În exclusivitate pentru „Independent news”, col. (r) Doru Paraschiv, ofițer de contrainformații militare care a investigat fraudarea alegerilor prezidențiale din 2009, continuă seria dezvăluirilor incendiare despre implicarea serviciului secret al Armatei, DGIA, în viața politică, sub coordonarea directă a gen. Marian Hăpău.
În episodul de astăzi veți afla cum serviciul secret al Armatei a monitorizat ilegal și a cules informații despre politicieni, pe care, ulterior, Gabriel Oprea i-a „convins”, prin șantaj sau promisiuni, să se alăture UNPR, partidul care a asigurat stabilitatea guvernării după 2009, în alianță cu PDL-ul lui Traian Băsescu.
După ce DGIA a organizat Comitetul pentru realegerea președintelui Traian Băsescu, serviciul secret al Armatei a continuat să se implice ilegal în viața politică. După prezidențiale, ministru al Apărării a fost numit Gabriel Oprea, care, într-un tndem nociv cu gen Marian Hăpău, șeful DGIA, au pus la cale acțiuni de poliție politică, demne de fosta Securitate.
Col. Paraschiv a indicat faptul că toate dovezile care sprijină dezvăluirile sale sunt la DGIA, deoarece chiar el le-a obținut prin investigațiile sale specifice, Mai mult, înainte să intre în conflict deschis cu gen. Hăpău chiar el a fost pus să desfășoare activități ilegale, cum ar fi efectuarea unor verificări de persoane, ce ulterior au fost „convinse” să intre în UNPR.
Fostul ofițer de contrainformații militare în acuză pe gen. Marian Hăpău de legături cu spionajul rusesc, motiv pentru care a depus la DIICOT o plângere penală și a depus dovezi în acest sens..
Rolul lui Oprea
Episodul de astăzi al dezvăluirilor col.(r) Doru Paraschiv:
„În activitatea Comitetului privind realegerea lui Traian Băsescu în funcția de președinte al României au fost trei etape: pregătire, implementare, pedepse și recompense.
Toate persoanele care au fost aproape de înfăptuirea acestui deziderat mafiot-ocult, cadre militare, nu doar din Ministerul Apărării Naționale (MApN), care au încălcat legea, jurământul militar, Constituția, au afectat bunul mers al statului de drept.
Gabriel Oprea a avut un rol determinant, nu neapărat hotărâtor, încă de dinainte de alegerile din 2009.
Aflat în interiorul PSD- ului, a atras de partea lui oameni, chipurile, nemulțumiți că echipa de conducere a partidului de la acea vreme nu le-a dat de înțeles că vor primi funcții importante în caz de victorie a lui Mircea Geoană, și atunci s-au orientat către cei care puteau să le garanteze așa ceva. Adică spre Gabriel Oprea și, implicit, Traian Băsescu.
Prin Oprea s-a creat o mișcare, care ulterior s-a transformat într- un partid, UNPR, cu contribuția serviciilor secrete etc.
Fiind un om destul de bine informat, auzisem o serie de lucruri despre Gabriel Oprea și relația lui cu PSD. Am aflat, la un moment dat, că a fost scos din echipa de conducere a PSD, sau, cel puțin că nu mai avea influență la acel moment.
Citește și:
SINGUR ÎN INIMA SISTEMULUI (EPISODUL 1) : „Traian Băsescu era conectat la interesele rusești”
Din acest motiv a început să-și caute un alt loc sub soare, să se orienteze către adversarii politici ai social-democraților, respectiv cei din PDL.
Multe din informații le-am aflat de la colegii mei, mai precis de la șoferii oamenilor cu funcții din instituția noastră, care îl însoțeau pe Gabriel Oprea la diverse întâlniri.
Ofițeri de contrainformații din DCiSM stăteau cu Gabriel Oprea preț de mai multe ore, cât timp acesta punea țara la cale. Uneori făcea afaceri în nume personal. Constituirea ocultă, în interiorul Ministerului Apărării Naționale, a unui Comitet de sprijin al realegerii lui Traian Băsescu în funcția de președinte, nu a fost o chestiune înscrisă în Ordinul de Zi pe Unitate (OZU).
Era o chestiune conspirată, la care participau oameni aleși, cu funcții importante în MApN. Erau permanent preocupați ca aceste lucruri să nu fie aflate în interiorul Armatei. Nici nu era nevoie să afle foarte mulți despre existența Comitetului, pentru că membrii săi ocupau funcții de conducere și puteau realiza scopurile propuse.
Aportul Direcției de Contrainformații și Securitate Militară (DCiSM), a gen. Marian Hăpău, a fost să aleagă pe sprânceană persoanele potrivite pentru a pune în aplicare misiuni punctuale, în anumite momente operative.
Aveau drept ținte persoane, militari și civili, cetățeni străini și cetățeni români, pe care îi supravegheau în contextul pregătirii și derulării alegerilor prezidențiale din 2009.
Auzisem așadar că Gabriel Oprea lucrează împotriva PSD- ului și bătuse palma în secret cu PDL- ul lui Traian Băsescu. Despre întâlnirea din sufrageria lui Oprea, din seara alegerilor prezidențiale, nu am avut cunoștință. Am aflat, ulterior, din declarațiile jurnalistului Dan Andronic.
Pe mine mă interesa mai mult ce se întâmplă în Armată și căutam surse de informații despre Comitet.
După alegeri, Gabriel Oprea a fost numit ministrul Apărării Naționale și, din câte am înțeles, fostul ministru Mihai Stănișoară, care a condus Comitetul de realegere a lui Traian Băsescu, a fost foarte supărat că nu a fost păstrat pe această funcție în noul guvern și nici nu i s-a dat un alt portofoliu.
Băsescu l-a mângâiat însă pe creștet și i-a promis funcția de consilier prezidențial pe probleme de Securitate națională, cu rang de ministru. Acest lucru nu le-a picat bine unora dintre colegii mei de atunci, și mă refer la Șomordolea Mihai, care ajunsese în zona apropiată ministrului Mihai Stănișoară, și, imediat cum acesta a ajuns consilier prezidențial, a fost detașat și el la Palatul Cotroceni, a avut un parcurs fulminant și astăzi este consilier de stat la Departamentul Securității Naționale, la Secretariatul CSAT.
S-a realizat, astfel, recompensarea celor care au participat activ la realegerea lui Traian Băsescu în funcția de președinte al României.
Joncțiunea Oprea- Hăpău
Cu Gabriel Oprea ministru al Apărării Naționale a început dezmățul. Omul ăsta a avut un singur plan: cum să-și mărească averea și interesele personale, sub paravanul așa- zisului interes național.
Nu a durat mult și s-a realizat joncțiunea între ministrul Apărării, Gabriel Oprea, și Marian Hăpău, șef al Direcției de Contrainformații și Securitate Militară (DCiSM), acesta din urmă numărându-se printre persoanele remarcate deja, cunoscut în zona apropiată a amiralului Gheorghe Marin și a președintelui Traian Băsescu.
Așadar, s-a produs joncțiunea dintre Gabriel Oprea și Marian Hăpău, la finalul anului 2009- începutul anului 2010. Interesele lor erau commune. Hăpău a început să facă ceea ce făcea de obicei: să „trădeze”, să muște mâna care l-a crescut.
A început să lucreze în favoarea lui Gabriel Oprea și în detrimentul lui Traian Băsescu Băsescu. Asta s-a întâmplat în timp. Ușor- ușor. Niciodată nu a fost pe față împotriva intereselor lui Traian Băsescu, dar a lucrat foarte apropiat de Oprea, căruia îi furniza date și informații despre anumite persoane, din afara Armatei, a Ministerului Apărării Naționale.
Verificări ilegale de securitate
Până ce Hăpău s-a prins că nu eram potrivit pentru asemenea activități oculte, am primit sarcina să efectuez verificări de securitate, care nu figurau în ordine oficiale scrise. Primeai un nume și îl scriai în agendă. Dacă mai avea un CNP și o dată de naștere te ajuta, dar, oricum, tot îl găseai până la urmă pe cel pe care îi interesa pe ei. Verificările nu trebuia să se materializeze într-un raport, ci într-un fel de analiză SWOT, cu părți bune, părți rele, oportunități și vulnerabilități.
Gabriel Oprea folosea aceste informații în scop personal sau de partid. Au fost momente, despre care presa a scris, când cineva, din senin, peste noapte, din nu știu ce partid, trecea la UNPR. Se întâmpla asta pentru că Oprea, fie îi promitea ceva, fie îl șantaja, în baza informațiilor primate de la Hăpău.
Gabriel Oprea făcea poliție politică în plină democrație, prin folosirea personalului și a logisticii, echipamentelor, tehnice noastre speciale de contrainformații și securitate militară, fără mandat, ilegal.
În episodul de mâine col. Paraschiv povestește cum a fost implicată DGIA într-o altă amplă operațiune de poliție politică, după cea de influențare și fraudare a alegerilor prezidențiale din 2009. Un veritabil Watergate românesc pe care Justiția militară l-a mușamalizat.
