De-a lungul deceniilor, în democrațiile occidentale s-a putut constata votul electoratului feminin tindea să fie mai de stânga, de orientare social- liberală, în timp ce electoratul masculin se situa mai la dreapta pe eșichierul politic. În rândul tinerilor din Generația Z, tendința nu numai că s-a confirmat, ba chiar s-a accentuat.
Tot mai multe sondaje și analize sociologice prezintă o imagine de fragmentare a tineretului de-a lungul unor linii de gen. Desigur, perspectiva masculină și cea feminină despre lume au diferit mult dintotdeauna, însă polarizarea, care se accentuează de câțiva ani, devine tot mai clară în rândul Generației Z.
Concret, este vorba despre o formă de radicalizare a acestei generații, cu tineretul masculin devenind tot mai apropiat de ideologii conservatoare, care tind să promoveze o formă de „bărbăție tradițională”.
De cealaltă parte, feminismul devine o ideologie tot mai acceptată de tinere, aspect care duce inclusiv la preferințele electorale ceva mai progresiste, liberale (atenție, vorbim aici de liberalism cultural, ceea ce definesc americanii drept „social liberalism”, nu liberalismul economic al lui Adam Smith).
Cea mai des întâlnită expresie pentru a caracteriza acest fenomen este „gender gap” (decalajul de gen), o frază care, deseori, este asociată pentru a descrie diferențele salariale între bărbați și femei, dar care iată poate fi folosită în mai multe sensuri.
Ce este Generația Z?
Pentru cei nefamiliari cu expresia, sociologia americană a „împământenit” o anumită scară de segmentare a diverselor generații bazate pe anii în care s-au născut, care a ajuns să fie folosită și acceptată în mai toate domeniile profesionale la nivel global, pentru a se referi la persoanele de o anumită vârstă.
Fiecare astfel de grup tinde să aibă o denumire specifică (spre exemplu generația născută între 1910 și 1930 este denumită „The Greatest Generation”/”Generația cea mai bună”, datorită faptului că ei au luptat în Cel de-al Doilea Război Mondial și au câștigat și Războiul Rece pentru SUA.
Există și „Silent generation” („Generația tăcută”, 1930-1945), „Baby Boomers” (1946-1964, denumită astfel după boomul demografic de după Cel de-al Doilea Război Mondial), Generația X (1965-1980), Milenialii (1981-1996, cunoscuți și sub numele de „Generația Y”), ”Generația Z” (1997-2010), „Generația Alpha” (2011-2024) și chiar și „Generația Beta” (cei născuți de anul acesta până în 2039).
Trebuie punctat că anii de naștere pot fi diferiți uneori. Spre exemplu, legat de „Generația Z”, unii sociologi consideră că ea începe de la anul 2000. Astfel, se ajunge ca anumite persoane, spre exemplu cei născuți în a doua jumătate a anilor 90, să fie considerați „între generații”, ei căpătând și denumiri specifice. Spre exemplu, cei din 1995-1999 mai sunt uneori catalogați drept „Zileniali”, o combinație de nume a celor două generații între care se află: „Mileniali” și „Generația Z”).
Revenind la „Generația Z”, aceasta este compusă tocmai din tinerii de 20 și ceva ani, care abia recent au căpătat dreptul de vot. Această generație este considerată a fi cea mai adaptată la tehnologie, copilăria lor fiind marcată de trecerea către smartphones, tablete inteligente dezvoltarea social media.
Impactul asupra politicii
În ciuda progresului clar al tehnologiei din timpul vieții lor, „Generația Z” este deseori asociată unor regrese în lumea occidentală. Spre exemplu, în țări precum SUA și nu numai, aceasta este considerată a fi prima generație de peste un secol care va trăi mai prost decât cele ale părinților și bunicilor.
Toate acestea din cauza unei percepții a costului vieții tot mai ridicat. Dacă în 2024, în SUA, vârsta medie a unei persoane, care își cumpăra prima dată o casă, este de 38 de ani, în anii 80 această vârsta era cu 10 ani mai mică, reflectând dificultatea tot mai mare pe care o au tinerii de a-și croi un drum în viață. Povestea este aceeași și în alte state dezvoltate.
Inevitabil, aceste perspective sumbre duc de multe ori la o disperare a tinerilor, care se manifestă inclusiv prin radicalizarea politică. La aceasta contribuie de multe ori și anumite evenimente din copilărie percepute traumatic, spre exemplu criza financiară din 2008. cu toate efectele ei negative (șomaj, scăderera nivelului de trai etc.)
Trebuie spus însă că radicalizarea se manifestă foarte diferit în rândul tinerelor. Este vorba despre polarizarea politică. Trendul se regăsește și în analize sociologice sau sondaje despre profilul votanților la anumite alegeri.
Afilierea politică a bărbaților și femeilor din SUA, segmentat pe diverse categorii de vârstă
Sursa: Pew Research
În SUA se înregistrează cea mai mare diferență la categoria de vârstă 18-29 de ani cu privire la afilierea ideologică a femeilor (+19% pentru democrați, formațiunea de stânga) și bărbaților (+18% pentru republicani, formațiunea de dreapta), fiind vorba de o diferență totală de 37% în această marjă.
La celelalte categorii de vârstă, avem diferențe mult mai mici între afilierea ideologică a bărbaților și femeilor: 24 de procente la categoria de vârstă 30-49, 19 procente la 50-64 și 17 procente la 65+.
Preferințele de vot ale „Generației Z” la alegerile din Germania
Sursa: Institutul „Infratest Dimap”
În Germania, la alegerile pentru Bundestag din februarie, Institutul „Infratest Dinamp” a publicat o analiză a votului în rândul „Generației Z” care arată preferințe clar diferite în rândul femeilor și bărbaților.
Pentru votante, formațiunea de extremă stânga „Die Linke” (Stânga) a fost de departe cea mai populară, cu peste o treime declarând că au votat-o. „Die Linke” este succesorul politic direct al Partidului Comunist al Germaniei de Est.
De cealaltă parte, la bărbații „Generației Z”, Alternativ fur Deutschland (AfD) a fost principala variantă, e drept la o marjă mult mai mică (doar 7% în plus față de creștin-democrați), decât s-a înregistrat în rândul femeilor între locul 1 și 2 (20%).
Trebuie punctat și că ambele formațiunii de pe locul 1 se situează pe laturile extreme ale eșichierului politic (AfD fiind de extremă dreaptă), reflectând totodată apetitul tot mai scăzut al tineretului pentru formațiunile de centru, în afara polarizării deja amintite.
Ideologia politică a respondenților, segmentată la nivelul bărbaților și femeilor
Sursa: Financial Times
Într-o analiză de anul trecut, „Financial Times” a relevat același trend pe care l-au regăsit în măsurătorile sociologice din patru țări, anume că tinerii bărbați devin tot mai dreapta, iar femeile din „Generația Z” tot mai de stângă, diferențele de viziune devenind tot mai accentuate între cele două sexe.
Exemple se regăsesc și în alte state, atât în rândul bărbaților tot mai de dreapta, cât și a femeilor tot mai liberale. În Franța, socioloagele politice Nonna Mayer și Anja Durovic au afirmat că, din datele lor, 49,5% dintre tinerele votante au votat cu „Nouveau Front Populaire” (alianța formațiunilor de stânga și extremă stânga), față de doar 37% din tinerii bărbați.
În Coreea de Sud, bărbații între 18-29 de ani au votat cu candidatul libertarian în proporție de aproape 40%, în dauna candidatului conservator, de orientare mai apropiată de centru, care avea însă șanse mult mai mari la victorie (venind de la unul din cele două mari partide ale țării). Toate astea în timp ce tinerele votante au mers pe mâna candidatului liberal, care a și câștigat alegerile, fiind clar vorba de polarizare.
Cum definiți succesul? Răspunsurile „Generației Z”
Sursa: NBC News
Deși fiecare persoană are o motivație și o filozofie de viață proprie, există în mare câteva cauze care pot explica fenomenul polarizării între bărbați și femei în rândul „Generației Z”.
În acest sondaj NBC, votanții între 18 și 29 au fost întrebați cum definesc ei succesul personal, trebuind să aleagă trei variante din cele treisprezece. În rândul bărbaților care au votat cu Trump, pe primul loc a fost răspunsul „să aibă copii”, iar pe locul al patrulea „să se căsătorească”.
Aceste două variante sunt considerate variantele tradiționaliste și familiste. În rândul femeilor care au votat cu Kamala Harris, cele două variante s-au clasat pe penultimul și antepenultimul loc, arătând percepția diametral opusă între cele două categorii de electori.
Pe măsură ce accesul femeilor la învățământul superior a devenit mult mai facil în ultimele decenii, a avut loc o emancipare firească a acestora, care a dus inclusiv la o accelerare a curentului feminist. Treptat, pentru multe femei a devenit mult mai important și mai plăcut să aibă o proprie carieră de succes, care să le asigure propria stabilitate și independență financiară, nemaifiind dependente doar de veniturile partenerilor de viață masculini.
Astfel, în mod inevitabil, a decăzut vechea imagine de femeie „casnică”, acesta nemaifiind modelul de viață de urmat. În schimb, a apărut conceptul de „working mum” (mamă care muncește), sau de „strong independent woman”, mai ales în cazul femeilor necăsătorite și fără copii, care au devenit noile modele de viață.
Inclusiv rolul bărbaților s-a schimbat mult, ca o consecință evidentă a transformării societății. Mulți dintre ei, deseori nefiind vorba de misoginie, nu s-au regăsit întru-totul în noua realitate, cumva vechile repere ale masculinității cu care mulți au crescut nemaifiind potrivite acestor vremuri.
Tocmai din această incapacitate de a se adapta noilor vremuri și trenduri feministe, mulți dintre tinerii bărbați ajung să adopte viziuni ceva mai tradiționaliste, în care rolul lor avea mai multă putere, în felul acesta ajungând influencerii să capete atâta popularitate.
Atât misoginia, cât și misandria, au existat din totdeauna și nu vor dispărea niciodată. Actuala polarizare a „Generației Z” nu poate fi justificată doar prin prisma acestor motive. Dacă asta ar fi cauza, atunci de ce nu observăm o astfel polarizare și în rândul altor generații?
De la „feminaziste” până la „inceli”, fiecare tabără a amplificat retorica, folosindu-se și de social media, care a amplificat mesajele ca un bulgăre de zăpadă care se răstoarnă la vale.
Toate acestea nu aveau cum să prindă atât de bine dacă nu exista un „teren fertil”. De la scandalurile #MeToo, până la perspectivele nu tocmai fericite de viitor, la permacriza geopolitică și instabilitatea economică, tot mai mulți tineri găsesc rezolvarea acestor probleme tocmai în această radicalizare. Pentru o societate aflată într-o schimbare profundă din atâtea puncte de vedere, „gender gap-ul” ideologic nu este decât un simptom al acestor transformări.
