Într-o încercare de a stimula și încuraja dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii în România, Guvernul a aprobat, la data de 27.10.2023, procedura de implementare a schemei de ajutor de minimis.
Schema este prevăzută în Programul de dezvoltare a activităților de comercializare a produselor, prin care se promitea un sprijin financiar semnificativ de până la 500.000 de lei (echivalentul a aproximativ 100.000 de euro) pentru fiecare întreprindere.
Cu toate acestea, dincolo de promisiunile tentante, realitatea întâmpinată de IMM-uri este mult mai complexă și plină de obstacole decât s-ar putea crede la prima vedere și este clar nevoie de o mai mare transparență și claritate în ceea ce privește criteriile de evaluare, atât din partea băncilor partenere, cât și din partea autorităților guvernamentale.
Pentru a înțelege mai bine provocările întâmpinate, să aruncăm o privire mai atentă asupra detaliilor Programului.
În conformitate cu regulile stabilite în articolul 5.4 beneficiarii pot primi o alocație financiară nerambursabilă de până la 50% din valoarea cheltuielilor eligibile, cu condiția ca suma să nu depășească 500.000 lei din valoarea totală a creditului de investiții contractat la instituția de credit parteneră.
În traducere liberă, acest lucru înseamnă că întreprinderile trebuie să încheie un contract de credit. Această cerință este clar stipulată și în articolul 3.2 al Programului, care precizează că societățile sunt eligibile pentru a beneficia de acest sprijin numai dacă îndeplinesc o serie de criterii, printre care și contractarea unui credit de investiții la banca parteneră, în conformitate cu condițiile acesteia și ale Programului.
Cu alte cuvinte, pentru a accesa finanțarea nerambursabilă prin intermediul Programului, întreprinderile trebuie să îndeplinească atât cerințele stabilite de Program, cât și cerințele impuse de banca parteneră.
Din octombrie și până în prezent, au fost parcurse două etape, iar în prezent suntem în a treia. Asta înseamnă că IMM-urile care s-au înscris au îndeplinit criteriile inițiale și au trecut de etapele preliminare, cum ar fi înscrierea pe site-ul MEAT și etapa de preverificare a bancabilității (greu, pentru că nu există prevăzut în niciun act normativ criteriile impuse). În etapa a treia primesc notificarea de principiu la finanțare de la AIMM, mulți se confruntă cu un moment critic: decizia finală aparține băncii partenere.
Astfel, chiar și după ce vor primi notificarea de principiu la finanțare de la Autoritatea pentru IMM-uri (AIMM), băncile au ultimul cuvânt în ceea ce privește încheierea contractului de credit.
Prin urmare, este esențial să înțelegem că decizia finală în ceea ce privește acordarea creditului și, implicit, a sprijinului financiar nerambursabil, aparține băncii partenere în conformitate cu propriile ei criterii și politici.
Nu am putut să nu remarc impactul real al acestui Program atunci când am fost contactată de reprezentanții IMM-urilor, care au depus eforturi considerabile pentru a se înscrie pe site-ul MEAT-ului ( regula fiind „primul venit – primul servit” conform dispozițiilor art. 2.1 alin. 4 din Program), dar au fost nevoiți să facă față respingerii în etapa a doua de preverificare a bancabilității.
Întrebarea lor firescă este: care este soluția pentru ei? Ei bine, cu toate că ar putea părea tentant să susținem că respingerea în etapa de preverificare bancară a cauzat un prejudiciu prin imposibilitatea de a fi ulterior verificați din punct de vedere administrativ și al eligibilității de către AIMM, trebuie să ne împăcăm cu ideea că decizia finală aparține băncii.
Oricat de mult aș încerca să găsesc o solutie, nu pot sa nu tin seama de „(…) libertatea băncilor de a acționa potrivit propriei politici de afaceri, cu respectarea exigențelor minime de evaluare a riscurilor, pe baza unei practici bancare prudente și sănătoase.” Pe principiul avem dreptul să ne selectăm clientela!