Lee Jae-myung a câștigat alegerile prezidențiale care au avut loc ieri în Coreea de Sud. Acestea au fost organizate după ce fostul președinte sud-coreen, Yoon Suk Yeol, a fost destituit din cea mai înaltă funcție a statului, în urma suspendării de către Parlament și a unei judecăți care s-a derulat pe mai multe luni la Curtea Constituțională.
Criza politică din Coreea de Sud, declanșată în luna decembrie, pare că să încheie în sfârșit. Alegerile de ieri au fost câștigate de candidatul principalei formațiuni de stânga, Lee Jae-myung, de la Partidul Democrat.
Yoon Suk Yeol, fostul președinte al țării, a încercat în decembrie să instituie stare de urgență, folosind drept pretext amenințările venite din partea Coreei de Nord. Totul se întâmpla pe fondul unei investigații de corupție legate de Prima Doamnă.
Parlamentul a respins propunerea venită din partea președintelui, în contextul în care majoritatea legislativă era compusă din liberalii de la Partidul Democrat, rivalii politici ai conservatorului Yoon, de la Partidul Puterii Poporului.
Fostul președinte a trimis atunci Armata peste Parlament, care nu s-a lăsat intimidat de presiuni. În cele din urmă, Yoon a renunțat la inițiativa sa, după ce a văzut că nu a avut succes.
A urmat lovitura liberalilor, care au votat suspendarea lui Yoon în Parlament, pe motivul că a încălcat Constituția prin instaurarea stării de urgență în mod abuziv, în condițiile în care nu era nicio invazie nord-coreeană iminentă.
Fostul președinte a fost inclusiv arestat pentru o perioadă, pentru ca mai apoi să fie eliberat, în așteptarea verdictului Curții Constituționale cu privire la demiterea sa din funcție. Acesta a venit la începutul lunii aprilie și a fost unul favorabil liberalilor. Astfel, s-a ajuns la organizarea alegerilor care au avut loc ieri.
Lee Jae-myung, mare favorit
Victoria liderului Partidului Democrat nu a fost una surprinzătoare. Lee a condus detașat în sondaje pe perioada întregii campanii electorale, beneficiind de scăderea în popularitate a Partidului Puterii Populare, cauzată de greșelile fostului președinte Yoon.
Alegerile au avut loc într-un singur tur, pe baza unui scrutin majoritar uninominal, asemănător cu alegerile locale la noi țară. Pe Lee l-a avantajat conjunctura, în condițiile în care el a fost singurul candidat relevant pe partea stângă a eșichierului, în timp ce, pe partea dreaptă, au fost doi pretendenți, care au „fragmentat votul.
Este vorba despre Kim Moon-soo, de la formațiunea lui Yoon, dar și de Lee Jun-seok, de la gruparea libertariană Partidul Reformei. Cu cele 8,34 procente ale lui Lee Jun-seok, Kim Moon-soo (41,15%) ar fi reușit să treacă peste rivalul său de la liberali, care a obținut 49,42%.
Lee Jae-myung va avea acum 5 ani de mandat la dispoziție, fără a avea dreptul de a mai candida pentru un al doilea mandat. Spre deosebire de predecesorul său, liberalul va beneficia și de majoritatea în Parlament, cel puțin până în 2028, când ar urma să fie organizate din nou alegeri legislative.
Provocări interne, schimbare de abordare pe plan extern
Noul președinte sud-coreean va avea de gestionat un moment foarte dificil pentru țara sa.
Nivelul polarizării în țara asiatică a atins cote alarmante în ultimele, din cauza crizei constituționale. Fiecare tabăra și-a „îndârjit” susținătorii împotriva celeilalte.
Astfel, prima provocare pe care o avea de înfruntat președintele Lee va fi să „vindece rănile” pe care ultimele luni de luptă politică le-au produs la nivelul societății. De altfel, acesta a făcut apel la unitate în primul său mesaj adresat cetățenilor după victoria de ieri.
Pe plan extern, provocările sunt cel puțin la fel de mari. Vecina Coreea de Nord a devenit în ultimii ani din ce în ce mai agresivă, grație și a colaborării sporite cu Rusia.
O parte din explicația pentru radicalizarea lui Kim Jong-un este și abordarea lui Yoon Suk-yeol cu privire la relația bilaterală. În mod tradițional, formațiunile de dreapta din Coreea de Sud au avut o retorică mai agresivă și o deschidere mai mică de a face compromisuri în relația cu vecinii comuniști de la nord. Fostul președinte nu a făcut nici el excepție de la regulă.
De cealaltă parte, stânga liberală din Coreea de Sud a adoptat o postură mai conciliantă cu privire la Phenian. Ultimul președinte al țării ales din rândurile Partidului Democrat, Moon Jae-in, a avut o strategie total diferită decât succesorul său.
În timpul mandatului său, relația cu Coreea de Nord se ameliorase atât de mult încât cele două țări au defilat împreună, sub egida unui singur steag, la ceremonia de deschidere a Olimpiadei de Iarnă de la Pyeongchang (Coreea de Sud), din 2018.
Venirea la putere al lu Lee Jae-myung s-a bazat pe demontarea mitului stării de urgență impuse de Yoon din cauza unei presupuse amenințări din partea vecinilor comuniști. Rămâne de văzut dacă promisiunea acestuia de a îmbunătăți dialogul bilateral îl va îndupleca pe Kim Jong-un, care anul trecut a anunțat că renunță la obiectivul de reunificare cu sudul, care a ghidat orice încercare de apropiere între Seul și Pyongyang după războiul din 1953.
China sau SUA?
Noul președinte a promis și o „relansare” a relațiilor cu China. Aceasta reprezintă și ea o schimbare majoră față de mandatul lui Yoon, care i-a demonizat pe comuniștii de la Beijing, aliații Coreei de Nord.
Fostul președinte a preferat o apropiere față de Japonia, fostă mare rivală a țării de-a lungul istoriei. Liberalii au criticat constant această strategie a lui Yoon și, inclusiv la suspendarea acestuia, unul dintre punctele trecute în declarația Parlamentului, prin care s-a motivat votul în cauză, a fost legat de faptul că președintele a devenit prea prietenos cu japonezii.
Dincolo de luptele aprige date pe parcursul secolelor, pentru Coreea de Sud rămâne un „capitol neînchis” problema femeilor violate, abuzate, ținute chiar în sclavie de trupele japoneze, în timpul ocupației din Al Doilea Război Mondial.
Guvernul japonez și-a cerut scuze pentru cele întâmplate, dar mulți sud-coreeni nu au considerat gestul a fi suficient, mai ales din cauza limbajului și a stilului foarte „rece” prin care a fost făcută cererea de iertare.
Au existat în ultimii ani inclusiv instanțe sud-coreene care au cerut plata unor despăgubiri din partea Japoniei, pe fondul cererilor depuse de supraviețuitoarele abuzurilor militarilor japonezi. Așadar, este vorba despre o chestiune de demnitate națională pentru mulți coreeni.
În 2023, Japonia, Coreea de Sud și SUA au semnat un pact trilateral de securitate, menit să „cimenteze” colaborarea dintre state. Există inclusiv un „casus foederis”, adică o prevedere prin care se menționează că o amenințare la adresa uneia dintre țări este o amenințare la adresa tuturor. Cu toate acestea, nu e vorba de o clauză asemănătoare „Articolului 5” al Tratului NATO. Pentru administrația Biden, realizarea acestui tratat și apropierea Seului de Tokyo a fost una dintre cele mai mari reușite pe plan extern.
Acum, pentru Washington, mai ales în contextul războiului comercial declanșat de către Trump împotriva Chinei, alături de celelalte forme de presiune puse pe Beijing, victoria lui Lee Jae-myung este o lovitură. Coreea de Sud era unul dintre vârfurile de lance împotriva Chinei, mai ales datorită poziției geografice.
Desigur, atât noua administrație sud-coreeană, cât și echipa Trump, prin Marco Rubio, au vorbit despre importanța alianței americano-coreene și cât de puternice sunt legăturile dintre cele două țări.
Chiar dacă oficialii noi conduceri americane nu au interferat la alegerile din Coreea de Sud așa cum au făcut-o în Polonia, lumea „MAGA” și influencerii pe social media l-au susținut pe deplin pe candidatul conservator. Laura Loomer, una dintre cele mai apropiate personalități de Trump din sfera „MAGA” de pe social media, a postat după victoria lui Lee: „RIP Coreea de Sud”.
Dincolo de poziționarea în contextul conflictului tot mai intens dintre China și SUA, noul președinte are de gestionat și noile tarife vamale impuse de Donald Trump. Aceasta este cu atât mai mult o slăbiciune pentru Coreea de Sud, care are o economie bazată pe exporturi, iar SUA este unul dintre principalii parteneri comerciali. Foarte posibil, Lee va încerca să obțină ridicarea acestora, sau cel puțin un „discount”, în schimbul unei distanțări față de China. SUA rămâne totuși principalul „pilon de securitate” al Coreei de Sud și aceștia își pot permite stricarea colaborării cu americanii.
