Mulți spun că avem aceeași situație ca în anul 2000, când o parte importantă din electorat a votat cu Ion Iliescu pentru a salva țara de pericolul extremist reprezentat de Corneliu Vadim Tudor.
În cazul foarte probabil în care George Simion ajunge în turul doi, avem doar două similarități:
– fragmentarea electoratului de dreapta face posibilă intrarea sa în turul doi.
– Simion este perceput ca poziționat mai la extremă față de restul candidaților.
Diferențele sunt însă notabile și pot exista alte efecte față de anul 2000.
Acum, jocul de a-l aduce pe George Simion în turul doi a fost la vedere. Explicit. Judecătorii CCR puși de PSD au scos-o pe Șoșoacă din cursă fără nicio jenă.
În 2000, chiar dacă au fost înțelegeri în spatele scenei politice între Iliescu și Isărescu, puțini oameni au realizat efectele. Nu a fost un act făcut la vedere, nu a părut că PSD face o manevră la vedere prin care impune publicului o opțiune. Nu s-a făcut printr-un act ostil la adresa statului de drept, ci printr-o negociere politică.
Extremismul de acum nu mai este perceput ca extremismul de atunci. Pare ciudat, parcă nu ar fi același extremism, doar că forma de acum a lui Simion pare mult mai soft, iar pentru un public afectat de tranziție pare legitim.
Dacă se uită și în țările din Europa și în SUA lui Donald Trump, mulți cred că este total justificat curentul politic promovat de Simion. A apărut și războiul între curentele ideologice „progresism” și „conservatorism”, efectul de contracarare a unor discriminări pozitive băgate cu forța în societațile de acum.
Așa cum bine spunea ieri senatorul liberal Adrian Hatos: „E adevărat că Simion nu e Vadim Tudor. Dar nici Ciolacu nu e Iliescu”.
George Simion intră în luptă în turul doi cu un politician total diferit de Ion Iliescu, care era „sărăc și cinstit”.
Ciolacu întruchipează produsul clasei politice actuale: un tip mediocru, mincinos, avid de putere și bani, care face combinații cu îmbogățiții vremurilor (asta e esența scandalului Nordis)
O categorie mare de public îl vede pe Simion ca cel care se luptă cu reprezentanții unui sistem. Iar meciul Simion-Ciolacu se dă în acești parametrii.
Mai există o diferență imensă între anii 2000 și 2024. În turul doi, televiziunile de casă ale PSD vor pune toate tunurile pe Simion. Îl vor crucifica. Doar că, acum, există onlineul, cu bune și cu rele și jocul se va echilibra. Nu va fi ca în 2000, când tot românul a fost convins că trebuie să evite un vot pentru Vadim, ca să nu vedem execuții pe stadioane.
Așadar, s-ar putea ca socoteala din târg să nu se potrivească cu cea de acasă, iar Ciolacu să tremure la propriu în turul doi. Gestul de la CCR, călcarea în picioare a regulilor democratice s-ar putea să determine mulți oameni raționali să dea un vot de răzbunare. Ați vrut să fie bal, să avem bal atunci!
