Economistul Bogdan Belciu a postat pe pagina sa de Facebook o analiză a evoluției economiei românești în ultimii 15 ani, pe care o reproducem integral:
În ultimele zile am tot citit despre „surprriza” creată de creșterea economică sub așteptări a României și mi-am adus aminte de 2008, când mulți erau convinși că România nu va intra în criză.
În 2009 am avut cea mai mare cădere economică din UE, și a fost nevoie de câțiva ani ca să ne revenim.
Din avion, pare că s-au schimbat multe în 15 ani. Dacă ne uităm cu atenție, nu e deloc așa: modelul de creștere economică rămâne bazat pe consumul stimulat de salarii crescute forțat, ceea ce generează cele două deficite:
Bugetar
Cheltuim mult mai mult decât încasăm la Buget), iar deficitul bugetar este finanțat prin împrumuturi cu dobânzi din ce în ce mai mari (și care la 30 iunie 2024 generează un cost de 1% din PIB, aprox. jumătate din bugetul de apărare al României sau aproape un sfert din cheltuielile de personal ale administrației).
Comercial
Importăm mult mai mult decât exportăm, pentru că nu reușim să creștem producția în România și de aceea o mare parte din valoarea adăugată generată de consumul stimulat prin împrumuturi generează creștere economică în alte țări.
De aceea trebuie să constatăm că, din punct de vedere al indicatorului cel mai des folosit al bunăstării (PIB/capita), România a rămas tot pe penultimul loc în Europa: acolo eram și acum 15 ani.
Între timp ne amăgim cu indicatori PIB/capita ajustați cu puterea de cumpărare, care arată că aproape în fiecare an depășim alte țări: este o aparență statistică, pentru că prea puține prețuri sunt în realitate mai mici decât în alte țări europene. Acesta este și motivul pentru care prea puțini simt o îmbunătățire reală a condițiilor de viață.
Din multe puncte de vedere situația de fapt e mai proastă ca acum 15 ani, Iată câteva exemple:
- avem cea mai amplă depopulare din Europa, care creează probleme din ce în ce mai mari mediului de business din România;
- calitatea învățământului și a serviciilor de sănătate au scăzut dramatic;
- dezindustrializarea: dacă acum 15 ani aveam un momentum pozitiv – pentru că abia intrasem în UE, aveam o piață mare, forță de muncă disponibilă și ieftină – astăzi lucrurile stau fundamental diferit;
- agricultura rămâne mult sub potențial, din cauza fragmentării excesive și a lipsei de finanțare, care limitează masiv investițiile în irigații și mecanizare; exportăm materii prime și importăm produse procesate;
- discrepanțele regionale sunt extreme, creând discrepanțe sociale din ce în ce mai mari și stimulând în continuare emigrația;
- inflația continuă să rămână printre cele mai mari din Europa, susținută de creșteri salariale și de creșteri de taxe prin care încercăm să „cârpim” bugetul pentru că nu reușim să stopăm evaziunea fiscală;
- îndatorarea României a crescut la cote alarmante. Raportarea datoriei ar trebui făcută la buget, nu la PIB. Cum avem cel mai prost grad de colectare al taxelor din Europa, gradul de îndatorare este deja mai mare decât ne putem permite.
