Cătălin Buciumeanu este fondatorul Centrului pentru Strategii Avansate, un think-tank care urmărește viața socio-politică și economică a României, publicând o serie de analize pe subiecte relevante.
A acordat „Independent news” un interviu în exclusivitate:
– Domnule Cătălin Buciumeanu, vă mulțumesc foarte mult că ați acceptat invitația „Independent news”.
– Mulțumesc mult pentru invitație.
– V-am invitat ca să discutăm despre tumultoasa campanie electorală și surprizele acesteia. Ce s-a întâmplat? Cum a ajuns Călin Georgescu în turul doi?
– Nu este chiar un mister. Aș spune că tot valul acesta de frustrare cu privire la clasa politică, care s-a acumulat în ultimii 35 de ani, a izbucnit acum, nu mai devreme și nici mai târziu, datorită faptului că au evoluat foarte mult canalele de comunicare. S-a simplificat transferul ideilor de la un om la altul. În plus, s-a construit o emoție bazată pe frica de viitor. Ura față de sistemul politic a creat acest context.
Istoric vorbind, clasa politică în forma ei actuală, a eșuat din mai multe puncte de vedere. Prima zonă în care a eșuat este autoritatea statului. Ea s-a diminuat de 35 de ani până la momentul actual, într-o formă în care cetățenii nu se mai simt, nu doar reprezentați, ci și apărați de statul român. Nu se mai simt educați de el, nu își mai simt păstrate și/sau prezervate interesele lor cu privire la felul în care este reprezentată România în lume. Nu le mai sunt reprezentate interesele lor economice. Sistemul de sănătate este în colaps, mor oameni cu zile în spitalele din România, pentru că sistemul politic nu a reușit să reformeze statul.
Ba mai mult, statul român înghite din ce în ce mai mulți bani pentru performanțe din ce în ce mai slabe. Ori asta a creat în sistemul social un tip de furie față de o nedreptate care s-a acumulat în timp. Eu nu i-aș numi pe cei care au votat Călin Georgescu în niciun caz proști sau needucați, ci, pur și simplu, ei sunt rezultatul. Cu toții avem furia asta, dar cu toții o asimilăm și răspundem în mod diferit la provocările pe care sistemul politic le-a construit și le-a sedimentat în acești 35 de ani.
În momentul de față, toți cei care se află astăzi în spatele domnului Călin Georgescu nu se simt reprezentați și n-au simțit nicio clipă că partidele iau în serios relația cu cetățeanul. Ba dimpotrivă, lucrurile s-au deteriorat până în momentul în care establishment-ul politic, din oricare partid aflat la guvernare sau în parlament, și-a deteriorat în special baza de selecție. Au apărut personaje care n-au niciun fel de contribuție intelectuală, politică, socială. Și care construiesc un viitor pe care ei nu-l văd, nu-l simt. Se urcă pe țelurile și principiile democrației de tip european, dar nu fac nimic pentru care acești oameni ar trebui să-i voteze în continuare.
„E foarte ușor să spunem că ceilalți sunt de vină”
– Deci este un vot sancțiune.
– Este o manifestare firească a democrației. Nu e neapărat un plan.
– Se discută că rușii l-au împins pe Călin Georgescu în finala prezidențială, că este un atac hibrid.
– E cel mai ușor să dăm vina pe context și pe mecanisme de manipulare în stil rusesc, putinist, pe canalele de comunicare de tip chinezesc. E foarte ușor să spunem că ceilalți sunt de vină. Furia asta nu a fost acumulată nici la felul de management al lui Xi Jinping ori al lui Putin. Când 10 ani de zile un președinte te ignoră, când un parlament nu reușește să propună politici care să schimbe ceva în viața ta, să-ți ofere un viitor, o predictibilitate, când ai guverne care sunt date jos sistematic, toate acestea au creat un tip de instabilitate, iar instabilitatea politică a creat un tip de impredictibilitate pentru mediul economic, pentru investitorii care ar fi dorit să vină în România. dar care nu pun bază pe niciun partid politic sau pe vreun guvern. Gândiți-vă numai la câți miniștri a avut Ministerul Sănătății în 35 de ani. Aproape 30. Un ministru al Sănătății pe an. Asta nu creează predictibilitate și un sistem care să funcționeze.
– Este totuși posibil ca Rusia sau alte mari puteri ostile să folosească aceste realități din România și să încerce să profite. Credeți că s-a întâmplat asta și cu Călin Georgescu? A fost Rusia în spatele acestei explozii pe rețele sociale?
– Rusia se folosește de frustrarea socială, de vulnerabilitățile sistemului democratic. Noi singuri am oferit o groază de breșe în imaginea democrației românești. Așa cum o descria și președintele Traian Băsescu la una dintre televiziuni, urcarea în sondaje a domnului Călin Georgescu este o breșă de securitate națională. Și pentru asta instituțiile de forță ar trebui să se alerteze imediat. Ar trebui să intre în alertă pentru ce se întâmplă acum, pentru că un om cu viziuni neclare, fără niciun fel de viziune urmează să ceară mandatul românilor, un om cu viziuni legionare, anti-NATO, anti-europene si putiniste. Astea nu sunt etichete care n-au nicio bază, ele se bazează pur și simplu pe discursul domnului Călin Georgescu El spune lucrurile astea în diverse momente, în diverse locuri.
Iluzii vândute o dată la patru ani
– Domnule Buciumeanu, dacă nu avem de a face cu o intervenție străină? Explicați-ne ce pot face instituțiile statului, astfel încât să împiedice această fulminantă creștere a lui Călin Georgescu? Până la urmă e o țară liberă. Fiecare poate spune orice prostie.
– Chestiunea asta nu poate fi controlată, într-adevăr. Ideea era să nu se ajungă aici și asta printr-o reformă susținută cu politicieni care să se țină de cuvânt. Să facă ce au spus în programele de guvernare. Programele de guvernare să nu fie doar niște iluzii vândute o dată la patru ani unei societăți întregi. Încă o dată, cei care l-au votat pe Călin Georgescu și cei care nu l-au votat pe Călin Georgescu sunt la fel de frustrați. Să nu credeți că cei care au votat partidele-sistem se simt mai bine în ambianța pe care acestea au creat-o. Nici vorba. Ceea ce partidele au creat…, sistemul în care suntem astăzi, ar trebui să-și schimbe radical poziția față de cetățean, poziția față de felul în care își construiesc arhitectura internă, oamenii pe care i-a aduc în structurile sistemului. Să aibă o bază de selecție orientată spre competență, nu pe vechimea în partid, pe competențe în lipit afișe. Politizarea excesivă a distrus sistemul de sănătate, politizarea excesivă a distrus educația din România cu multiple reforme pe care nu le-a înțeles nimeni. Politizarea a distrus sistemul economic al României cu toate companiile de stat în care se regăsesc toți cei care ajută într-un fel sau altul partidele politice să ajungă la putere.
Instituțiile de forță ale statului au fost împânzite de tot felul de personaje. Ministerele au fost împânzite de amante, prietene, veri, soți, soții.
– O altă ipoteză vehiculată zilele acestea este cea potrivit căreia, tot ce vedem, este un experiment politic, un blat PSD- AUR scăpat de sub control. E vorba de celebrul blat prin care Marcel Ciolacu dorea să aibă o finală prezidențială cu George Simion. Credeți că partidele au o vină pentru acest deznotământ?
– Da, bineînțeles că au. Pentru că au dat o voce celor care n-ar fi trebuit să o aibă. Au încurajat un filon naționalist, suveranist, care, în mod normal, ar fi trebuit descurajat prin proiecte sociale mai bune, prin proiecte politice coerente. Și un sistem economic care să dea senzația de efervescență, să ne facă să ne simțim mai bine în Uniunea Europeană. Partidele extremiste sau suveraniste au ajuns să câștige aderenți prin lipsa de coerență a partidelor-sistem, care s-au gândit că acest tip de partide, dacă le cultivă, vor strânge acel tip de nemulțumire de care ei se pot folosi.
– Este modelul Victor Orban, care a cultivat un partid de extremă dreaptă și a rămas la putere foarte mult timp arătând electoratului că alternativa e mult mai rea decât el.
– Despre asta e vorba.
Vinovăția PSD
– PSD este principalul vinovat, pentru că, încă de pe vremea lui Liviu Dragnea, organiza mitinguri în cămăși albe, împotriva multinaționalelor, globalismului etc. Acela e momentul care a dus la creșterea acestor partide.
– Românii noștri suveraniști, care sunt frustrați de ideologia și practica partidelor-sistem, ar trebui să înțeleagă că nimic din ce s-a construit în ultimii 15 ani de la intrarea României, în 2007, în Uniunea Europeană, nu s-a construit pe banii și pe bugetul României, care n-ar ajunge pentru nicio investiție. România nu e capabilă să producă, n-are o economie atât de puternică încât să facă investiții cu proprii ei bani. Uitați-vă la PNRR: 80 de miliarde de euro sunt astăzi irosiți. Bani pe care nu i-am putut lua. Pierduți pentru vecie. 80 de miliarde de euro pe care aceste două partide, PNL și PSD, le-au pierdut definitiv. Cum să nu te frustreze așa ceva. Întrebarea este ce-am putea face?
PSD cred că va înțelege foarte curând că are nevoie de o reformă profundă și asta se va vedea duminică, la votul pentru parlament. PNL a înțeles mai repede. Anticipez un scor între 20% și 25% pentru PSD, deoarece nu mai au reprezentant în turul doi al alegerilor prezidențiale, iar, în degringoladă fără cap și fără coadă de la PSD, în care liderii nu știu încotro să o ia. Probabil că se vor reorienta pe piața politică alternativă, pentru că există filiații de idei mai degrabă cu suveraniștii, decât cu zona de dreapta.
PNL a înțeles, la PNL lucrurile s-au reformat foarte repede Se caută figuri noi care nu au mai apărut în poza pe care au afișat-o în ultima perioadă. Dl. Bolojan a preluat toate proiectele bune, care ar fi putut reforma statul acum ceva vreme …și le repune pe tapet. Să vedem și cu ce succes.
– La parlamentare, anticipați o ascensiune a acestor forțe suveraniste, AUR, SOS, POT?
– Mi-e teamă că majoritatea partidelor clasice – PNL, PSD, USR, Forța Dreptei – încă n-au găsit tipul de comunicare corectă și coerentă cu cei care l-au votat pe domnul Călin Georgescu. Dacă mergem pe ideea că toți acești votanți sunt doar niște oameni proști, care nu știu ce au votat, pentru că nu s-au informat, este o eroare, o eroare tactică de comunicare impardonabilă. Oamenii ăștia vor să fie și ei reprezentați. Vor să aibă încredere în cineva. Trebuie doar să le prezinți acea garnitură de oameni politici care au capacitatea, știu să o facă și trag după ei alți oameni capabili. Oameni politici care să-i ajute să-și înfrângă teama și frica față de ziua de mâine. Oamenii ăștia au nevoie de cineva în care să investească. Astăzi nu par să existe aceste persoane.
Doamna Lasconi se străduie. Ea a fost aruncată în luptă pur și simplu. Singurul aspect care o face credibilă este că e de bună credință, ceea ce în politica românească n-a mai existat de foarte multă vreme, nici în parlament, nici la Cotroceni.
Miza parlamentarelor
– Alegerile parlamentare au o miză poate mai importantă decât urul doi al prezidențialelor. Ce poate fi făcut duminică la vot? Ce le-ați spune celor care vor să oprească pericolul suveranist? Dacă mai poate fi oprit.
– Scenariul ar fi următorul: în cazul în care câștigă doamna Lasconi dar cu o majoritate anti-europeană, cu un parlament majoritar suveranist, lucrurile nu o vor lua într-o direcție foarte bună. Nu va putea face o majoritate parlamentară care să dea un guvern pro-european.
În cazul în care câștigă domnul Călin Georgescu alegerile prezidențiale, va fi nevoie de o opoziție foarte puternică în parlament, una formată din PNL – USR – Forța Dreptei și cu câteva elemente PSD, dacă PSD-ul nu va vira cu totul către suveraniști. Pericolul este major în ambele cazuri, de aceea avem nevoie de o opoziție foarte puternică.
Avem nevoie de un Parlament de dreapta puternic, care să-i permită României să meargă în continuare pe direcția bună. Partidele clasice – PNL, PSD, USR, Forța Dreptei – sunt astăzi în criză și s-a văzut după felul în care voturile au mers către ei. Au avut, în mod clar, vectori de imagine foarte slabi, neconvingători.
Cei care au înțeles, după ziua votului de duminică, că democrația e în pericol și că există și cea mai mică posibilitate ca lucrurile să deraieze de la traiectoria europeană vor ieși la vot și vor da un vot mai mult decât util. Sunt și conștienți că trebuie creată o construcție politică.
– Credeți că doamna Lasconi trebuie să creeze o alianță politică cu partidele astea mai mici. Cum vedeți mutările politice în zilele care au rămas până în turul doi?
– Alianțe politice nu cred că se mai pot face, cel puțin nu pe hârtie, nu la Biroul Electoral Central. Alianțe morale se pot face…
– Sau locuri într-o viitoare guvernare.
– Da, dar acum nu mai e loc de negocieri de tipul cine și cum are loc în Guvern sau în diverse instituții ale statului. Nu cred că mai suntem în momentul în care să facem troc. Aceste partide trebuie să înțeleagă că este momentul să nu mai condiționeze nimic. Și să facă efortul de a ne duce pe celălalt mal pe toți, inclusiv pe cei care astăzi se simt nedreptățiți.
„Vin rușii!”
– Dar este suficientă această strategie cu „Vin rușii!”? E suficientă să convingă? Ce trebuie pus pe lângă?
– În primul rând să facă exact ce nu s-a făcut în 35 de ani de tranziție. Reducerea numărului de parlamentari, reducerea instituțiilor, reducerea birocratiei sau schimbarea clasei politice. Văd că domnul Bolojan a înțeles mesajul. Să sperăm că și ceilalți îl înțeleg. Acum nu mai contează că ești de stânga sau de dreapta. Contează dacă ești antieuropean sau proeuropean Este un vot de direcție, de destin al poporului român. Nu mai e o chestie care poate fi luată ”a la lejer”. Astăzi trebuie să fim conștienti și să nu mai punem condiții. Trebuie să votăm ca să putem crea o majoritate antisuveranistă. Nehotărâții trebui să-și răspundă la câteva întrebări. Dacă ne decuplăm, începând de mâine, de Europa, de valorile euroatlantice, banii vor fi mai ieftini? De unde vin banii ăștia? De unde vine scutul de securitate? De unde vin, spre exemplu, marile proiecte de infrastructură pentru România? De unde vin, spre exemplu, principiile care crează un stat puternic? De unde vin? Că noi n-am fost în stare prin forță proprie să construim instituții puternice, o justiție puternică etc.
– Sunteți optimist? Se va termina cu bine? Prin bine înțelegând un vot pro-european, pro-occidental.
– Cred că o să fim în paradigma „mintea românului cea de pe urmă”. Ok, am gafat, ne-am împleticit, ne-am împiedicat pe drum, dar cred că la final, românul va vota conștient și lucid, dincolo de frazele tip pamblică, care nu spun nimic și care n-au nimic în spate.
