Prim-ministrul italian Giorgia Meloni s-a distanțat public de cancelarul german Friedrich Merz în urma criticilor acestuia la adresa mișcării MAGA din SUA și a afirmațiilor sale privind adâncirea diviziunii transatlantice, făcute la Conferința de securitate de la München, scrie „Brussels signal”.
Dezacordul survine într-un moment delicat. Pe 23 ianuarie, Meloni și Merz s-au întâlnit la Roma pentru un summit interguvernamental pe care mulți observatori l-au descris ca fiind embrionul unei noi „axe Roma-Berlin”.
A fost o încercare de a crea un tandem de lideri capabil să conducă Uniunea Europeană prin turbulențele geopolitice crescânde și relațiile transatlantice tensionate.
Summitul a fost prezentat ca mai mult decât o unitate simbolică. Cei doi lideri au semnat un pachet de cooperare strategică pentru a aprofunda coordonarea în domeniul apărării, securității și competitivității economice.
Acordul includea un plan de acțiune bilateral consolidat, un cadru de securitate și apărare neobligatoriu și angajamente pentru o colaborare industrială și tehnologică mai strânsă. Roma și Berlinul s-au angajat să consolideze pilonul european al NATO, să sporească pregătirea de apărare a UE și să coordoneze răspunsurile la amenințările geopolitice emergente.
Obiectivul mai larg era clar: poziționarea Italiei și Germaniei ca țări care stabilesc agenda în cadrul blocului comunitar, modelând postura Europei pe măsură ce se intensifică întrebările cu privire la fiabilitatea SUA și autonomia europeană.
Meloni, gardianul lui Trump
Dar această unitate atent coregrafiată a revelat acum viziuni divergente asupra relațiilor transatlantice.
Pe 13 februarie a.c., în discursul ținut la Conferința de securitate de la München, Merz a adoptat un ton extrem de critic față de politica internă a SUA, legând mișcarea MAGA de ceea ce el a descris ca o diviziune tot mai mare între Europa și Statele Unite.
El a afirmat că „s-a creat o ruptură între Europa și Statele Unite” și a subliniat că „luptele culturii MAGA nu sunt ale noastre”. Remarcile sale au sugerat că Europa trebuie să se pregătească pentru o potențială divergență politică cu Washingtonul și să accelereze eforturile către o mai mare suveranitate strategică.
Meloni a ales o cale diferită. Pe 14 februarie, vorbind la Summitul Uniunii Africane de la Addis Abeba, Etiopia, ea a refuzat în mod explicit să susțină critica lui Merz.
„Nu împărtășesc criticile lui Merz la adresa culturii MAGA. Acestea sunt evaluări politice, fiecare lider le face după cum consideră de cuviință”, a spus ea.
În schimb, ea a subliniat importanța unității, argumentând că „este fundamental să lucrăm pentru o mai mare integrare între Europa și Statele Unite, apreciind mai mult ceea ce ne unește decât ceea ce ne poate dezbina”.
Deși ambii lideri reafirmă importanța centrală a legăturii transatlantice, ei au viziuni diferite asupra relației Europei cu Washingtonul.
Merz subliniază necesitatea unei mai mari responsabilități politice și militare a UE, argumentând că o Europă mai puternică și mai autonomă ar face parteneriatul cu Statele Unite mai echilibrat.
Meloni, în schimb, oscilează în mod deliberat între poziții pro-europene – cum ar fi poziția sa față de Groenlanda și sprijinul acordat Ucrainei – și o aliniere mai strânsă cu aripa MAGA a politicii americane.
Afinitatea sa ideologică cu etosul MAGA îi oferă un canal privilegiat de comunicare cu administrația americană, de neegalat de niciun alt lider din Europa de Vest. Acest acces ajută la explicarea motivului pentru care ea apără activ personalitățile legate de MAGA, poziționându-se ca principalul interlocutor al Europei cu Washingtonul, în timp ce continuă să fie pe deplin integrată în Uniunea Europeană.
„Nu este o alianță puternică și structurată”
Ultimul episod subliniază fragilitatea proiectului Roma-Berlin.
În ciuda faptului că ambele guverne sunt de acord cu consolidarea apărării și competitivității Europei, abordările și prioritățile strategice diferite față de SUA relevă cât de dificil poate fi să se construiască o axă de leadership coezivă în cadrul UE într-un moment de recalibrare geopolitică.
Fostul ambasador italian la Berlin, Piero Benassi, a oferit o perspectivă prudentă, menționând că „aceasta nu este o alianță puternică și structurată, așa cum este uneori descrisă de mass-media”.
El a adăugat că, deocamdată, există în primul rând „o convergență pe probleme specifice și interese coincidente pe termen scurt”, mai degrabă decât crearea unei legături geopolitice durabile.
Observațiile lui Benassi subliniază limitele entuziasmului mass-media, evidențiind faptul că, deși există cooperare, aceasta nu trebuie supraevaluată.
