În economia digitală actuală, contrafacerea nu mai este un fenomen izolat, asociat exclusiv marilor branduri internaționale. Practica arată că antreprenorii mici și mijlocii sunt cei mai expuși, fie pentru că le este copiat propriul brand, fie pentru că ajung să comercializeze produse considerate contrafăcute, uneori fără intenție.
Dincolo de pierderile comerciale, contrafacerea implică riscuri juridice serioase: blocarea conturilor de vânzător în rețele de magazine sau marketplace, confiscarea mărfurilor, plata de despăgubiri și, în anumite situații, răspundere penală. Pentru un business aflat în creștere, un astfel de blocaj poate fi decisiv.
Ce înseamnă, juridic, contrafacerea
În dreptul român și european, contrafacerea presupune folosirea fără drept a unei mărci înregistrate, identice sau similare, pentru produse ori servicii identice sau similare, atunci când există un risc de confuzie pentru consumator.
Important de reținut: nu se analizează dacă produsul este „bun” sau „original”, ci dacă există dreptul legal de a folosi marca respectivă.
Cu alte cuvinte, chiar și un produs perfect funcțional poate fi considerat contrafăcut dacă este pus pe piață cu încălcarea dreptului exclusiv al titularului mărcii.
Situații frecvente în care antreprenorii ajung în litigii
Cele mai multe conflicte apar în contexte aparent banale: utilizarea unui logo sau a unei denumiri „inspirate”, ambalaje care imită conceptul vizual al unui brand consacrat sau vânzarea unor produse originale importate din afara Uniunii Europene, fără a putea demonstra că acestea au fost puse pe piața UE cu acordul titularului.
În mediul online, aceste riscuri sunt amplificate. O simplă notificare a titularului de marcă poate duce la suspendarea imediată a contului pe marketplace, iar disputa juridică continuă ulterior, în afara platformei.
Cadrul legal – repere esențiale pentru mediul de afaceri
Mărcile sunt protejate fie la nivel național, prin înregistrarea la OSIM, fie la nivelul Uniunii Europene, prin EUIPO. Odată înregistrată, marca conferă titularului un drept exclusiv, opozabil tuturor terților.
Instanțele apreciază comportamentul antreprenorului prin prisma diligenței profesionistului. Altfel spus, argumentul „nu am știut” nu este, de regulă, suficient dacă lipsa verificărilor elementare poate fi imputată comerciantului, cum ar fi verificarea provenienței mărfii, verificarea furnizorului, analiza prețului și condițiilor comerciale, verificarea autenticității produselor printr-o atenție rezonabilă, corespunzătoare unui profesionist din domeniu, verificarea dreptului de utilizare a mărcii, reacția imediată la notificări sau suspiciuni, implementarea unor proceduri interne minime, ș.a.
Chiar dacă comerciantul sau importatorul nu a aplicat marca pe produsele achiziționate sau nu și-a dat seama că sunt contrafăcute, nu este de natură a fi exonerat de răspundere.
Contrafacerea unei mărci se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Repere jurisprudențiale relevante
Instanțele române și Curtea de Justiție a Uniunii Europene au statuat constant că este suficient riscul potențial de confuzie, fără a fi necesară dovedirea unui prejudiciu efectiv.
Protecția mărcii vizează, în principal, garantarea originii produsului, iar orice utilizare neautorizată care afectează această funcție poate fi interzisă.
Comercianții unor produse contrafăcute vor răspunde chiar dacă nu au cunoscut că produsele comercializate au fost marcate nelegal.
Cum poate fi prevenit riscul
Pentru antreprenori, prevenția juridică este esențială: verificarea mărcii înainte de lansare, documentarea provenienței produselor și evitarea soluțiilor de branding „la limită” sunt pași minimi, dar decisivi.
Prin branding «la limită» se înțelege acele strategii de prezentare a produselor care nu copiază identic o marcă, dar care sunt intenționat construite foarte aproape de identitatea unei mărci consacrate, astfel încât să profite de renumele acesteia și să creeze risc de confuzie.
Costul unei analize juridice este incomparabil mai mic decât cel al unui litigiu de contrafacere, de aceea este recomandat să se apeleze la o agenție de proprietate industrială. (Rubrică realizată cu sprijinul „Sandu și Asociații IP Attorney”)
