Astăzi (marți- n.red) este din nou examen de admitere la Psihologie. Tot test de gândire critică & statistică aplicată, un examen care amintește foarte mult de „Thinking Skills” din examenul de la Cambridge, nivel AS & A.
M-a întrebat o candidată de ce nu se publică itemii (întrebarile de evaluare), ce e așa mare secret?
Ce bine că m-a întrebat, pentru că sunt deseori întrebări privind publicarea testelor și baremelor de la Evaluarea Națională și Bacalaureat.
Dacă avem o evaluare de conținut, evident că are sens întrebarea: „Ce s-a dat?” „S-a dat” Eminescu, nuvela, romanul, caracterizarea etc.
Dacă evaluăm competențe și, mai mult, capacități cognitive atunci vom avea niște tipuri de întrebari de evaluare (itemi) formulați ca probleme, care merg în zona aplicativă, de transfer. Desigur, capacitățile cognitive nu lipsesc din competență, „knowledge” acela însemnând cunoaștere, nu doar cunoștințe, mai ales că orice conținut „am avea”, el nu poate fi operat fără capacitățile cognitive de un anumit nivel (de aici modele taxonomice Bloom, Marzano ș.a.)
Competența se referă, în principiu, la capacitatea de a transforma mediul pe baza informațiilor pe care le procesez, iau decizii, acționez.
Motive
De ce să facem publice testele? Pentru că itemii publici nu mai pot fi folosiți, ei devin itemi „morți” din punct de vedere evaluativ. Toată lumea s-ar antrena pe baza lor și, dacă apar în test iar, ei nu mai pot diferenția între cei care pot/știu și cei care nu pot/știu, pentru că… “aaaa, păi eu am lucrat itemul acesta”.
Un item bun este scump, o bancă de itemi este un produs educațional scump: necesită expertiză specifică și procese lungi – formulare de itemi, validare de conținut, pilotare, reformulare.
Dacă eu an de an renunț la itemii mei buni, validați, pentru care am muncit 2 ani (pentru că în primul an îl testez în cadrul unui test și abia apoi îl pot valida ca item “bun”), la un moment dat (prea rapid) epuizez combinatorica și testele nu mai sunt suficient de competitve.
Așa că secretizarea itemilor este un demers necesar ca să păstrez testul valid un timp mai lung, să mă pot folosi de itemii munciți ca să-și facă treaba de discriminare a competențelor/capacităților.
Sigur că un astfel de test va avea o prezentare publică, itemi model, pot exista teste de antrenament cu itemi „morți”, care nu vor apărea niciodată în testele live.
P.S. Cutia de cretă din fotografie este reală, de ieri (luni- n.red), dintr-un amfiteatru în care mulți candidați emoționați și cu atenția praf sub presiunea examenului și-au rezolvat problemele de interpretare de date și de gândire critică. Mi s-a părut o ilustrare bună pentru indecizia noastră între declarativ și acțional, între „vrem bine, dar să nu se schimbe nimic, și, în general, nu cu generația asta.
