Educația timpurie funcționează ca un organism viu, în care metodele pedagogice consacrate reprezintă un fel de sistem cu eliberare „prelungită”, un mecanism rafinat care expune copilul treptat la influențe durabile menite să dezvolte abilități, să modeleze comportamente.
Pe de altă parte, așteptările părinților, cerințele societății și schimbările rapide din peisajul educației moderne constituie un ansamblu de stimuli și reacții rapide la nevoile fiecărui copil și ale fiecărui părinte, în funcție de cum își reprezintă acesta din urmă educația, devenirea copilului în raport cu provocările societății, ale prezentului.
Sistemul de bază al educației: metodele consacrate
Fiecare metodă pedagogică consacrată are propriul ei ritm de sedimentare, de utilizare a influențelor asupra copilului, modelându-i personalitatea pe termen lung. Și luăm ce ne trebuie din ce ni se oferă.
Cu titlu de exemplu, pe scurt:
• Montessori – Se concentrează pe independență, autonomie și responsabilitate, reglează prin răbdare și consecvență echilibrul intern. Copiii sunt ghidați să exploreze și să descopere singuri, se urmărește pe termen lung o autoreglare, un copil care va funcționa armonios pornind de la el așa cum e.
• Reggio Emilia – Stimulează creativitatea și colaborarea între copii de diverse vârste și feluri de a fi, motivează și creează conexiuni. De aici luăm capacitatea de exprimare prin multiple limbaje artistice și sociale.
• Waldorf – Pune accent pe ritmul natural al copilăriei, dezvoltând imaginația și creativitatea prin joc, povestiri și activități artistice și se orientează în funcție de ciclurile naturale ale vieții, respectând etapele naturale de dezvoltare ale fiecărui copil.
Ce ne cere legea și cum o luăm noi
• Curriculumul românesc – Oferă un cadru structurat, de creștere, care vrea să asigure stabilitate și progres, pentru noi așa cum suntem ca părinți, pentru copiii noștri așa cum suntei expuși realității românești de azi. Este un sistem perceput uneori ca fiind rigid – nu e, ține de flexibilitatea educatorului (și un efort mare în spate) de a se adapta copilului, care este în centrul lucrurilor, adică al educației.
Aici e mult de spus. Și de luat cu moderație. Așa cum familia e centrată pe fiecare dintre membri, dintre „participanți” și este influențată de mulți factori din mediul social, la fel e și educația – centrată mai degrabă pe relația de învățare dintre educator și „educabil”, manifestându-se mult prin mediul de învățare, care se dorește a fi „generativ”. E o relație care are ca obiectiv un echilibru între ce e de dat și ce e de primit.
Ca educatori luăm elementele de care avem nevoie și construim un sistem (cam ca și cel endocrin, ca să fac o comparație îndrăzneață) bine echilibrat, în care aceste metode funcționează optim atunci când sunt armonizate și aplicate adaptativ, urmărite consecvent, oferind copiilor experiențe de zi cu zi plăcute și utile, ținta e ca ele să fie durabile și relevante pentru prezent și pentru viitor.
Sistemul dinamic al educației: reacția la cererile societății, ale părinților
Părinții din zilele noastre au devenit mai activi ca niciodată în procesul educational. Este normal să trimită constant impulsuri către grădiniță sau școală, asemenea unui sistem nervos care transmite informații și cere reacții imediate:
• Nevoia de personalizare – Părinții doresc programe adaptate copiilor, sunt semnale clare, recurente.
• Reacții rapide și soluții eficiente – Părinții vor feedback constant, comunicare directă cu educatorii și adaptare la schimbările din societate.
• Pregătirea pentru viitor – Accentul cade în ultima vreme pe gândirea critică, competențele emoționale, cognitive și STEM*; e o nevoie de pregătire fie pentru oportunități (felul de a fi al celui mic va deveni motorul pentru vocația de mai târziu), fie pentru provocări (cum ar fi dezvoltarea într-o societate din ce în ce mai digitalizată).
Armonizarea celor două sisteme
Provocarea actuală este să găsim echilibrul dintre influențele metodologiilor consacrate și reacțiile rapide la dinamica prezentului. O educație eficientă este precum un organism sănătos: cu un sistem (endocrin) stabil și eficient, care să asigure dezvoltarea armonioasă, și un sistem (nervos) agil, care să permită adaptarea la realitățile contemporane.
Copiii cresc într-un mediu unde stabilitatea și inovația coexistă. Efortul celor mari, trecuți prin alte sisteme, prin alte realități, e semnificativ. Adaptarea continua este necesară, ca și învățarea continua.
*) STEM este un acronim pentru „Science, Technology, Engineering, and Mathematics”. Este un concept educațional care promovează integrarea acestor domenii într-un mod aplicat și interdisciplinar, punând accent pe rezolvarea de probleme și inovare.
