritatea cazurilor, aceste două situații care nu pun viață în pericol. Gazele se resimt, uneori, intens, și vedem copii care urlă de durere, în timp ce părinții speriați urlă la rândul lor, încercând să scurteze suferință copiilor sau să „deschidă ochii” personalului, pentru ca acesta să vadă gravitatea situației. După flatulență, pe care o practică în incinta spitalului, durerea dispare brusc, pacientul e că nou, iar părintele se jură că așa durere nu a mai văzut.
Copiii cu apendicită, peritonită, invaginație intestinală, diverticulită sunt, mai mereu, tăcuți. Sunt suferinzi, dar suferă în tăcere, pentru că urletele și efortul accentuează durerile și pentru că nu mai au energie să plângă intens.
Iar diagnosticele astea nu sunt mereu ușor de pus, pentru că investigațiile pe care le facem nu se potrivesc mereu cu ceea ce scrie în cărți. În ecografie nu apare o imagine clară pe care scrie „apendice”, iar acesta poate fi confundat cu alte structuri. Când nu se vede apendicele poate să fie bine (e mic și nu se vede) sau poate e de rău (era mare și s-a spart). Intestinele sunt că niște animăluțe vii, care se mișcă, au unde peristaltice, sunt antrenate de plânsul copiilor sau de alte mișcări pe care acesta le face. Invaginația se poate vedea în anumite momente, iar în altele nu.
Uneori ne ajută analizele de sânge, care ne arată inflamație (și care, bineînțeles, nu ne oferă niciun indiciu cu privire la localizarea sau sursa ei), dar am văzut și peritonite cu analize normale.
Am văzut copii cu ecografie normală în ziua 1 și cu apendicită în ziua 2, sau cu ecografie normală la ora 13 și cu invaginație la ora 15, pentru că ansele intestinale se pot dezinvagina spontan în anumite cazuri.
În pediatrie lucrurile sunt dinamice, colorate, nuanțate. Rareori avem diagnostice clare la Urgențe.
Vreau să vă prezint un caz al unei fetițe de 10 ani, care a venit la UPU însoțită de mamă, pentru niște dureri abdominale apărute (cică) de 2 zile și gaze. O să vă explicați singuri acest „cică” inserat aici.
Fetița cu stare bună, fără niciun alt simptom, tranzit intestinal normal, fără vărsături, când o consult merge ca o femeie însărcinată, cu burtă în față. Când se așează pe patul de consult își așează mâinile în spate, ca să contrabalanseze burta. Era clar că ce are în burtă nu sunt gaze și nu sunt de 2 zile.
La ecografie se ridică suspiciunea de chist gigant, ce cuprindea toată cavitatea abdominală și deplasa organele din jur. Va las imaginea CT. Era un chist ovarian, care la evacuare, a fost ținut de chirurgi cu două mâini.
