Motto: „De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea, În jurul tău, şi spun că-i vina ta”
„Dacă” – Rudyard Kipling.
Din amintiri. Partea întâi. „Semnele rău prevestitoare se afișau din toamna lui 2021. Masarea trupelor rusești la frontierele Ucrainei, pretinsele negocieri, motivațiile rusești, toate conduceau către potențiala invazie.
Retragerea mascată a rușilor a dat un oftat de ușurare colectivă. Însă, de la jumătatea lui ianuarie 2022, masarea trupelor a început. În fapt, retragerea nu a fost completă.
Iar ziua în care unitățile de transfuzie a sângelui au fost cuplate pe linia trupelor rusești, undeva în zona lui 12-14 februarie, am știut.
Mă aflam la Dublin, la cursuri de perfecționare în tranzacții bursiere Și am creat mental traseul oilor ce fug de lupi. Cu suportul unei televiziuni generaliste, unde am și o rubrică dedicată agribusiness-ului, am transferat către opinia publică zonele, precum și fluxurile de transfer a materiilor prime ucrainene. Totul prin România, prin orice loc posibil.
Și lupii au năvălit la stână – în ziua invaziei cu ochii-n ecranul uriașului televizor ce afișa indicațiile bursiere, măsuram „open interest”, ce creștea văzând cu ochii.
Când Euronext a pornit la drum, pe data de 22 Februarie, în circa 20-30 de secunde grâul a urcat 50 de euro și bursa a fost blocată de mecanismele proprii. “
Debutul crizei
Astfel a început criza ucraineană. Instantaneu prețul mărfurilor a crescut, orice fel de marfă. Grâu, orz, porumb, rapiță, semințe de floarea soarelui. Am văzut lăcomia potențată, am văzut cum în fiecare zi totul creștea. Am văzut cum natura umană profita de absolut orice. Nu judecăm și nici nu arătam cu degetul, doar ilustrăm prin vorbe starea de spirit din acele zile.
Presiunile au început și spre bunul mers, este bine să le separăm.
Îi aveam, pe de o parte, pe cei ce doreau să profite de pe urma invaziei rusești, comercianții locali din Ucraina, ce transferau în mod haotic mărfurile prin România, le vindeau la orice preț, în orice fel de condiție, cu niște discounturi uriașe. Diferențele de preț între originea ucraineană și cea românească ajungeau și la 100 de USD/tonă.
Comercianții mari din Ucraina, subsidiarele companiilor multinaționale, au fost prinse cu marfa achiziționată din toamnă și acum încercau cu înfrigurare să își găsească căile de ieșire. Pe de altă parte, în fiecare zi, marfa valora mai mult decât prețul de achiziție, dar traseele sigure nu erau încă create.
Piața locală din România a mirosit repede potențialul. Procesatori din morărit, procesatori din industria de prelucrare a oleaginoaselor, fabrici de producție a furajelor, comercianți locali, fermieri integrați, fermieri mari, cu toții au simțit profitul.
Mecanisme de apărare
În acele zile am creat și am schițat sistemele de protecție la adresa României și a complexului de agribusiness. Cu ajutorul colegilor din instituții financiare europene, am creionat sisteme ce permiteau mărfurilor ucrainene secvențele de traversare a frontierei cu România, ce controlau din punct de vedere documentar mărfurile precum și calitatea lor, inclusiv sanitar-veterinar.
În secvența următoare era implicată rețeaua de silozuri locale și soluțiile de stocare temporară (silo-bag), precum și poziționarea legislativă (regim de antrepozit). Subsecvent, o rețea de stocare în interiorul României, la 60-80 km de intrările în țară, a fost construită ca planificare a etapei următoare, cu finalizare în maxim 6-8 luni.
Citește și:
Agricultura României, între 2020 – 2024. Episodul 1: Tun de 7-8 milioane de euro în vremea Covidului
Agricultura României, între 2020 – 2024. Episodul 3: Un an ce nu se va mai întoarce niciodată
Transferul către Constanța urma să se efectueze etapizat, în funcție de prioritate și regimul navelor ce sosesc la încărcare. Originea mărfurilor trebuia să fie foarte clar segregată, conform Tratatului de asociere între Ucraina și UE. Adică contingente libere de tarife (abatimento), iar apoi taxare conform Tratatului.
Panica
Logistica românească urma să fie protejată, originea românească trebuia protejată de asemenea, legislația în vigoare trebuia să fie aplicată ad-literam. Însă, nu am avut răspunsuri corecte și coerente.
O panică generală a cuprins pe toată lumea, toată lumea era indiferentă, mediul de guvernare și administrare nu a generat nimic altceva decât o pantomimă zilnică la posturile de televiziune.
Și, astfel, haosul a devenit generalizat. Logistica a fost capturată de prețurile exorbitante pe care comercianții ucraineni le ofereau astfel încât pe teritoriul României în afară că nu aveai acces la logistică, rutieră, ferată sau fluvială, aceasta costa deja cu 60-70% mai mult. Accidentele se țineau lanț, trenuri deraiate, barje scufundate, camioane implicate în accidente.
Frontiera României putea fi traversată oricum și în orice fel. Nimic nu oprea mareea ucraineană. Comisarul european pentru Transporturi a lansat celebra lozincă „20 de milioane în 3 luni”, uitând că România nu are 20.000 de vagoane și 200.000 camioane disponibile.
Nici măcar UE nu are, căci acestea sunt folosite pentru uzul zilnic, iar construcția acestor mijloace logistice cere timp. Ca să nu mai punem la socoteală diferența de ecartament feroviar. Portul Constanța era o pădure, la propriu. Zona de triaj din Port, lăsată în paragină de zeci de ani, generase o vegetație deasă și compactă.
Lobby agresiv
Presiunile creșteau, aceleași grupuri de lobby acționau la nivelul UE pentru eliminarea documentelor ce certificau calitatea mărfurilor, respingeau, prin acțiuni de lobby, tentativele firave ale României de a se proteja.
Spun firave pentru că ele erau doar la nivel declarativ, fără argumentație clară și fermitate. Pur și simplu politicianism și diletantism de cel mai jos nivel. Lipsa de competențe, grad redus de cunoștinte și atitudinea de cap plecat.
În rest declarații: „Să ajutăm Ucraina!”. Nu spune nimeni și nu a spus nimeni să nu ajutăm. Dar trebuie defalcat totul clar. Unul este subiectul războiului și cu totul altceva este protejarea securității economice românești. Prin măsuri corecte, coerente, ce nu pun pe nimeni în dificultate.
De ce atât grabă pentru a genera haos? De ce nu dorim ordine implicită? De ce nu protejăm interesele României? De ce atâtea lozinci ieftine: „Să ajutăm săracele țări africane!”, când marfa ucraineană a fost deversată efectiv în UE?
Explozie de prețuri
Și am ajuns la luna mai 2022, cu prețuri nemaivăzute de nimeni niciodată. Grâul românesc avea preț de 415 euro livrat în Portul Constanța, porumbul 360-370 euro, rapița peste 800 de euro, semințele de floarea soarelui depășiseră din martie pragul de 1.100 dolari.
„După lăcomie nu mai e nimic” – proverb origine necunoscută.
Refuzul de a vinde marfa la acele niveluri de preț a fost creat pe lăcomie, pe lipsa de luciditate, pe lipsa unei gândiri analitice și legată de principii sănătoase.
Pentru că există un prag al durerii. Pe care nu-l poți traversa. Ce diferență este între 1 tonă de grâu, care a costat, acum 6 luni, 185 euro, și care costa, în mai 2022, circa 415 euro? Niciuna, vă spun eu, arată identic
Iar destinațiile începeau să reducă porțiile. Logic de altfel. Când e prea scump, mănânci mai puțin. Pragul durerii fusese atins și depășit. Și totuși amețeala creată de aceste niveluri de preț ținea mințile în beznă. Nimeni nu dorea să vadă mai departe. Iar pârâurile de volum prin care marfa ucraineană ieșea din țară, începeau să se umfle.
Verificări europene
În 7 iulie, la Galați, Norbert Lins, președintele Comisiei pentru agricultura din Parlamentul European, a evaluat el însuși realitatea din teren. Împreună cu colegii săi. Acolo, emisari obscuri ai grupurilor de lobby sus- menționați, fără niciun pic de jenă, contraziceau mediul de agribusiness românesc.
Susțineau eliminarea totală a oricăror verificări din punct de vedere calitativ, cantitativ și documentar la intrările în România. Făceau semne de negație cu mâinile prin sală, la adresa mea, când argumentam și explicam domnului Lins care este realitatea și de ce trebuie impusă ordinea în fluxuri.
Iar, la pauză, m-au întrebat direct: „Cum putem îmbunătăți comunicarea?” Am râs și am răspuns: „Nu ai cum, suntem aici și vorbim, atât doar”. Nu poți cumpăra ceea ce nu este de vânzare.
Haos generalizat
Și, precum au dorit, așa s-a întâmplat. Au fost eliminate ultimele măsuri de protecție ce adresau mediul de agribusiness din România. Totul a devenit apoi un haos generalizat. Fără nicio opreliște, fără niciun mecanism. Țara a fost efectiv brăzdată de mărfuri ieftine, fără documente în cea mai mare parte din cazuri, a fost vândută oriunde, oricând, oricui. România a pășit în haos cu dreptul.
Portul Constanța a devenit o redută. Fluxurile se amestecau și se aglomerau. Terminalele nu făceau față, cozile de autocamioane erau kilometrice, înșirându-se pe Autostrada Soarelui. Conflictele între șoferi de diverse origini erau la ordinea zilei, tonajele nu se respectau…
România importa marfă ucraineană cu nemiluita. Fermierii români nu vindeau, căci vedeau prețurile în creștere. Marfa ucraineană alimenta piața internă a României. Fermierii români luau împrumuturi cu garanție pe stocuri, orbiți de prețurile mari. Nimeni nu vedea, toată lumea era oarbă. Comercianții locali ce cumpărau marfa și o conglomerau, fermierii ce nu vindeau stocurile, unitățile de procesare ce se alimentau din marfa ucraineană ieftină, identic și zootehnia românească precum și industria de furajare. Bancherii erau fericiți căci acordau împrumuturi bazându-se pe stocurile garanție, supraevaluate. Era efectiv ca în cadrul unor petreceri din vremeaI mperiului Roman, cu mâncare, vin și bacante.
Dar, ca întotdeauna, vine nota de plată. După lăcomie nu mai e nimic. Și proverbul s-a dovedit implacabil și adevărat. O notă de plată decontată de mediul românesc de agribusiness, o notă de plată decontată de administrația României, o nota de plată pătată și de seceta ce a dominat anul 2022, când România din nou a avut producții scăzute.
Doar 9 milioane de tone de grâu, doar 8 milioane de tone de porumb, doar 2.2 milioane de tone de semințe de floarea soarelui, doar 1,56 milioane de tone de rapiță. Memoria colectivă era oarbă. Aveam la dispoziție complexul ucrainean. Nimănui nu i-a pasat de secetă, autoritățile nu au mișcat un deget, ca de obicei. Va urma…
