În ciuda aparențelor că Vladimir Putin și conducerea de la Moscova domină actuala administrație americană în negocierile de pace în Ucraina, leadership-ul de la Washington vizează una dintre principalele surse de venit ale Rusiei, anume exporturile de petrol, pe care SUA încearcă atât să le reducă, cât și să le scadă valoarea.
Summitul de săptămâna trecută de la Paris a „Coaliției de voință” (grupul de țări care sprijină Ucraina și care ar urma să furnizeze garanțiile de securitate în cazul unui armistițiu) a relevat faptul că până la încetarea focului mai e drum lung.
Frustrarea față de tergiversarea discuțiilor de către ruși a fost evidentă, devenind tot mai clar că aceștia „mimează” negocierile, adevăratul scop fiind continuarea luptelor și, implicit, a pierderilor de vieți omenești.
Donald Trump a intervenit prin videocall la Summitul de la Paris. Presa europeană și-a exprimat relativa dezamăgire față de informațiile care au „transpirat” din spatele ușilor închise.
Mai exact, nemulțumirea a venit din percepția că președintele american încă nu a hotărât să implementeze sancțiuni suplimentare pentru a constrânge Rusia, ba chiar i-a „urechiat” pe europeni pentru faptul că mai cumpără țiței din țara invadatoare. Acesta este însă un aspect esențial de subliniat.
Descurajarea achizițiilor de țiței rusesc
În luna februarie a acestui an, Centre for Research on Energy and Clean Air (un centru de studii în domeniul resurselor naturale) a publicat un raport care a stârnit multe discuții.
Acesta a prezentat informația că, în cel de-al treilea an de război din Ucraina, țările din Uniunea Europeană au cheltuit mai mulți bani pe achizițiile de țiței și gaze naturale din Rusia (21,9 miliarde de euro) decât asistența acordată Ucrainei (18,7 miliarde de euro). În mod evident, o astfel de informație contrazice total declarațiile cum că Rusia e principala amenințare la adresa siguranței cetățenilor UE.
Centre for Research on Energy and Clean Air publică ocazional rapoarte prin care arată, pe segmente, achizițiile de resurse naturale din Rusia (țiței gaze, GNL etc). În luna iunie, ei au lansat o astfel de analiză prin care analizau tranzacțiile din ultima lună.
Din aceasta reieșea că Ungaria este cel mai mare client al Rusiei în UE, per ansamblu. În ceea ce privește țițeiul, există două țări care continuă să cumpere masiv de la ruși: Ungaria și Slovacia.
Slovacia este importatorul cel mai mare din Europa, țara asigurându-și 81% din necesar prin Rusia. Bratislava a importat, numai într-o singură lună, țiței în valoare de 178 de milioane de euro. Budapesta a importat în valoare de 165 de milioane de euro, venit în cele două țări prin conducta „Drujba”, exceptată de sancțiuni, după ce mai mult țări din Europa Centrală au obținut această concesie în 2022.
Gazul natural continuă să fie, însă, principala materie achiziționată de țările din UE, fie prin conducte, fie prin terminalele de gaz lichefiat (GNL). Aproximativ 72% din importurile energetice din Rusia sunt compuse din acestea.
Spre deosebire de țiței, Uniunea Europeană nu a sancționat achizițiile de gaz natural din Rusia, deși le descurajează clar. În afara Slovaciei și Ungariei, printre cei mai mare clienți ai Rusiei de gaze naturale sunt Franța, Belgia, Spania și Olanda.
Momentan însă, SUA nu se concentrează, în principal, pe contracararea exporturilor rusești de gaze naturale, ci pe cele de țiței. Aceasta a fost reflectată inclusiv în intervenția lui Trump de la Paris, amintită mai sus.
Reproșul cu privire la achizițiile de țiței rusesc viza toate statele UE. Cu toate acestea, în mod paradoxal, principalele state afectate, Slovacia și Ungaria, sunt conduse în acest moment de politicieni care se declară susținători ai lui Trump.
Despre Viktor Orban este de notorietate că acesta are o relație apropiată cu Donald Trump, el fiind primit anul trecut și la reședința americanului de la Mar-a-Lago. În ciuda declarațiilor reciproc admirative, de anul trecut, relația lui Donald Trump cu Viktor Orban nu a mai părut așa de apropiată anul acesta, premierul maghiar nemaifiind primit la Casa Albă, după ce noul președinte și-a preluat mandatul.
Față de Robert Fico, Trump nu a avut aceleași declarații la superlativ. Cu toate acestea, prim-ministrul slovac a vorbit de bine despre Trump, încercând și să îi câștige simpatia prin faptul că ambii au supraviețuit unor tentative de asasinare.
Deși nu a reușit să se apropie pe cât își dorea de Donald Trump, Robert Fico a reușit însă să se „infiltreze” în cercul de încredere al lumii MAGA, în ciuda trecutului său socialist, el participând la celebra conferință CPAC (destinată politicienilor cu ideologii de dreapta de pe întreaga planetă), sau, recent, angajându-și lobby-iști apropiați de președinte.
În ciuda tuturor eforturilor depuse de cei doi lideri est-europeni, recenta decizie a administrației americane de a-și accentua opoziția față de comerțul de țiței rusesc nu le pică bine.
Presa internațională relatează că strategia americană vizează inclusiv importurile prin țări terțe. Spre exemplu, India cumpără mult țiței de la Rusia, pe care apoi îl prelucrează și îl exportă inclusiv către Europa, chiar și către Ucraina.
Este clar că apelul lui Trump către europeni se referă și la astfel de tranzacții. Au început să apară și semne concrete de acțiune din partea europenilor. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat ieri că Uniunea ia în calcul ca următorul pachet de sancțiuni să prevadă o reducere graduală a importurilor de țiței rusesc.
Ceilalți pași ai strategiei
Referitor la India, aceasta este principala vizată de abordarea mai dură a administrației republicane față de țițeiul rusesc. Țara sud- asiatică condusă de Narendra Modi este al doilea cel mai mare cumpărător de țiței rusesc, după China, însă este principalul importator de țiței transportat prin „flota fantomă” a Rusiei, prin care Kremlinul evită sancțiunile occidentale.
Donald Trump a crescut recent cota taxei asupra importurilor din India la 50%, decizia întrând în vigoare la finalul lunii august. El a precizat că este vorba despre tarife vamale secundare. Întrucât India cumpără masiv țiței rusesc, aproximativ peste 1,7 milioane de barili pe zi, este o formă de pedepsire a Rusiei prin lovirea în partenerul lor de comerț.
Dincolo de eforturile de a stopa exporturile prin țări terțe, leadership-ul de la Washington a încurajat în mod activ Ucraina să își sporească operațiunile de atacare a rafinăriilor rusești.
Casa Albă chiar a ieșit public, la finalul lui august, pentru a confirma că ucrainenii au distrus 20% din rafinăriile rusești de petrol, doar în acea lună, un semn că sprijină atacurile Kievului.
Totodată, Trump apelează și la Arabia Saudită în legătură cu creșterea producției de petrol de către țările OPEC, cu scopul de a scădea prețul barilului de petrol.
Din păcate pentru americani, Arabia Saudită duce în continuare un „joc duplicitar”. Saudiții au oferit, în luna iulie, inclusiv reduceri pentru diverse țări asiatice dornice să achiziționeze țiței de la ei, fiind astfel o sursă alternativă la Rusia. OPEC a anunțat, acum două zile, că va crește producția de petrol, în luna octombrie, cu doar 137.000 de barili, fiind o cifră mult mai mică decât cea preconizată inițial, între 400.000 și 550.000, cu cât au crescut în lunile august și septembrie. Evident, efectul este că nici prețul nu va scădea atât de drastic, întrucât oferta rămâne mai mică, exact ceea ce își dorește Rusia.
Venezuela, următoare piesă din puzzle?
În mod simultan, Statele Unite au crescut constant, în ultimele săptămâni, presiunea asupra regimului socialist al lui Nicolas Maduro din Venezuela. La prima vedere, poate părea că nu are legătură cu războiul din Ucraina, un război de pe un alt continent, la zeci de mii de kilometri distanță.
Țara sud-americană este însă un jucător important pe piața mondială și are potențialul de a schimba total echilibrul în ecuația prețului țițeiului. Venezuela are cele mai mare rezerve de petrol dovedite din lume, peste 300 de miliarde de barili, surclasând astfel Arabia Saudită, cu 267 de miliarde.
Administrația Trump a devenit tot mai fermă împotriva actualei conduceri din Venezuela, în ultimele săptămâni, cu Marco Rubio mergând inclusiv în Mexic pentru a discuta strategii comune de stopare a traficului de droguri, una dintre principalele surse de venite ale regimului Maduro.
Sub acest pretext, SUA au impus inclusiv o blocadă navală împotriva Venezuelei, atacând, la începutul lunii, o navă pe care o suspectau că era folosită pentru transportul de droguri. 11 oameni au murit.
Se pare că semnalul dat de americani a fost unul clar, nemaifiind raportate incidente asemănătoare ulterior. Trump a anunțat chiar că și avioanele care pleacă din Venezuela, în încercarea de a evita calea maritimă, ar putea fi doborâte.
La Caracas, teama cea mare este însă că e doar începutul unei operațiuni mai largi, menite a se finaliza cu o schimbare de regim. Au existat informații că regimul Maduro consideră că, de fapt, blocada marină are ca scop pregătirea unei operațiuni de debarcare a militarilor americani, cu scopul de a-l înlătura și a impune o figură de tipul Maria Corina Machado, Juan Guaido, sau Edmundo Gonzalez.
Desigur, o astfel de invazie terestră ar fi contrară promisiunii lui Trump din campania electorală de a nu băga SUA în niciun război. O debarcare în Venezuela ar risca totodată să îndepărteze de Partidul Republican segmentul de votanți izolaționiști, care a ajuns să aibă un rol important în dinamica formațiunii.
Momentan, Trump pare să urmeze calea presiunii economice. O schimbare de regim la Caracas, cu un nou guvern pro-american, ar fi însă o adevărată „mină de aur”.
Coloșii din industria petrolieră din SUA și-ar putea majora prezența în Venezuela, țara fiind mult mai convenabilă ca locație decât multe altele, întrucât e mai aproape de SUA. Deși are cele mai mari rezerve dovedite de țiței, Venezuela este de abia al 21-lea exportator de petrol. Așadar, potențialul de business pentru firme este foarte mare.
Într-un astfel de scenariu, în care „s-ar da drumul la robinetul de țiței din Venezuela”, ar fi o lovitură cu impact major și pentru Rusia, deoarece evident ar scădea prețul. Astfel, prin diminuarea uneia din principalele surse de venit, Kremlinul ar putea în sfârșit să vină la masa negocierilor.
